Vîntu, liber pe motiv că nu a fost arestat mai devreme

adevarul

Publicat: 08.10.2010 05:55

Ultima actualizare: 09.08.2022 00:13

Omul de afaceri Sorin Ovidiu Vîntu şi presupuşii săi complici nu mai sunt consideraţi pericol public de către judecătorii Curţii de Apel Bucureşti, care au decis cercetarea lor în libertate. Magistraţii au decis să-l elibereze pe SOV motivând că procurorii trebuiau să propună arestarea lui în momentul descoperirii faptelor, şi nu după şase luni, când au venit probele.

VEZI AICI cum motivează judecătorii Curţii Supreme eliberarea unui prim-procuror prins cu şpaga în sertar

Motivarea instanţei pentru eliberare arată că procurorii i-au permis lui Vîntu să ţină legătura cu fugarul Popa

Vîntu îi dă în judecată pe Udrea, Boc şi Voinescu

Sorin Ovidiu Vîntu a scăpat de închisoare, după ce judecătorii Curţii de Apel Bucureşti nu au luat în seamă mai multe documente din dosar şi au considerat că procurorii trebuiau să ceară arestarea lui în momentul în care au constatat că omul de afaceri îl susţine finaciar în Indonezia pe fugarul Nicolae Popa.

Deciziei de cercetare în libertate a lui Sorin Ovidiu Vîntu s-a opus magistratul Cristina Rotaru, care a avertizat asupra pericolului public concret pe care îl reprezintă hotărârea colegelor sale de complet, Viorica Costiniu şi Luciana Mera.

Interceptările Vîntu-Popa, neluate în seamă

Sorin Ovidiu Vîntu, şoferul său Alexandru Stoian şi omul de afaceri Octavian Ţurcan au fost arestaţi preventiv, la 9 septembrie 2010, în dosarul dispariţiei din România a fostului preşedinte al Gelsor, Nicolae Popa, sub acuzaţia de favorizare a infractorului.

O săptămână mai târziu, la 16 septembrie, Curtea de Apel Bucureşti a decis, cu opinie separată, cercetarea lor în libertate. Unul dintre motivele pentru care cei trei au scăpat de arest a fost legalitatea interceptărilor telefonice efectuate în dosar.

Astfel, Curtea de Apel Bucureşti nu a luat în considerare peste 30 de file ale transcrierilor telefonice ataşate la cererea de arestare preventivă a lui Sorin Ovidiu Vîntu, motivând că acestea nu poartă semnătura sau ştampila instituţiei care le-a întocmit.

Printre transcrierile convorbirilor telefonice ignorate de instanţă se numără şi cele ale discuţiilor dintre Sorin Ovidiu Vîntu şi Nicolae Popa, din care reieşea că omul de afaceri îi trimitea în mod frecvent fugarului diverse sume de bani.

Judecătoarele Viorica Costiniu şi Luciana Mera susţin că faptele pentru care s-a propus arestarea preventivă a lui Sorin Ovidiu Vîntu şi a lui Octavian Ţurcan „evidenţiază o periculozitate sporită", însă „acesta nu este unicul criteriu de apreciere a necesităţii arestării preventive" pentru respectarea principiului prezumţiei de nevinovăţie.

În opinia separată, judecătoarea Cristina Rotaru arată, ca şi magistratul Tribunalului Bucureşti care a decis arestarea lui SOV, că „la dosar există indicii temeinice ce justifică aprecierea rezonabilă că inculpaţii Vîntu şi Ţurcan au săvârşit infracţiunile care se reţin în sarcina lor".

Faptul că Sorin Ovidiu Vîntu şi Ovidiu Ţurcan ar fi încercat în mod vădit să zădărnicească extrădarea în România a lui Nicolae Popa, condamnat la 15 ani de închisoare în dosarul prăbuşirii FNI, nu a fost luat în considerare de judecătoarele Costiniu şi Mera. În schimb, judecătoarea Cristina Rotaru subliniază că, în astfel de cazuri, arestarea preventivă este pe deplin justificată.

În motivarea de eliberare, instanţa a apreciat că arestarea lui Vîntu şi a presupuşilor săi complici trebuia solicitată de anchetatori în momentul începerii urmăririi penale, mai exact în decembrie 2009, când acuzaţilor li s-a şi impus măsura de a nu părăsi ţara.

Între probe şi indicii

Procurorii susţin însă că, la acel moment, nu aveau probe certe, ci doar indicii în ceea ce priveşte traseul banilor trimişi de Vîntu lui Nicolae Popa, prin intermediul unui off-shore din Cipru.

„Comisia rogatorie efectuată în Cipru este lipsită de relevanţă din perspectiva conturării pericolului pe care inculpaţii l-ar prezenta la acest moment pentru ordinea publică", susţin Costiniu şi Mera.

În contradictoriu, judecătoarea Rotaru este de părere că „comisia rogatorie din Cipru reprezenta o probă importantă ce contura presupunerea rezonabilă că inculpaţii au săvârşit faptele penale din perioada octombrie - 2 decembrie 2009, probă care ar fi trebuit să existe la dosar la momentul solicitării unei măsuri preventive de o asemenea gravitate".

„Pro" şi „contra" pericol social

Judecătoarele care au fost pentru eliberarea lui SOV şi a presupuşilor săi complici susţin că pericolul pentru ordinea publică în acest caz a existat în perioada decembrie 2009-martie 2010, dar nu mai este actual, întrucât s-a diminuat în cele şase luni care au trecut de la ultimele demersuri ale inculpaţilor pentru sprijinirea condamnatului Nicolae Popa".

În schimb, judecătoarea care a făcut opinie separată, concluzionează că „activitatea desfăşurată de inculpaţi în perioada ulterioară începerii urmăririi penale este considerată ca una ce potenţează pericolul pe care inculpaţii îl prezentau pentru ordinea publică".

Acte neluate în seamă

Viorica Costiniu a fost preşedintele completului de judecată de la Curtea de Apel Bucureşti care a decis eliberarea lui Vîntu şi a presupuşilor săi complici. Magistratul a fost cel care în timpul şedinţei de judecată a susţinut că mai multe acte din dosar nu sunt semnate, iar ulterior a decis să nu le ia în seamă în cadrul procesului penal.