Pensiile nesimţite ale magistraţilor corupţi

Mii de pensionari sunt umiliţi de două zile. Bieţii oameni s-au îmbulzit la instanţe ca să depună acţiuni pentru a recupera câţiva bănuţi din pensiile tăiate şi au fost trataţi cu o lipsă de respect înfiorătoare. Starea în care au fost aduşi este şi mai mizerabilă, când o comparăm cu situaţia altor pensionari, privilegiaţi, din Justiţie.

Dacă nu eşti încă pensionar, nu ridica din umeri nepăsător, pentru că situaţiile comparate mai jos se referă la faptul că suntem cu toţii parte din două categorii distincte de cetăţeni români.

Cei mai mulţi suntem simplii cetăţeni umiliţi, fraieriţi, dispreţuiţi şi furaţi de statul căruia îi plătim facturile.

Tragedie la Casa de Pensii din Iaşi: un bătrân a murit în timp ce stătea la coadă pentru o adeverinţă

Alţii sunt cetăţenii "complicaţi" cu acces la privilegii revoltătoare, pentru care statul e o vacă bună de muls şi cărora li se dau beneficii incorecte. Folosind principii rudimentare, însăilate cu scopul de a favoriza şmecherii, statul român a ajuns să producă situaţii aberante pentru care noi plătim din greu.

Conducerile tribunalelor unde s-au bulucit pensionarii nu au luat, evident, nicio măsură pentru a se asigura că cererile sunt preluate în condiţii decente. La Tribunalul Argeş, de exemplu, 8.000 de pensionari au fost trataţi ca vitele. Programul scurt al registraturii, care funcţiona doar până la ora 12.00, nu a fost prelungit, iar oamenii au fost obligaţi de jandarmi să aştepte în stradă şi să intre în clădire numai câte zece. Unii au fost bruscaţi de forţele de ordine.

Este greu de crezut că un tribunal este administrat de indivizi pe care nu-i duce capul să ia decizia prelungirii programului de la registratură sau aceea de a schimba temporar destinaţia unor încăperi în săli de aşteptare, pentru a nu ţine oamenii în stradă.

Nimeni nu poate să fie atât de prost, încât să nu găsească soluţii simple pentru a face faţă cu decenţă unei astfel de situaţii.

Explicaţia cea mai plauzibilă este alta: celor aflaţi în conducerea Tribunalului Argeş pur şi simplu nu le-a păsat că mii de oameni sunt umiliţi la uşa lor. Nu este o problemă de inteligenţă sau incompetenţă organizatorică, ci una de mentalitate şi atitudine. Judecând după cum au fost trataţi pensionarii la Tribunalul Argeş este limpede că cei care conduc instituţia nu au niciun respect pentru cei care le plătesc salariile.

Coadă ca în vremea comunismului. Pensionarii din Argeş se înghesuie să dea Statul în judecată

Pentru ei, probabil, pensionarii care aşteptau afară şi se îmbrânceau cu jandarmii sunt nişte nesplăaţi proşti şi nenorociţi care nu merită nici cea mai mică atenţie şi trebuie alungaţi cu bâta de la uşa lor.

Prelungirea până seara a programului registraturii şi găsirea unui spaţiu de aşteptare nu rezolvau complet problema, dar arătau oamenilor că o instituţie a statului este condusă de persoane cărora le pasă. Văzând această situaţie nu poţi să nu te întrebi ce calitate morală şi umană pot avea nişte indivizi care consideră normal să ţină în stradă 8.000 de oameni şi să le trântească uşa în nas, la ora 12.00, pentru că nu au chef să muncească în plus, inşi pe care pur şi simplu îi doare în cot.

Cât dispreţ pentru cetăţenii simpli trebuie să sălăşluiască în mintea acestor personaje. Până la urmă, despre ce grad de lipsă de bun-simţ elementar vorbim aici? Dacă într-o problemă organizatorică simplă dovedesc un asemenea nivel de nseimţire, cu ce mentalitate şi în ce spirit acţionează în problemele judiciare complexe pe care le analizează în sala de judecată?

În ce spirit sunt trataţi justiţiabilii la Tribunalul Argeş, în sălile de judecată?

În timp ce mii de pensionari au ajuns în situaţia să fie umiliţi pentru 40 de lei în plus la pensie, la Bucureşti, Consiliul Superior al Magistraturii analiza o situaţie la fel de revoltătoare, care dă măsura unui alt tip de dispreţ, instituit prin lege şi mult mai pervers. Un fenomen care permite indivizilor fără scrupule să ne fure şi apoi să ne umilească punându-ne să le plătim pensii de lux nemeritate.

Cazul concret este cel al procurorului Sterian Guli, de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Urziceni, condamnat cu suspendare pentru acte de corupţie, care cere pensionarea. Omul va încasa peste 9.200 de lei pentru că statul român şi legile care îl guvernează permit unui magistrat sau funcţionar corupt să beneficieze de pensie babană, dacă decide să se retragă sau este obligat să facă asta pentru că a fost prins.

Un procuror condamnat pentru şpagă cere pensie specială de 2.100 de euro

Fenomentul general este următorul. Mulţi magistraţi şi funcţionari fac averi fabuloase în timp ce violează dreptatea şi produc prejudicii grave în societate. Când sunt prinşi, se retrag liniştiţi la pensie şi ne oboligă să le plătim, în continuare, sume siderante. Principiul pe care îl invocă şi care le permite să facă asta este unul rudimentar: au avut salarii mari, au cotizat mult şi ca atare li se cuvin aceste sume.

Principiul care trebuie aplicat, dacă vrem să ajungem la un minim nivel de normalitate în Justiţie şi orice alte instituţii publice, este altul.

Societatea nu le-a plătit magistraţilor salariile uriaşe, după care pretind pensii fabuloase, pentru a semna condica la tribunal, ci pentru a avea condiţii să fie cinstiţi, de bună credinţă şi buni profesionişti. Asta trebuie să primim în schimbul salariilor pe care le acordăm judecătorilor şi procurorilor. Dacă se dovedeşte că nu ne-au oferit asta, putem spune că ne-au furat şi trebuie să-i obligăm să restituie sumele furate. Nu sunt cu nimic diferiţi de hoţii cărora li se confiscă prada, pentru a fi restituită proprietarilor de drept.

Scenariul normal în cazul unui magistrat corupt ar trebui să fie acela în care statul îi confiscă averea agonisită din banii publici şi îi taie dreptul la pensie. Este o temă de gândire şi dezbatere vitală pentru societatea românească. Simpla condamnare la închisoare a corupţilor, fără alte efecte, nu va aduce însănătoşirea societăţii.

Ce riscă, până la urmă, un magistrat corupt care a strâns milioane din şpagă? O pedeapsă cu suspendare şi o pensie grasă!

Citeşte şi alte opinii de Malin Bot:

Moment penibil în istoria Poliţiei Române

Bastoane pentru Piaţa Universităţii, răbdare pentru clanurile din Caracal

Cum, cu cine şi pentru ce sume lucrează mafia din Justiţie

România mea şi România lor

Revoluţia care nu a mai avut loc

Nevoia de modele şi morală

Ce-i sperie cu adevărat pe bancheri

Capatos, Crin şi Vadim în fundul gol. CTP derapat


Tupeul lui Lucescu

De ce nu ne pasă de România?

Atrocităţi comise în numele lui Dumnezeu

Citeşte alte opinii pe platforma “ideilibere.ro“:

“Libertatea cuvântului ne aparţine nouă şi nimic nu poate să o îngrădească, dacă noi nu vrem asta“