GALERIE FOTO Războiul de la Nistru i-a lăsat orfani de tată
0
Sute de copii au rămas fără părinți în urma conflictului armat de acum două decenii. Astăzi sunt mari. Și-au întemeiat propriile familii şi se roagă ca urmașii lor să crească în pace. Lipsiţi de copilărie, orfanii se plâng că statul a uitat de ei chiar din primii ani după tragedia prin care au trecut.
Alina Balaban din Căuşeni are 27 de ani. Îşi aminteşte în cele mai mici detalii ultimele zile petrecute alături de tatăl ei, Anatol. Când auzeau poarta, ea şi sora ei mai mică, de doar doi anişori, ieşeau iute din casă şi-i săreau în braţe direct de pe prag. El le prindea pe amândouă şi le învârtea până ameţeau cu toţi. În iunie 1992, tatăl a plecat ca voluntar pe frontul din Tighina.
„La despărţire ne-a spus că va lipsi doar două săptămâni. Nu ştiam că se duce la război. Mama ne-a povestit mai târziu că a fost atacat când se afla într-o clădire cu nouă etaje din Bender. A fost grav rănit. L-au adus la Căuşeni mai mult mort decât viu. Apoi a fost transportat la Chişinău, dar medicii n-au reuşit să-l salveze. Avea corpul plin cu schije", povesteşte Alina.
Click aici să vezi prima GALERIE FOTO!
Îşi aminteşte bine ziua în care tatăl ei a fost adus acasă în sicriu. „Nu înţelegeam de ce s-a adunat atâta lume şi toţi plângeau. Mai ales mama. Speram că tata doarme adânc şi se va trezi. Când am ajuns lângă groapă am înţeles că de acolo chiar nu avea cum să iasă. Plângeam şi eu", mărturiseşte tânăra, răvăşită şi azi de emoţii.
GALERIE FOTO Capcanele negocierilor în problema transnistreană
De atunci au trecut 20 de ani. Cele două surori au făcut facultatea. Cea mică a plecat în SUA, iar Alina a revenit la baştină. Mama lor, Vera, nu s-a recăsătorit. A fost contabilă la Primărie, iar de trei ani lucrează în Italia.
„Nu aveam nevoie de ajutoare. Îl voiam doar pe tata în viaţă alături de noi." - Alina Balaban, contabilă
„De mici ne-am învăţat să ne descurcăm în gospodărie singure. Împărţeam muncile. Sora schimba prizele, eu curăţam zăpada", povesteşte tânăra. Deşi au lucrat foarte mult, fără un bărbat în familie, aşa şi nu au reuşit să termine casa.
Click aici pentru a vedea GALERIA FOTO
De altfel, fetele au simţit mereu lipsa unui umăr puternic alături. Ar fi vrut să le spună copiilor care le necăjeau când erau micuţe că se vor plânge lui tata ca să le lase în pace. Nu avea însă cine să le apere şi atunci se impuneau singure. Nici de la stat nu au văzut prea mult ajutor. De obicei, autorităţile locale îşi aminteau de familiile combatanţilor o dată pe an, la comemorările din martie.
Fost combatant despre războiul de pe Nistru: „Mureau cu pământul strâns în mâini"
Platoul de rezistenţă de la Cocieri
„Eram tare mândră de sărbători, când de tatăl meu se vorbea ca despre un erou", recunoaşte Alina. Un avantaj a fost că au intrat la facultate la buget şi au primit câte un loc în cămin. În rest, s-au descurcat cum au putut.
VĂDUVE AJUTATE CU CÂTE 50 DE LEI
La fel ca Alina, Valentina Veste din satul Zaim, Căuşeni, avea şapte ani când a izbuncnit războiul. A crescut doar cu mama, fără fraţi şi fără surori. Ca să compenseze golul din copilărie, s-a căsătorit devreme şi creşte acum trei copii. Cel mai mare are şapte ani, iar mezinul - doar şapte luni.
