Alexandru Pal fusese condamnat de sistemul din România să-şi petreacă viaţa în centre de plasament. După două luni petrecute pe stradă cu mama lui şi alţi doi ani în orfelinat, unde a dezvoltat o afecţiune din cauza singurătăţii, Alexandru a avut şansa să fie adoptat de o familie din Germania.
CITIŢI ŞI:
Pe Aceeaşi Temă
Un orfan cu nevoi speciale a ajuns maestru la karate, după adopţia internaţională
DOI ORFANI AU AJUNS DE LA VIAŢA DE STRADĂ, LA CONDUCEREA UNEI FIRME
Alexander, pe numele lui original Alexandru Pal, s-a născut în 19 aprilie 1995 şi avea să fie condamnat la o viaţă sumbră. Mama lui naturală s-a despărţit de soţul ei şi l-a lasat cu trei copii.
Primele două luni de viaţă le-a petrecut cu mama lui, în frig şi ploi, pe strazi şi mai apoi într-un orfelinat. Nimănui nu îi păsa de el, astfel că băiatul a dezvoltat o afecţiune numită hospitalism (n.r. o stare care se dezvoltă la copiii care au fost neglijaţi o perioadă îndelungată de timp în instituţii).
A avut totuşi o şansă
Când avea 22 de luni şi când nimeni nu ar fi crezut că i s-ar putea schimba viaţa, Walter şi Heidelore, doi soţi din Germania l-au adoptat în 1997 şi l-au „acasă". Cel care obişnuia să se legene pentru stimulare, copilul subdezvoltat, care nu putea privi oamenii direct în ochi, să îi sărute sau să îi îmbrăţişeze a primit cel mai mare dar de la viaţă, doi părinţi iubitori.
„La început a trebuit să învăţ ce înseamnă viaţa normală. Mâncam orice îmi era oferit şi aveam mereu mâncare în mână, până când mi-am dat seama că mâncarea era oricând la dispoziţia mea. La început a trebuit să învăţ cum este să simţi dragoste. Am avut multe de învăţat, lucruri pe care copiii de vârsta mea deja le ştiau", mărturiseşte Alexandru într-o scrisoare recentă trimisă Parlamentului României cu scopul de a sensibiliza autorităţile cu privire la importanta reluării adopţiilor internaţionale.
CLICK PE IMAGINE PENTRU MAI MULTE FOTOGRAFII
Eforturi pentru o viaţă normală
Medicii l-au diagnosticat cu retard mintal şi tulburări de comportament din cauza lunilor petrecute în orfelinat. Astfel că, de două ori pe săptămână, mergea la terapie ocupaţională, iar o dată pe săptămână părinţii lui îl duceau la călărie. Însă cu dragostea, grija, eforturile şi rugăciunile părinţilor adoptivi, Alexandru s-a vindecat. A fost la Grădiniţa Waldorf din Sindelfingen, Germania, iar la 7 ani a început cursurile şcolii Waldorf. Aici a fost un elev de nivel mediu şi muncea din greu ca să ţină pasul cu copiii de vârsta lui.
Părinţii i-au dăruit un frate din România
În 2000, părinţii lui Alexandru l-au adoptat pe Cătălin, nume preschimbat în Colin, care s-a născut pe 22 mai 1998, în Brăila. „Suntem ca toţi ceilalţi fraţi din lume: ne iubim, ne pasă şi ne ajutăm unul pe celălalt", mai scrie tânărul.
Din 2006 s-au mutat cu toţii în Noua Zeelandă. Aici, Alexandru s-a înscris la Şcoala Kings Way, unde este mai mult decât un elev de nivel mediu.
„Mai ales la matematică, sunt printre primii trei elevi. Am terminat clasa a zecea şi am primit două premii: unul de excelenţă pentru strădanie şi o distincţie pentru limba japoneză", povesteşte orfanul căruia i s-a dat o mare şansă.
În timpul liber practică pentatlonul modern. A obţinut locul trei la Campionatul din Melbourne, Australia şi locul doi în Campionatul Noii Zeelande. Vrea să meargă în America să studieze robotica la Institutul de Tehnologie din Massachusetts. „Sunt aproape sigur că nu aş fi avut toate aceste oportunităţi într-un orfelinat din România şi îi sunt recunoscător lui Dumnezeu că a avut alte planuri pentru mine. Le mulţumesc părinţilor mei că îmi dăruiesc toată dragostea şi susţinerea lor", şi-a încheiat Alexandru scrisoarea.
Îşi doreşte o soră tit din România
Alexandru şi familia lui au venit, în 2003, în România să o cunoască pe Rodica Coman, o fetiţă care are acum 11 ani. Pentru că le-a plăcut tare mult de ea, familia din Noua Zeelandă şi-a exprimat dorinţa de a o înfia. Din cauza blocării legii adopţiei internaţionale, familia nu poate decât să continue să o viziteze şi să sper că o vor duce într-o bună zi „acasă". Îi trimit mereu cadouri de sărbători şi nu a trecut un an în care să uite de ziua ei. Fetiţa, diagnosticată cu o gravă problemă oftalmologică, se află internată în Centrul de Plasament Sfânta Maria din Braşov, însă progresul ei este îngreunat din lipsa banilor şi a afecţiunii părinteşti.
CITEŞTE ŞI
POVESTEA TRAGICĂ A LUI VLĂDUŢ, CARE A SCĂPAT DE HANDICAP ÎN URMA ADOPŢIEI INTERNAŢIONALE
Ai aflat ceva interesant, ai pozat sau ai filmat? Scrie-ne pe brasov@adevarul.ro!
Pentru ultimele noutăţi din Braşov, click pe poza de mai jos:
* click pe imagine pentru reincarcare daca nu intelegi scrisul.
Trimite Anuleaza