Revoluţie' '89: Vino, Doamne, să vezi ce-a mai rămas...

Publicat: 22.12.2010 06:36

Ultima actualizare: 10.08.2022 09:18

21 decembrie 2010: revoluţionari abătuţi, tricolorul fără stemă şi militari din garda naţională dând onorul

La 21 de ani distanţă de la revolta împotriva tiraniei, revoluţionarii nu mai au curaj nici să fluiere în democraţie. Au vrut să huiduie, dar niciunul nu şi-a asumat responsabilitatea primului „huo“. Membrii mai multor asociaţii de revoluţionari s-au adunat ieri în Piaţa Universităţii din Bucureşti pentru a comemora 21 de ani de la Revoluţia română.

Membrii asociaţiilor de revoluţionari au aprins lumânări, au mâncat colivă şi au asistat, tăcuţi, la depunerea de coroane de flori la troiţa dintre Universitate şi Teatrul Naţional. Printre cei care au ocupat carosabilul din centrul Bucureştiului s-a aflat şi Gelu Voican Voiculescu, personaj controversat al zilelor din decembrie '89, denumit „revoluţionarul Securităţii" de către Grigore Cartianu în cartea „Crimele Revoluţiei". Gelu Voican Voiculescu a făcut parte din grupul care a preluat puterea după 1989, fiind numit vicepremier în Guvernul Petre Roman. Emil Constantinescu, fost preşedinte al României, a depus şi el o coroană de flori în memoria celor căzuţi la Baricadă, în 21 decembrie 1989.

Comentariu Eugen Chelemen

Porcii

„Scenariul cu fuga lui Ceauşescu e fals de la A la Z“

Ziua Libertăţii: Omul care a lansat expresia „a explodat mămăliga"

Florin Marinescu, fosta gardă de corp a dictatorului comunist: „Ceauşescu era dominat de Elena"

În momentul în care de la staţia de amplificare s-a anunţat că o delegaţie mandatată de preşedintele Traian Băsescu va depune o coroană de flori, printre revoluţionari s-a iscat o rumoare timidă. Au vrut să fluiere, să huiduie, să facă şi ei ceva, dar niciunul nu şi-a asumat responsabilitatea primului „huo". „Hai acum să fluierăm!". „Păi hai, dar eu? Fluieraţi, măi!". „Daţi, măi, cu huo! Hai, fraţilor, că ne mai taie 15%, hai, măi, oameni, haideţi cu toţii!". Până la urmă, revoluţionarul Doru Drăghici a dus degetele la gură şi a tras un fluierat subţire. Şi apoi a fost linişte. Fiecare a fost dezamăgit de cel de lângă el şi aşa s-a pierdut momentul, căci a fost anunţată o altă delegaţie.

Singurul interviu acordat de Nicu Ceauşescu presei române

Dezvăluiri/ Povestea revoluţionarului căruia i s-a refuzat revoluţia din cauza lui Ion Iliescu

Cine a salvat „Dosarul Revoluţiei“? (I)

„Gogoşarul", tot mai gras

Militarii din garda naţională, care au dat onorul în cinstea eroilor - martiri, au primit, la fel ca acum 21 de ani, garoafe albe în ţevile puştilor. Militarii - nişte copii acolo şi ei, care poate că nu erau născuţi la Revoluţie şi care s-au mai şi hârjonit în timpul celor peste 60 de minute cât a durat ceremonia.

ZIUA LIBERTĂŢII Revoluţionarilor nu li s-a permis accesul în balconul operei, unde au câştigat libertatea

A fost cald ieri în Bucureşti, la fel ca acum 21 de ani, cald de-ţi venea să stai în pulover, aşa că revoluţionarii au dat o fugă şi până la Sala Dalles, acolo unde în urmă cu 21 de ani mureau primii tineri, la Baricadă. Nu s-a plâns, ba dimpotrivă, câţiva s-au amuzat că „Gogoşarul" Dumitru Dincă e şi mai gras decât la Revoluţie. Un revoluţionar care-l bârfea pe Emil Constantinescu s-a făcut roşu ca racul când şi-a dat seama că cel pe care el îl poreclea de zor „Ţapul" tocmai trecea prin faţa lui.