Generalul Ion Costaş: "Elţîn a dat ordin ca Armata a 14-a să ajungă la Prut"
Şi tatăl ei, Dumitru, s-a dus voluntar. „A lipsit câteva zile, apoi a revenit să ne vadă pe mine şi pe mama. A doua zi, la noi acasă au venit câţiva oameni de la Primărie şi ne-au spus că tata a murit. Nu-mi venea să cred. L-am văzut în ajun şi era viu!", este şi astăzi stupefiată tânăra. Ea spune că în primii ani pleca gratis la tabără în România. Până la 18 ani a primit lunar un ajutor de 110 lei, iar mama ei, ca văduvă, are şi azi o indemnizaţie de 50 de lei.
„De la Primăria ne-au dat pământ. Ne-au zis ca va trebui să lucrăm, dacă vrem să ne hrănim. Nu aveam bani să angajăm oameni cu ziua. Ne ajutau fraţii lui tata", îşi aminteşte tânăra greutăţile prin care a trecut.
Fost luptător în războiul din Transnistria: "S-o mântuit cu apărarea patriei"
Când Valentina a absolvit şcoala din sat, statul i-a promis că îi va plăti studiile. A venit la Chişinău la o şcoală profesională. „Voiam să mă fac bucătar. După ce am depus documentele, mi-au spus că trebuie să achit 5.000 de lei. Nu aveam de unde, mama era casnică. Am fost nevoită să revin în sat", se tânguieşte femeia.
„Ce a rezolvat moartea eroilor?"
„Tatăl meu şi-a pierdut viaţa la 28 de ani, fără niciun rost. Ce a rezolvat moartea lui şi a celorlaţi?", se întreabă Andrei Buga, 24 de ani, (foto), din Căuşeni, localitate care a pierdut cei mai mulţi bărbaţi la Nistru.
„Când a murit tata aveam aproape patru ani. Mi-l amintesc ca prin vis. Am o singură poză cu el, iar mama nici măcar una. Era plutonier de Poliţie şi era devotat meseriei sale. L-am aşteptat mult timp să vină acasă, chiar dacă am fost la înmormântare. Mi se părea că în sicriu e un tată fals. Eram sigur că cel adevărat e la serviciu şi o să vină acasă", povesteşte tânărul.
ALUNGAŢI ÎN STRADĂ
Au urmat ani plini de sărăcie şi lipsuri pentru Zinaida Buga şi cei doi copii ai săi. „În scurt timp, am fost daţi afară din casa unde locuiam. Ţin minte cum am ieşit toţi trei în stradă cu toate lucrurile şi nu ştiam încotro s-o luăm. Erau zile când mama avea un crenvurşti şi îl tăia în patru, ca eu şi fratele mai mare să avem pentru două mese", îşi aminteşte cu durere Andrei.
"În 1992, la Nistru, am avut un război de partizani"
Statul i-a ajutat atunci, dar fără folos. „Ne-au dat 180.000 de ruble, ajutor material. În două luni, s-au schimbat banii şi am rămas cu 180 de lei. I-am luat de la bancă abia în 2009. Se acumulaseră 4.000 de lei. Mai bine ne-ar fi oferit un apartament, dar clar că le era mai comod să ne dea bani ştiind că în scurt timp se vor devaloriza", spune Andrei Buga.
130 de văduve și 200 de copii fără tați
În urma războiului din Transnistria, 130 de femei au rămas văduve, iar 200 de copii nu şi-au mai văzut taţii niciodată. Eduard Maican, preşedintele Uniunii Naţionale a Veteranilor Războiului pentru Independenţă, ne-a spus că minorii au primit indemnizaţii de la stat până la împlinirea majoratului.
Văduvele vor fi ajutate ocazional până la moarte, doar în cazul în care nu se vor recăsători. Anul acesta, de exemplu, când se împlinesc 20 de ani de la conflictul de pe Nistru, ele vor primi câte 1.000 de lei. Membrii familiilor care şi-au pierdut bărbaţii vor primi medalia „Crucea Comemorativă".
În şedinţa care a avut la 22 februarie, Guvernul a alocat 215.000 de lei pentru organizarea mesei de pomenire pentru veterani. Cei mai mulţi foşti combatanţi locuiesc în raioanele Dubăsari şi Căuşeni: 1.200 şi, respectiv, 3.500 de persoane.
Citește cele mai importante știri din Republica Moldova pe Adevarul.md
Se încarcă comentariile...
