Ceauşeştii produc emoţii şi după moarte

Publicat: 22.12.2009 22:38

Ultima actualizare: 10.08.2022 10:54

Mormântul lui Nicolae Ceauşescu, „obiectiv turistic“ pentru vizitatorii chinezi

'De la execuţia celor doi dictatori şi până la înmormântarea lor au trecut cinci zile. Nicolae şi Elena Ceauşescu au fost îngropaţi după constituirea noului guvern. Din 26 şi până în 30 decembrie, cei doi au stat în morga Spitalului Militar Central.

Citiţi şi:

Revoluţia din România, moment istoric pentru presa spaniolă

Soţii Ceauşescu au revenit în Bucureşti aşa cum plecaseră în urmă cu trei zile: cu elicopterul. Cu o „mică" diferenţă, totuşi: acum nu mai stăteau în fotoliile prezidenţiale, ci erau înfăşuraţi în foi de cort şi numiţi generic „colete".

Până şi escala făcută de elicopterul pilotat de maiorul Cristian Mateiciuc în unitatea de la Boteni, pentru realimentare cu combustibil, a avut aproape aceleaşi coordonate geografice cu aterizarea în grabă din 22 decembrie. Baza de la Boteni se afla cam la un kilometru de Sălcuţa, locul de unde cei doi au fost abandonaţi de pilotul Vasile Maluţan.

Un pasager surpriză: Paise, plutonierul-căpitan

Plecarea de la Târgovişte s-a făcut în grabă. Generalul Victor Atanasie Stănculescu n-a mai urcat în elicopterul pilotat de căpitanul Mircea Militaru, aşa cum venise, ci în cel pilotat de maiorul Cristian Mateiciuc.

În acelaşi elicopter au fost urcate şi cele două „colete", dar şi un nou pasager: plutonierul Constantin Paise, cel care a stat alături de Ceauşeşti de la preluarea lor de la Centrul de Protecţie a Plantelor până la execuţie. Altfel spus, din 22 decembrie, ora 14.50, până la 25 decembrie, ora 14.50.

Formidabilă coincidenţă: trei zile în cap, niciun minut mai mult sau mai puţin!

Paise era plutonier de Miliţie, dar când s-a apropiat de generalul Stănculescu, acesta l-a întrebat: „Ce e, căpitane? Care-i problema?". Confuzia nu era întâmplătoare: Paise avea pe el o manta militară cu grade de căpitan. Şi căpitan a rămas! Ajuns la Bucureşti, a fost încadrat în Armată cu gradul de căpitan. A fost cea mai spectaculoasă promovare din istoria Armatei Române: în trei zile, de la plutonier de Miliţie la căpitan de Armată!

Constantin Paise l-a convins pe Stănculescu să-l ia la Bucureşti spunându-i că-i e frică să rămână la Târgovişte. Ulterior avea să fie trimis inclusiv la Ambasada României de la Buenos Aires (Argentina).

„Am venit cu fundul pe Ceauşescu"

Unul dintre paraşutiştii din plutonul de execuţie, plutonierul Dorin Cârlan, îşi aminteşte: „De la Târgovişte la Boteni am venit cu fundul pe cadavrul lui Ceauşescu. N-aveam pe ce să stau. Pur şi simplu, se urcase unul în plus. Era Constantin Paise. Îmi luase locul în elicopter şi, neavând pe ce să stau, m-am aşezat pe el. Mă gândeam că dacă e să se tragă, poate se opresc gloanţele în el, că şi-aşa era ciuruit".

Când a decolat de pe sediul Comitetului Central, la 22 decembrie, în elicopterul pilotat de colonelul Maluţan, Ceauşescu l-a avut în braţe pe mecanicul de bord, maistrul militar Stelian Drăgoi. Trei zile mai târziu, la revenirea spre Bucureşti cu elicopterul pilotat de maiorul Mateiciuc, Ceauşescu a fost „bancheta" plutonierului Dorin Cârlan.

Zborul către Ghencea

Pilotul elicopterului în care se aflau cadavrele celor doi dictatori, maiorul Cristian Matenciuc, a avut emoţii la decolare. „Cred că arătam alb ca varul. Nu mai eram decât creier şi mână... adică gând şi manşă. «Dacă ne ţin motoarele, e bine. Important e să mă ţină şi creierul, să n-o iau razna», mi-am zis. I-am spus copilotului: «Popică, stai cu mâinile pe comenzi şi mă urmăreşti...

