Portretul familiei lovite dur de criză

În urmă cu doi ani, familia Măstăcan ducea o viaţă relativ decentă. Din cauza crizei şi-a pierdut jumătate din venituri şi acum trăieşte de pe o zi pe alta. Românii cei mai loviţi de criză sunt orăşenii familişti, cu doi copii în întreţinere, iar capul familiei are între 40 şi 45 de ani, arată un raport al Ministerului Muncii.

Citeşte aici studiul referitor la degradarea nivelului de trai al românilor în cei 20 de ani postcomunişti, realizat de Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii, al Academiei Române.

Pe cine trag la răspundere românii, pentru criza din stat - sondaj

Ghid de cumpărături pe timp de criză

Mulţi români care s-au întors în ţară revin, dezamăgiţi, în Spania

Familia Măstăcan e chiriaşă într-un apartament modest cu două camere, situat într-un cartier din nordul oraşului Galaţi. Vasile (40 de ani) şi Mihaela (34 de ani) au doi copii, Lucian George (9 ani) şi Andrei Mădălin (2 ani), iar problemele i-au copleşit.

O locuinţă a lor nu şi-au putut permite nici când Mihaela avea serviciu. Cu atât mai puţin acum când şi l-a pierdut şi s-a pomenit că nici măcar nu poate beneficia de indemnizaţia de 600 de lei pe lună pentru creşterea copilului.

„Pentru cel mic primim o alocaţie de 200 de lei, deoarece fostul patron, pentru care a lucrat nevastă-mea nu i-a plătit asigurările sociale. Nici măcar indemnizaţia de creştere a copilului nu o avem. De-abia ne descurăm cu banii", a spus Vasile, care munceşte acum ca taximetrist.

Înainte de a fi dată afară, Mihaela era muncitor necalificat, în cadrul unei firme subcontractoare pentru Combinatul Siderurgic ArcelorMittal.
Vasile este acum singurul care aduce un ban în casă şi este nevoit să lucreze în ture prelungite pentru a reuşi ­să-şi hrănească familia.

Citeşte şi:

Forbes: Clasa de mijloc, la limita sărăciei

Disperarea unei mame: „Ce-o să fac, copiii mei vor muri de foame?!”

Buzunarele românilor sunt tot mai goale

„Plătim câte 400 de lei pe lună pentru chirie, cheltuielile de întreţinere şi lumina. Programul de muncă este absolut infernal, dar nu am ce face. Dacă vin acasă după opt ore nu fac rost de bani nici de pâine", a explicat taximetristul.

După ce au rămas cu un singur venit, cei doi au renunţat la  tot ce putea fi considerat un lux. „Ne îmbrăcăm numai de la second-hand. Nu are rost să mergem la magazine, pentru că oricum nu ne permitem. Toţi banii intră în plata datoriilor de întreţinere şi la necesităţile pe care le au copiii", a declarat Mihaela.

Băiatul de nouă ani al familiei, Lucian George, suferă de astm bronşic şi, în fiecare lună, bugetul familiei se subţiază cu alţi 400 de lei, necesari pentru tratament. De altfel, copilul stă pe perioada verii la bunici, la ţară, deoarece aerul curat îi face bine, iar familia are, temporar, o gură în minus de hrănit. Asigurarea alimentaţiei este un adevărat exerciţiu de echilibristică.

„Pâine, cartofi, ceapă, ulei, zahăr. Cele mai ieftine. De altceva nu mai rămâne. Aş vrea să-i văd pe cei de la Guvern dacă se descurcă să hrănească patru oameni cu 15-20 de lei pe zi! Este foarte greu!", a afirmat femeia.

Într-o lună bună, taximetristul vine acasă cu 900-1.000 de lei. „Doar în weekenduri reuşesc să câştig ceva mai mult, dar oricum ne chinuim să trăim de la o zi la alta. În casa asta mai avem de locuit un an, pentru că atâta mai avem contract cu proprietarul. Ce o fi după, Dumnezeu mai ştie. Poate nu ne trezim în stradă cu copiii", a spus capul familiei.

Românii dau jumătate din venituri pe taxe

GfK: 65% dintre români cred că anul viitor vor avea venituri mai mici

Orăşenii, primii loviţi

Aceasta este tipul de familie românească cel mai grav afectată de criză, arată un raport al Ministerului Muncii pe 2009,  publicat luna trecută.  Până acum, familia  formată din doi adulţi şi doi copii aflaţi în întreţinere beneficia de o bunăstare asigurată de lefurile pe care le primeau părinţii la serviciu.

Criza i-a lăsat pe întreţinătorii de familie fără slujbă, iar lipsa unui salariu în casă este greu suportabilă. Cum cei mai mulţi părinţi din această categorie sunt trecuţi de 40 de ani ei nu pot spera că îşi vor găsi uşor un alt loc de muncă. 

Cât despre familiile cu mai mulţi copii, acestea nu au depăşit niciodată pragul de sărăcie.  La ultimul recensământ existau în jur de 1,3 milioane de familii formate din patru persoane, doi adulţi şi doi copii, dintr-un total de aproape şase milioane.

