Glume cu substrat erotic de Dragobete! Cum sărbătoreau străbunii ziua iubirii FOTO

Etnologii ieşeni susţin că 24 februarie era marcat în vechime de tinerii din comunitatea rurală prin diferite ritualuri care să le asigure iubirea şi admiraţia celor din jur.

Sfârşitul lunii februarie şi începutul lui martie stă sub semnul Dragobetelui, Sărbătoarea iubirii la români. Potrivit tradiţiei, în jurul datei de 24 februarie, tinerii se îmbrăcau în straie de sărbătoare şi mergeau pe dealuri unde se întâlneau „băieţii şi fetele mari". Se spunea că astfel făceau „Dragobetele".

Cum zbori gratuit deasupra Iaşiului la Aeroclubul "Alexandru Matei"

„Reţetar" de cuvinte vrăjite rostite de Dragobete

„Băieţii adunând lemne pentru foc, iar fetele culegând urzici şi flori de primăvară, flori folosite apoi adesea în descântecele de dragoste. În unele locuri, exista obiceiul ca fetele mari să strângă apa din omătul netopit. Această apă, păstrată cu mare grijă, ar fi avut proprietăţi magice. Se spunea că este născută din surâsul zânelor, putând face fetele mai frumoase şi mai drăgăstoase", explică etnograful Marcel Lutic, preşedinte al Asociaţiei Meşterilor Populari din Moldova, Iaşi.

„Logodne în joacă"

Potrivit acestuia, în jurul focului tinerii făceau hore şi discutau, dar cel mai adesea spuneau glume cu substrat erotic. „Fetele, cum simţeau apropierea prânzului, începeau să coboare în fugă spre sat. Conform obiceiului, fiecare băiat urmărea fata care îi era dragă. Dacă fetei  îi plăcea respectivul urmăritor, atunci se lăsa prinsă şi avea loc o îmbrăţişare, urmată de o sărutare mai lungă în văzul tuturor. Sărutul semnifica, în fapt, logodna ludică a celor doi, cel puţin pentru un an de zile. De multe ori, astfel de logodne în joacă prefaţau logodnele şi căsătoriile adevărate", adaugă etnograful.

Ce superstiţii cu strigoi şi vârcolaci mai au românii

Sărbătoarea Dragobetelui stătea sub semnul bucuriei şi dragostei, care nu ocoleau nici casele gospodarilor. Astfel, potriviti etnologilor, femeile dădeau mâncarea cea mai bună animalelor din bătătură. Mai mult, în această zi niciun animal nu trebuia să fie „sacrificat, vânat sau blestemat".

Spune ce-ai visat ca să vezi dacă iei Rezidenţiatul FOTOGALERIE

Oamenii nu ieşeau la câmp, ci făceau doar treburi pe lângă casă. „Era o perioadă a multor începuturi sau întoarceri: păsările se împerecheau şi începeau să-şi facă cuiburi, cloştile încep a cloci, celelalte surate încep să se ouă. Toate acestea sunt dovezi ale depăşirii unui prag calendaristic", afirmă etnograful Marcel Lutic.

Inimă-gigant, concerte şi teatru de Dragobete la Iaşi

Intră pe iasi.adevarul.ro pentru a afla ştiri din Capitala Moldovei