Fac vreo greşeală, preiei zborul». Am cuplat supraputerea plecând pe verticală. Am ieşit la nivelul plopilor, apoi am lansat. Am luat cap-Boteni".

La Boteni au rămas patru dintre cei opt paraşutişti din „comandoul pentru Târgovişte". Ceilalţi patru - căpitanul Ionel Boeru, plutonierul Constantin Bărănguţă, sergentul-major Octavian Gheorghiu şi sergentul-major Laurenţiu Ştefănescu - şi-au continuat drumul spre Bucureşti, distribuiţi câte doi în fiecare elicopter.

După escala de la Boteni, elicopterul a alimentat şi a plecat spre Ghencea, unde au fost lăsate echipa condusă de generalul Stănculescu, dar şi „coletele". În timp ce Stănculescu a plecat cu suita spre clubul Steaua, paraşutiştii au fost lăsaţi să-i păzească pe Ceauşeşti.

„Protocolul" de după execuţie

Ajunşi la stadionul Ghencea, oamenii lui Stănculescu au fost invitaţi la masă de fostul mare handbalist Cristian Gaţu, care făcea parte din conducerea clubului Steaua. Atunci şi-au adus aminte că e ziua de Crăciun.

Colonelul Ion Baiu, cel care a filmat procesul şi cea mai prins din execuţie, îşi amintea în faţa Comisiei Senatoriale „Decembrie 1989": „Când am ajuns la Ghencea, militarii de acolo ne-au servit cu ce aveau ei de mâncare şi ne-au dat şi câte un whisky. Atunci mi-am zis: «Uite că le facem şi parastasul!»".

Procurorul Dan Voinea susţine că masa de după execuţie a fost una copioasă. Înaintea şpriţului, gazdele de la stadion au aflat şi despre execuţia soţilor Ceauşescu. „Cristian Gaţu era comandantul color care apărau stadionul de terorişti. Acolo, la Ghencea, era o masă rotundă. Stănculescu şi Voican Voiculescu erau deja instalaţi la masă.

Noi am ajuns mai târziu, pentru că elicopterul a zburat într-un motor. Şi ne-au servit oamenii ăia cu brânză, salam, ne-au dat şi câte o friptură cu piure de cartofi şi ne-au dat să bem vin negru. Cristian Gaţu a venit şi cu nişte sticle de whisky. Era o noutate pe atunci".

Unii cu şpriţul, alţii cu paza

În timp ce în sala de festivităţi a clubului Steaua i se făcea „parastas" lui Ceauşescu, afară, pe terenul de atletism din spatele tabelei de marcaj a stadionului de fotbal, paraşutiştii rămăseseră lângă „colete". Aşteptau să vină o maşină de la Spitalul Militar pentru a prelua cadavrele, aşa cum promisese Stănculescu.

Căpitanul Ionel Boeru îşi aminteşte: „Se însera şi se şi trăgea dinspre unitatea de pe Antiaeriană. Am hotărât cu pilotul Cristian Mateiciuc să plecăm pe lumină spre Boteni. Dimineaţă, când venisem să preluăm echipa lui Stănculescu pentru Târgovişte, am convenit nişte semnale de recunoaştere cu militarii care păzeau la Ghencea. Le-am făcut semn cu cascheta, sus-jos. Au venit un ofiţer şi un soldat. Le-am spus că din ordine superioare le lăsăm în pază cele două cadavre şi că va veni cineva să la preia. «Nu plecaţi de aici. Trebuie să predaţi coletele!», le-am spus".

Sergentul-major Octavian Gheorghiu şi-a amintit şi cum au fost „debarcate" cadavrele din elicopter. „Am împins cadavrele din elicoptere cu picioarele. Ne era silă să punem mâna pe ele, întrucât sângele pătrunsese masiv prin foile de cort. Fiecare era parcă un burete îmbibat şi năclăit cu sânge. Le-am împins până la baza unei biute şi le-am lăsat acolo, unul lângă altul, după o grămadă de nisip".

Decizia de plecare spre Boteni a fost luată de pilotul Mateiciuc, care a invocat pericolul zborului pe întuneric. În aceste condiţii, „coletele" au rămas lângă biute.

„Au dispărut coletele!"

Buna dispoziţie a membrilor echipei conduse de generalul Stănculescu a fost stricată în urma unui anunţ făcut de Cristian Gaţu. Povesteşte procurorul Dan Voinea: „Gaţu a ieşit din camera lui, care era vizavi de salonul ăsta în care se mânca, şi zice: «Domnule, nu mai sunt cadavrele pe stadion. Au dispărut cadavrele!»"

A fost momentul în care generalul Stănculescu a început căutarea. „Am întrebat dacă a rămas cineva lângă elicopter, dacă au venit «sanitarele», dar nu ştia nimeni nimic. Între timp, elicopterele se ridicaseră şi m-am trezit cu terenul gol, fără elicoptere şi fără cadavre. Am dat telefon la Boteni şi i-am întrebat: «Ce ştiţi de elicoptere?». Mi-au spus că au revenit la bază. Ei n-au lăsat «coletele» la întâmplare. Le-au lăsat în grija unui ofiţer de la regimentul mecanizat. Ăsta le-a luat şi le-a pus dincolo de taluz. Am sunat la minister, le-am spus lui Militaru şi lui Iliescu că nu mai sunt cadavrele. Mi-au spus: «Eşti nebun?». Le-am spus: «Nu sunt!»".

Paraşutiştii lăsaseră coletele în grija căpitanului Cristian Călinescu. Acesta avea să povestească: „După plecarea elicopterelor, plutonierul Dragomir mă şi ia în primire: «Şefu', hai să vedem şi noi cine sunt morţii!».

I-am zis: «Mă, Ioane, n-are rost, să nu fie vreo cursă, vreo cacealma». El a insistat: «Hai, dom'le, să vedem şi noi ce păzim!». Îi răspund: «O fi vreo mină, vreo bombă». Tot discutând, plutonierul s-a deplasat la marginea biutei. Mi-a spus: «Aveţi dreptate, şefu', sunt manechine ... E o cursă». M-am uitat şi eu. Dintr-un pachet ieşea un picior roz, lucios, culoarea aceea imposibilă a manechinelor. Între timp am văzut o Dacie neagră prin incinta stadionului. Maşinile astea negre mă îngrozeau.

Pe 22 seara am apărat poşta Moghioroş. Treceau maşini din astea negre pe şosea şi-n urma lor cădeau oamenii pe trotuare. Cu o mână conduceau şi cu alta trăgeau, idioţii. Aşa că am spus: «Hai s-o zbughim de-aici că ăştia ne toacă!»".

Atac la Stănculescu

Între timp, generalul Stănculescu ajunsese la ministerul Apărării. Aici a decis să plece cu un TAB la stadionul Steaua, ca să caute cadavrele. „Am trecut prin toată paza de la clubul Steaua. Am ajuns la locul unde aterizaserăm, am căutat toată zona şi n-am găsit nimic. Ne-am întors pe acelaşi traseu. În faţa noastră erau căzute nişte fire de la troleibuz. Şi mecanicul conductor a trecut peste ele. Se pare că a fost o flamă şi a început să se tragă asupra noastră".

Generalul Stănculescu spunea Comisiei „Decembrie 1989": „Am asupra acestui moment o anumită imagine. N-am dovezi, nu pot să spun, dar s-a încercat să fiu scos din joc. În timp ce se trăgea şi conductorul era mort, aghiotantul a ieşit pe capac şi a strigat: «Opriţi-vă, că trageţi într-un general al Armatei Române!»".

În final, căutările au continuat dimineaţă, iar cadavrele au fost găsite lângă biute şi din ordinul lui Stănculescu, au fost trimise către Spitalul Militar Central. „Le-am spus să pună coletele în dubă, am închis duba şi am trimis cadavrele la morgă. După aceea a intrat Gelu Voican Voiculescu, care s-a ocupat de înmormântare. Am zis că nu mai am treabă, mai ales că Iliescu mă numise pe 26 decembrie ministrul Economiei", a mai declarat Stănculescu.

Ceauşeştii, uitaţi în morga Spitalului Militar

Pe data de 26 decembrie, Ceauşeştii erau băgaţi în morga Spitalului Militar Central. Vecin de frigider le era o veche cunoştinţă: generalul Vasile Milea!

