VOCEA BANATULUI Revoluţia care nu a avut loc

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Am făcut o revoluţie în 1989 şi am schimbat un sistem fără a schimba multe mentalităţi care ne trag în jos. Prea mulţi văd doar până la uşa apartamentului sau la gardul proprietăţii. Edilii tolerează pe stradă situaţii pe care nu le-ar accepta la ei acasă. Schimbarea acestor atitudini este o revoluţie care nu a avut loc, dar de care avem mare nevoie.

Mai multe străzi importante din Timişoara au fost sparte săptămâna trecută. Muncitorii au decupat asfaltul, apoi au lăsat drumurile aşa. De o săptămână şoferii fac slalom printre gropi sau îşi rup maşinile, acolo unde traficul nu le permite să ocolească găurile din drum. Reprezentanţii primăriei ridică din umeri şi spun că „reparaţiile sunt în grafic". Nimeni nu e capabil să explice de ce stau sparte, de o săptămână, artere importante ale oraşului. Nimeni din primărie nu e curios să pună drumarii să repare cât mai repede străzile.

Vă propun un exerciţiu de imaginaţie. Să ne imaginăm că cineva angajează o echipă de muncitori să-i schimbe gresia din casă. Muncitorii vin, sparg câteva bucăţi de gresie, fac mizerie şi apoi lasă totul aşa o săptămână. Credeţi că, dacă s-ar întâmpla asta acasă la primar sau la şeful Direcţiei de Drumuri din primărie, cei în cauză ar fi indiferenţi ? Ar ridica din umeri în faţa familiilor lor, pasivi, spunând că "aşa e în grafic" ? Eu cred că nu. Nu cred că primarul sau oricare birocrat din primărie ar accepta să stea cu casa întoarsă, ridicând din umeri. Probabil că nu ar trece o zi fără să se lucreze, muncitorii fiind atent supravegheaţi şi plătiţi în consecinţă.

Când e vorba de străzile oraşului lucrurile stau altfel. Sunt acceptate lucrări de mântuială, „santiere" lăsate de izbelişte, deranj zile întregi fără să-şi facă griji cineva din administraţia locală.

Primarul doarme liniştit, iar şeful de la drumuri visează frumos, nu le pasă. Deranjul nu este la ei acasă, nu dau bani din buzunarul lor.

Multe dintre problemele cu care se confruntă comunităţile locale vin din faptul că cei care le conduc nu au dezvoltat simţul proprietăţii dincolo de gardul vilei. Pur şi simplu nu le pasă de oraşele lor, nu le percep ca fiind ale lor. Primarul nu ar accepta să-şi bată joc muncitorii de casa lui, dar e indiferent când e vorba de străzile oraşului.

Şi asta nu e doar o problemă a edililor. Este o problemă a fiecăruia dintre noi. Cel mai bine se reflectă mentalitatea asta în mizeria de pe străzi. Nimeni nu ar arunca la el acasă, pe covor în dormitor, gunoaie. Mulţi o fac pe stradă.

Trotuarele şi parcurile sunt pline de resturi lăsate de câinii scoşi la plimbare. Sunt convins că proprietarii lor nu permit animalelor să îşi facă nevoile pe covor, în sufragerie. Pe stradă se poate însă. Nu le miroase sub nas toată ziua. Modul acesta de gândire este un indiciu că românii nu au făcut după 1989 cea mai mare revoluţie de care aveau nevoie, una a mentalităţilor.

Citeşte alte opinii ale jurnalistului Mălin Bot pe platforma "ideilibere.ro", vezi video cu emisiuni şi citeşte alte detalii despre acesta, mai jos:

  

image image image image image image
Timişoara



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite