Stiri din Timisoara

După 20 de ani de la Revoluţie, până în 20 decembrie când Timişoara a fost declarat oraş liber de comunism, redacţia Adevărul de Seară vă prezintă 20 de poveşti despre 20 de familii timişorene care au plătit cel mai scump preţ pentru cei 20 de ani de libertate: viaţa. O familie de timişoreni a fost nevoită să ascundă patru zile trupul neînsufleţit al Georgetei Pinzhoffer. Împuşcată în inimă, femeia a fost declarată moartă cu diagnosticul infarct, pentru a putea fi înmormântată creştineşte.

Harald Pinzhofer, profesor de educaţie fizică la liceul „Nikolaus Lenau” şi antrenor la echipa de fotbal Auto, avea 14 ani, în anul 1989. Locuia în Calea Lipovei, aproape de fosta Unitate Militară de Grăniceri. Povestea lui începe în ziua de duminică, 17 decembrie, în jurul orei 19.30.

„Se zvonise că au fost proteste în oraş. La un moment dat, pe Calea Lipovei, veniseră demonstranţi, pentru că în apropiere este UMT-ul. Mama a spus că merge cu vecinii să vadă ce se întâmplă, iar noi să stăm acasă”, a spus Hari. Acesta a avut un sentiment ciudat. I-a şi spus mamei sale să nu se ducă afară. Aceasta nu l-a ascultat şi a ieşit cu vecinii.

„După o jumătatea de oră s-a auzit că se trage. Era o panică generală. Eu cu fratele şi cu vărul meu ne-am ascuns prin casă. După încă jumătatea de oră au început să vină vecinii înapoi. Nu şi mama mea”, a mai spus profesorul. Oamenii povestesc că din zona Unităţii Militare au început să se tragă în rafale. Cu toţii s-au trântit la pământ. Şase dintre ei au murit în urma măcelului, iar 30 au fost răniţi de gloanţele trase de soldaţii, de peste drum.

„Cea mai groaznică amintire”

Corpul neînsufleţit al Georgetei Pinzhoffer a fost adus acasă de către vecinii din cartier. Cel care a adus-o în braţe credea că mai trăieşte, însă femeia nu mai trăia. Familia nu au chemat salvarea, pentru că mătuşa lui Hari era asistentă la Spitalul Judeţean, unde lucra şi Georgeta Pinzhoffer. „Mătuşa a fost cea care a constatat moartea ei. E cea mai groaznică amintire din viaţa mea, când au adus-o în casă! Singurul lucru pe care l-am aflat a fost că înainte să moară a strigat numele meu a lui fratemiu. Noroc că am avut-o pe mătuşă alături, care ne-a dat şi ceva calmante”, a mai spus profesorul de sport.

Georgeta Pinzhoffer a fost ţinută până a doua zi, când, a fost dusă la Spitalul Judeţean. Pentru că prin spital roiau securişti şi miliţieni, rudele au aranjat să treacă infarct, la cauza decesului Georgetei Pinzhofer. Cadavrul femeii a fost ascuns de colegii ei din spital, până pe data de 22 decembrie, când Georgeta a putut fi înmormântată creştineşte. „Dacă era găsită ar fi putu îngroşat rândurile celor care au fost transportaţi la crematorul Cenuşa”, a mai declarat Hari.

 „Nu am aflat cine a tras în Calea Lipovei”

Harald Pinzhofer nu a aflat niciodată cine a omorât-o pe mama lui. „Se zvoneşte că armata a tras, dinspre Unitatea Militară. Nu ştim concret, cine a tras. După 20 de ani, au condamnat doi oameni, pe Chiţac şi Stănculescu, dar eu nu şi pe cei care au tras în Calea Lipovei”, a spus Hari. O altă durere mare a profesorului este că de la an la an se uită ce s-a întâmplat la Revoluţie.

Vinovaţii din "Lipovei" au fost achitaţi

În „Dosarul Revoluţiei”, vinovaţii evenimentelor din Calea Lipovei, sunt consideraţi General Rotariu, locotenent-colonelul Ion Păun şi căpitanul Constantin Gheorghe. Aceştia au fost acuzaţi că au ordonat deschiderea focului împotriva manifestanţilor din Calea Lipovei. Au fost achitaţi de Tribunalul Militar Bucureşti, pe motiv că inculpaţii n-au făcut altceva decât să execute nişte ordine. În 1998 au fost rejudecaţi, însă procesul s-a terminat tot cu achitarea lor.

CITEŞTE O ALTĂ POVESTE DIN CAMPANIA "20 DE ANI DE LIBERTATE":

CAMPANIE: Masacrul de pe Podul Decebal, din 17 decembrie `89, văzut după 20 de ani de libertate