IPOTEZĂ Marii revoluţionari din balconul Operei au fost drogaţi cu pastile energizante

Pe trotuarul din faţa Teatrului Naţional, Viorel Ene, preşedintele Asociaţiei Victimelor Mineriadelor, încerca să atragă atenţia asupra faptului că troiţa Kilometrului zero al democraţiei a fost mutată de pe locul ei pentru a face loc unor statui-paiaţe angrenate într-o piesă de teatru. Şi Ene ce făcea? Agita un banner pe care scria www.iesiafarajavraordinara.ro vizându-l, de această dată, pe primarul general Sorin Oprescu, responsabilul cu mutarea. După momentul de la Sala Dalles s-a mers către sediul Asociaţiei 21 Decembrie, unde revoluţionarii au fost întâmpinaţi pe acordurile melodiei disco „I will survive" (n.r. - Voi supravieţui) a artistei de culoare Gloria Gaynor.

ZIUA LIBERTĂŢII 20 decembrie 1989: Momentul în care Timişoara devine liberă de comunism

Teodor Mărieş, preşedintele Asociaţiei, a mai lansat o bombă în direcţia fostului preşedinte Ion Iliescu. „Am dovezi că Iliescu a dat ordin să fie făcuţi terorişti în 22 decembrie. A zis «îmbrăcaţi-i în combinezoane negre şi să tragă!». Dacă Iliescu nu mă crede, să vină la mine în birou, să-i arăt!", a strigat Teodor Mărieş, iar în sală s-a lăsat o linişte mormântală.

"Daţi, măi, cu huo! Hai, fraţilor, că ne mai taie 15%, hai, măi, oameni, haideţi cu toţii!"
Doru Drăghici revoluţionar

A fost bodyguardul lui Ceauşescu, Michael Jackson şi Papa Ioan Paul
Eroii Galaţiului/Vezi aici pe cei care şi-au dat viaţa pentru libertatea noastră

SERIAL Decembrie '89 / Mărturiile unei văduve: „Crăciunul nu a mai fost niciodată fericit!”

Campanie/ „Aminteşte-ţi 1989" cu Adevărul de Seară

A aprins o lumânare la mormântul fiului ucis în '89

Victor Dumitru Ghezzo, la mormântul fiului său Foto: Lucian Muntean

Sute de bucureşteni s-au strâns ieri la monumentele din Capitală care amintesc de evenimentele din Decembrie '89, pentru a aprinde o lumânare, pentru a depune un buchet de flori şi pentru a-şi exprima respectul şi recunoştinţa faţă de victimele Revoluţiei.

Încă de dimineaţă, de la ora 9.00, mai multe persoane, în general bătrâni, au venit la Cimitirul Eroilor Revoluţiei, unde au fost depuse coroane. Unii şi-au amintit cu tristeţe de luptele care au avut loc în urmă cu 21 de ani, alţii şi-au plâns rudele care şi-au pierdut viaţa în acele vremuri tulburi.

Undeva în apropiere de biserica din cimitir, un bătrân stătea trist, cu lacrimi în ochi, încovoiat deasupra unui mormânt. A dat la o parte zăpada murdară de lângă cavou şi a aprins o lumânare. Aici odihneşte Toma, fiul său, care în acel decembrie însângerat şi-a pierdut viaţa în bătăliile din Capitală. „Avea doar 19 ani şi era la paraşutişti. L-au trimis la Otopeni, că cică de acolo veneau teroriştii. A fost împuşcat în cap. Nici până acum nu ştiu cine a făcut-o şi ce s-a întâmplat", a explicat Victor Dumitru Ghezzo (64 de ani), demn, jurnaliştilor dornici să-i afle povestea.