Cei care s-au îngrijit de proces şi de execuţie erau acum ocupaţi. Se făcea Guvernul. Până la urmă, responsabilitatea înmormântării i-a revenit lui Gelu Voican Voiculescu. Acesta declara: „Pe 28 decembrie ne-am întâlnit la Palatul Victoria. S-au făcut tot felul de propuneri. Cu ocazia asta s-a anunţat că Petre Roman este prim-ministru, iar eu viceprim-ministru.

Începem instalarea pe 29 decembrie. Şi uităm de cadavre. Îmi amintesc şi îi spun lui Petre Roman: «Ce facem cu Ceauşeştii, că ăia sunt morţi undeva?». Roman mi-a spus: «Rezolvă!» Pe 30 dimineaţa l-am sunat pe Stănculescu. I-am spus că trebuie înmormântaţi. Trebuiau acte. Am luat legătura cu un ofiţer al stării civile, Adrian Toma. El e jurist, îmi spune că e moarte violentă şi trebuia act constatator.

A telefonat Stănculescu la Institutul Medico-Legal şi a aranjat. În ziua aia trebuiau îngropaţi. Stănculescu a dat un ordin, s-au obţinut gropi la Ghencea-Civil. Am luat tron, am făcut cofraj şi am semnat actele de deces. Probleme acum, cum o chema pe bunica lui Ceauşeasca, pe mama ei, câţi ani are... Am băgat-o în 1916. Trebuiau făcute acte la Târgovişte, că era locul decesului. Sunt nişte incongruenţe juridice, dar scopul era nevinovat ".

Despărţiţi la cimitir

Grăbit peste măsură, Gelu Voican Voiculescu a rezolvat cu actele, însă urma înmormântarea. De aici, Voiculescu îşi aminteşte alte peripeţii: „În sfârşit, scoatem morţii la 30 decembrie, pe la orele 15.00, din Spitalul Militar. Pe la 16.30, se vede şi pe casetă, că e filmat, îi băgam în groapă. Stănculescu se ocupase de cruci, cu nume fictive şi sicrie. Şi uite cum au stat Ceauşeştii de la 26 decembrie dimineaţa până la 30 decembrie în frigider.

După ce i-am «toaletat», le-am făcut şi patru fotografii. Când am plecat de la Spitalul Militar, uitaserăm crucile. La cimitir ne aştepta colonelul Baiu, pentru filmare, şi maiorul Mugurel Florescu. I-am băgat, pe el în stânga şi pe ea în dreapta. S-a filmat totul, dar numai pentru noi, nu cu titlu de a da public. Să fie... Şi au fost betonaţi".

Nicolae şi Elena Ceauşescu au murit împreună, aşa cum şi-au dorit, dar dincolo de moarte au fost despărţiţi. În Cimitirul Ghencea-Civil, mormântul lui se află în stânga aleii principale, iar al ei - în dreapta. Între cele două morminte e o distanţă de aproape 20 de metri.

Pentru a ţine secretă înmormântarea Ceauşeştilor în Cimitirul Ghencea, Gelu Voican Voiculescu, dar şi cei care l-au ajutat la această acţiune s-au gândit ca pe cruci să scrie nume fictive. Astfel pe crucea Elenei Ceauşescu a fost trecut numele unui anume locotenent-colonel Petrescu. Pe crucea lui Nicolae Ceauşescu a fost scris numele unui colonel, Enache. Gelu Voican Voiculescu nu-şi mai aminteşte prenumele celor doi ofiţeri, care în realitate nu există. A fost o nouă invenţie pentru a masca locul în care au fost înmormântaţi cei doi dictatori.

CITEŞTE POVEŞTI IMPRESIONANTE ALE CELOR CARE AU MURIT ÎN TIMIŞOARA, ÎN DECEMBRIE 1989:

DECEMBRIE '89: Studentul ucis în casă de glonţul ricoşat din umărul tatălui său

REVOLUŢIE: Prăpădul făcut de armată în Calea Girocului pentru tancurile blocate de manifestanţi

DECEMBRIE `89: Cadavru ascuns în spital ca să nu fie furat de securişti şi dus la crematoriul Cenuşa