Doctorul şi marinarul ne duc în ape tulburi

Ultima declaraţie a lui Victor Ponta, pe tema demisiei, trădează un puerilism uimitor. Răspunsul prim-ministrului indică faptul că Ponta ar sacrifica o ţară întreagă în războiul cu Băsescu.

Ponta propune pueril să-şi prezinte demisia împreună cu preşedintele Traian Băsescu. „Din punctul meu de vedere, dacă preşedintele acceptă, putem amândoi să ne punem demisia pe masă", a declarat Ponta duminică seara. Dincolo de stupiditatea reacţiei se ascunde indiferenţa lui Ponta pentru probleme mult mai grave decât răfuiala lui cu Traian Băsescu.

Când USL a demarat debarcarea guvernului Ungureanu, leul a început să se deprecieze. A urmat o perioadă cu frisoane pentru milioane de români care au de achitat rate la bănci. Tulburarea apelor în zona cursului de schimb, într-o perioadă de conflict politic şi schimbări guvernamentale, este un fenomen care produce efecte în fiecare cămin. În acelaşi timp declanşează o avalanşă de efecte economice cu potenţial periculos.

Probabil ca Florin Georgescu şi Mugur Isărescu şi-au pus mâinile în cap când l-au auzit pe şeful Guvernului României cum propune provocarea unei crize politice fără precedent în istoria recentă a României.

Judecând după uşurinţa cu care a venit propunerea, se pot targe două concluzii. Fie Ponta este complet inconştient şi habar nu are ce „pagube colaterale" produce în războiul cu Băsescu, fie nu-i pasă pur şi simplu de efectele pe care le suportă românii din acest conflict. În ambele situaţii, devine tot mai evident că Ponta nu se ridică la înălţimea funcţiei pe care o ocupă.

Dacă în mecanisme economice Ponta poate avea circumstanţa atenuantă a nepriceperii, nu acelaşi lucru se poate spune despre el în zona în care are şi un doctorat. Cu două zile înainte să facă propunerea puerilă a lăsării României fără preşedinte şi prim-ministru în acelaşi timp, Ponta a făcut o altă declaraţie infantilă.

„Eu respect deciziile Curţii Constituţionale", a declarat senin, de la Bruxelles, chiar în timp ce încălca decizia instanţei pe care spune că o respectă.

Era ca un hoţ prins în casa păgubitului, cu televizorul în braţe, care spune senin că nu a furat în viaţa lui şi că respectă legea la milimetru. Apoi îl dă în judecată pe poliţist şi de declară hărţuit. Devine tot mai limpede că Guvernul României este acum condus de un personaj imatur.

Scandalul plagiatului ne expune şi criza politică acută în care se află România. Principalii lideri şi actori politici se ciondănesc fără nico grijă pentru efectele acestor răfuieli asupra noastră, pe alte teme decât cele importante acum pentru România.

Într-o parte este construcţia Ponta-Antonescu, care dovedeşte că funcţionează numai în scopul răfuielii cu Traian Băsescu. Cei doi nu propun publicului nimic altceva decât eliminarea lui Băsescu. Nimic din ceea ce au făcut până acum, în exercitarea guvernării, nu arată că i-ar interesa să construiască un viitor. O alianţă construită pe ură nu poate aduce nimic bun pentru nimeni.

De partea cealaltă avem un preşedinte care a gafat ingrozitor, oferind USL toate motivele să acuze jocuri politice în problema plagiatului. A uitat că nu mai are susţinerea populară de la începutul mandatului şi a defilat public cu „doctorul" care vorbeşte prostii la televizor, înainte să apară informaţia concretă, pentru ca apoi să savureze momentul „dottore", într-un spectacol desprins parcă din commedia dell'arte. O improvizaţie gratuită, incalificabilă pentru un şef de stat, care acum justifică orice din partea lui Ponta.

Dacă preşedintele Traian Băsescu se abţinea atunci, publicul trata altfel acum informaţia că prim-ministrul este un plagiator.

Scena politică, pe care se joacă toată comedia de mai sus, mai are un partid, PDL, care şi-a propus sambata să atragă electoratul de dreapta, fără a avea însă un proiect politic pe această temă. Au voinţă, rămâne de văzut dacă găsesc şi putinţă.

Tot de comedie este faptul că un partid care izvorăşte din comunistul FSN se declară, în 2012, bastion al dreptei. Asta în timp ce PNL stă la butoniera socialiştilor născuţi din comunişti şi îi oferă lui Ponta voturile de care are nevoie pentru a transforma România în propriul loc de joacă. Ion Iliescu trebuie să fie foarte mulţumit.

Nimic despre Crin Antonescu. E în concediu, frânt de oboseală după ce a ţipat ca un piţigoi la Traian Băsescu.

În timp ce doctorul şi marinarul îşi joacă piesa, spectatorii plictisiţi îndreaptă privirea către alt comediant care joacă o scenetă delirantă: Dan Diaconescu. Mulţi sunt tentaţi să-l creadă, dovedind celor cu scaun la cap că funcţionează la infinit legea lui Murphy: Întotdeauna se poate mai rău. Până la urmă este foarte posibil ca gâlceava dintre Ponta şi Băsescu să ne ducă în ape mult mai tulburi şi această deviere să nu fie observată de consultanţii şi specialiştii în imagine care îi sfătuiesc pe cei doi cum să-şi poarte conflictul.

În tot acest circ se petrec două fenomene foarte periculoase.

Primul este radicalizarea simpatizanilor USL şi PDL. Replicile pe care le dau oamenii simpli pe reţele sociale şi în comentariile articolelor sunt tot mai agresive. Sunt dispuşi să-şi rupă gâtul reciproc oameni care nu se cunosc şi nu au nimic altceva de împărţit. Li s-au activat sentimente negative, pentru a fi folosite numai în scop electoral, de către persoane care nu dau doi bani pe interesul public. Aşadar, vă consumaţi nervii pentru nişte politicieni care nu se gândesc o clipă la interesul dumneavoastră.

Al doilea fenomen este respingerea totală a clasei politice şi îndepărtarea de urne a celor care nu sunt radicalizaţi într-un grup sau altul. Este grav pentru că tocmai aceasta zonă a publicului are obiectivitatea şi calmul necesare pentru a putea alege dintre toate relele pe cel mai mic. Din păcate, numai astfel putem progresa în democraţie.

Mălin Bot este jurnalist şi redactor-şef adevarul.ro

Citeşte şi alte opinii de Malin Bot:

De ce stăm în genunchi?

Despre Adrian Năstase, fără nicio emoţie

Infractorii adunaţi în PDL şi incompetenţii toleraţi în DIICOT

Păpuşa Ponta şi bişniţarii universitari

Faţa ascunsă a justiţiei din România

Mitul persecutării politice a lui Adrian Năstase


Bestiile din slujba partidelor

România mea şi România lor

Revoluţia care nu a mai avut loc

Nevoia de modele şi morală

De ce nu ne pasă de România?

Atrocităţi comise în numele lui Dumnezeu

Citeşte alte opinii pe platforma “ideilibere.ro“:

“Libertatea cuvântului ne aparţine nouă şi nimic nu poate să o îngrădească, dacă noi nu vrem asta“