Şapte suflete trăiesc din pensia unui erou

Toma era mezinul familiei, din şase fraţi: cinci băieţi şi o fată. Locuiau la bloc pe vremea aia, în Prelungirea Ferentari. Erau săraci, dar Toma voia să-şi depăşească condiţia, de aceea a dat la şcoală, la paraşutişti. Fraţii lui erau la muncă când băiatul a fost ucis. Părinţii locuiesc acum la curte, tot în Ferentari, într-o sărăcie lucie. Într-o casă cu două camere stau şapte persoane: părinţii, o soră cu trei copii şi un alt frate. Toţi trăiesc din pensia de urmaş a eroului.

„Toma era un băiat bun, foarte bun. Voia să facă ceva în viaţă şi a ajuns într-o cutie. Şi pentru ce? Pentru o pensie de nimic. Mai bine îmi aveam băiatul acasă", spune doamna Zina Ghezzo (65 de ani), mama soldatului, care stă imobilizată la pat de mai bine de zece ani din cauza unor probleme de sănătate. Tot ieri, membrii asociaţiei „21 Decembrie 1989" şi reprezentanţii Ministerului Apărării şi alţi oficiali au participat la ceremonii de comemorare la Crematoriul „Cenuşa", la Troiţa de la Spitalul Colţea, Troiţa din Piaţa Universităţii, în faţa Sălii Dalles şi la Troiţa din Piaţa Romană.

De la ora 17.00, membrii mai multor organizaţii de revoluţionari au participat la un marş din Piaţa Universităţii până la în Piaţa Revoluţiei. A fost pus în mişcare în mod simbolic „Autobuzul Revoluţiei", care a trecut prin punctele fierbinţi ale zilelor de 21-22 decembrie 1989. Silviu Brumă

Moarta vie a Revoluţiei

Mariana Farcău, care are şi cetăţenie franceză, în faţa casei sale de la Eforie

Mariana Farcău avea 29 de ani când a fost salvată dintre cadavrele manifestanţilor de la Timişoara. Azi trăieşte la malul mării şi încearcă să uite. Numele Marianei Farcău este încă inscripţionat pe placa memorială de pe un monument din Timişoara! „Acea Mariana Farcău a murit atunci. Eu am înviat, doar fizic" - mărturiseşte femeia. Mariana Farcău Herera are acum 50 de ani, trăieşte la Eforie într-o casă pe care a vopsit-o în culorile tricolorului. Mariana s-a născut în comuna Supur din Satu Mare, însă, din cauza bunicilor ei, preoţi care s-au opus colectivizării, întreaga familie a fost nevoită să se mute în Timişoara. Acolo a prins-o izbucnirea Revoluţiei din Decembrie 1989. „Pe 16 decembrie este ziua fratelui meu. Trebuia să sărbătorim în familie, însă am plecat repede de la petrecere când am auzit ce se întâmplă. Doream să scoatem pe stradă studenţii şi oamenii de la uzine!", îşi aminteşte ea.

Fratele şi sora Marianei au căzut în mâinile miliţienilor în aceeaşi seară. Pentru instigare la acte de rebeliune îi aştepta o moarte sigură. „Pe 17 decembrie m-a sunat cineva şi mi-a spus fără să se prezinte: «Dacă sunteţi Mariana Farcău, mergeţi imediat la sediul Poliţiei din Sălăjan, unde fratele şi sora ta vor fi împuşcaţi în următoarele ore», apoi mi-a închis. Am umblat ca o nebună toată ziua, cu gândul să ajung la ei. Adunasem un grup de studenţi şi, în jurul orei 17.00, ne îndreptam spre sediul Securităţii, care era pe cealaltă parte a Begăi, peste Podul Decebal. Luasem drapelul şi, de nervi, cum l-am smuls de la Prefectură, s-a rupt stema - gest care ulterior avea să devină semnul democraţiei abia câştigate.

Am încercat să forţăm cordonul de militari. Acolo s-a întâmplat", povesteşte Mariana Farcău. Mariana a fost împuşcată de două ori, fiecare glonţ venind din altă armă, aşa cum avea să se stabilească ulterior. „Am avut două gloanţe, unul în mână, unul în abdomen. Unul era de mitralieră, iar celălalt de pistol, de la Securitate", spune Mariana.

A rămas prăbuşită la pământ, printre cadavre. Când şi-a revenit, a văzut nişte brancardieri care adunau răniţii. A reuşit să-i strige. „Luaţi-o şi pe asta, că nu e moartă", a spus unul dintre ei.

Cadavrul cu numărul 41

Aşa a ajuns la Spitalul Municipal, unde răniţii erau aşteptaţi de miliţieni şi securişti. Imediat după ce primeau îngrijiri medicale, cei care erau conştienţi erau coborâţi în Morgă, la „audieri". „Ne coborau la interogatoriu. După aceea, răniţii mai primeau câte un glonţ, de regulă în cap. Aşa s-au mai adunat 40 de cadavre la Timişoara. Norocul meu este că am intrat în comă. Sângeram abundent şi au crezut că am murit", spune femeia.

A avut noroc şi a doua oară. „Acum aş fi fost cenuşă, la Popeşti-Leordeni. Un brancardier a văzut că trăiesc şi m-a târât într-o anexă, ca să nu vadă cei care păzeau camionul că nu m-au băgat în sac", povesteşte ea. Mariana a ajuns la Spitalul de Ortopedie şi, ulterior, la Bucureşti, iar de acolo a fost preluată de Ambasada Franţei şi dusă la tratament în străinătate. Mai puţin norocoşi decât ea, ceilalţi 40 de eroi de la Morgă au ajuns la crematoriul „Cenuşa". „Am murit şi am renăscut în aceeaşi noapte. Acum apreciez mai mult viaţa şi nu voi înceta să lupt", se destăinuie Mariana.

Încurcătura

Săptămâni în şir, până la recuperarea completă, nimeni, nici măcar cineva din familia ei, nu a ştiut că Mariana Farcău trăieşte. Aşa se face că, în plăcuţa pusă la podul Decebal din Timişoara, revoluţionarii au trecut-o la victime şi o pomenesc la fiecare comemorare. Supravieţuitoarea a făcut nenumărate demersuri pentru a-i fi şters numele dintre cele ale victimelor, la comisiile de monumente Timişoara. Până acum, fără niciun rezultat! „Nu pot înlocui plăcuţa fără nişte avize scrise speciale. Au promis că vor face, pe poarta podului, alte două plăcuţe: una cu morţii şi una cu răniţii, şi sper să se ţină de cuvânt", a mai spus ea. „Mariana a făcut parte din comisia «Adevăr şi Dreptate», a participat la procesul deschis criminalilor din Timişoara. S-a zbătut să afle adevărul despre cei arşi în crematoriu!", ne-a declarat şi Traian Orban, preşedintele Asociaţiei Memorialul Revoluţiei din Timişoara.

Autobuz-muzeu

Locuitorii din Alba Iulia s-au grăbit să viziteze inedita expoziţie

Pe străzile din Alba Iulia a circulat, ieri, un autobuz folosit înainte de 1989. Maşina, marca Icarus, a fost transformată într-un muzeu mobil ce conţine 50 de fotografii realizate la Revoluţie în Alba Iulia. Proiectul „Remember Decembrie 1989" îşi propune să le reamintească locuitorilor din Alba Iulia de momentele când au ieşit în stradă, în zilele de 21 şi 22 decembrie 1989. „Lumea a cam uitat cum se trăia în regimul comunist. Unora le va reaminti de acele vremuri, iar tinerii le pot cunoaşte îndeaproape", a spus Liviu Zgârciu, purtătorul de cuvânt al Muzeului Unirii din Alba Iulia, organizatorul acţiunii. Andreea Bărăgan

CITEŞTE ŞI ALTE POVEŞTI IMPRESIONANTE ALE CELOR CARE AU MURIT ÎN TIMIŞOARA, ÎN DECEMBRIE 1989:

DECEMBRIE '89: Studentul ucis în casă de glonţul ricoşat din umărul tatălui său

REVOLUŢIE: Prăpădul făcut de armată în Calea Girocului pentru tancurile blocate de manifestanţi

DECEMBRIE `89: Cadavru ascuns în spital ca să nu fie furat de securişti şi dus la crematoriul Cenuşa