Sociologul Alfred Bulai, conf.univ. dr la Facultatea de Ştiinţe Politice a Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative, spune că era normal să fie afectate familiile din mediul urban. „Cele din rural trăiesc într-o ecomie de subzistenţă, iar efectele crizei au fost mai mici pe când cele de la oraş au fost lovite direct  şi puternic deoarece cheltuielile sunt mai mari şi se simte imediat orice pierdere de venit", a explicat specialistul. 

Ani de relativă prosperitate

Statistic, familia cu doi copii a fost mereu, după 1989, victima schimbărilor sociale, a tranziţiei la capitalism şi, acum, a crizei economice. Potrivit raportului Institutului de Cercetare a Calităţii Vieţii (ICCV) al Academiei Române,  familia de acest tip a trăit mai tot timpul în sărăcie.

De exemplu, familia în care ambii părinţi câştigau salarii medii pe economie şi mai existau şi cele două alocaţii pentru copii a ieşit din sărăcie abia în 2005. Criza, cu salarii diminuate şi concedieri, a făcut însă ca numărul familiilor al căror nivel de trai s-a deteriorat să crească, din 2009. 

Familia în care veniturile se situau la nivelul a două salarii minime pe economie şi a două alocaţii, tipul de familie cel mai des întâlnit în România, ea s-a confruntat mereu cu sărăcia severă. Cercetătorii de la ICCV susţin că familia cu doi copii va ajunge foarte greu la nivelul de trai pe care-l avea în 1989.

În urmă cu doi ani, familia Măstăcan stătea într-o locuinţă decentă şi avea un nivel de trai civilizat  Foto: Liviu Ghinea

Sociologii de la Institutul Academiei arată că sărăcirea familiei se produce într-un context dur, când majoritatea populaţiei se luptă pentru supravieţuire.  Concluzia lor este tranşantă: România nu a fost niciodată după 1989 atât de pauperă ca acum. 

Raportul „ După 20 de ani" al experţilor ICCV, lansat în luna iulie, face analiza fenomenului sărăciei în România şi a consecinţelor pe care deciziile recente ale Executivului  le-au avut asupra populaţiei. 

Astfel, anii '90 au fost ani cu „fenomene de sărăcie şi dezagregare socială". Vârful a fost atins în 2000, când aproape 40% din populaţie trăia în sărăcie absolută, segmentul săracilor fiind de patru ori mai mare decât în 1989. Între 2005 şi 2008 se întrezăreau nişte condiţii de viaţă mai bună, toate categoriile sociale simţind acel interval ca pe o perioadă de prosperitate.

Efecte devastatoare în 2011

Raportul ICCV relevă că sărăcia absolută a început să crească din nou, după 2009 „şi cu siguranţă va continua să crească în 2010, posibil şi în 2011". Decanul  Facultăţii de Ştiinţe Socio-Umane din cadrul Universităţii Oradea, prof.univ. dr Floare Chipea,  este convins de acest lucru: „Cu certitudine se va depăşi vârful de sărăcie din 2000".

Sociologul Alfred Bulai este de părere că deja a fost lăsat în urmă vârful de sărăcie din 2000. Toţi specialiştii din domeniu sunt siguri că efectele dramatice n-au apărut încă. În opinia lui Bulai, acum „vorbim mai mult de o sperietură", iar Chipea susţine că, momentan, criza este mai mult psihologică.

Asta, deoarece urmează noi valuri de concedieri, iar bugetarii abia au început să primească salariile diminuate cu 25%. Scăderea veniturilor populaţiei duce la prăbuşirea consumului şi asta angrenează într-un cerc vicios noi scăderi de venituri.
 
Dezastrul social va fi evident la începutul anului viitor, în special, în oraşe: „Severitatea prăbuşirii nivelului de trai se va vedea la iarnă, iar problemele mai serioase vor apărea în februarie - martie 2011, atunci când se adună costurile cele mai mari la încălzirea locuinţei, iar bani nu vor mai fi deloc ", spune Alfred Bulai.

Perspective sumbre

Potrivit raportului ICCV, chiar "dacă economia se relansează într-o perioadă de timp relativ scurtă, aceste procese sociale negative vor persista pe perioade de timp imposibil de determinat". Aceste fenomene, mai arată documentul, "nu vor dispărea cu generaţiile actuale".

Ce se va întâmpla în continuare? Alfred Bulai crede că vom vedea curând "disperare reală": "Devin concrete reducerile de la stat, oamenii îşi pierd banii, standardele. În privat se va întâmpla la fel".  Toate astea vor duce la tulburări sociale de proporţii, prevede sociologul.

Speranţele clasei de mijloc spulberate pe termen lung

Perpetuarea crizei va accentua tot felul de fenomene negative, mai spun sociologii. „Odată cu accentuarea sărăciei se vor amplifica şi comportamentele deviante, infracţiunile, în special furtul. Vor exista oameni obligaţi să fure fiindcă nu vor avea din ce să trăiască", a declarat decanul facultăţii de Ştiinţe Socio-Umane din Oradea, Floare Chipea.

La oraşe se vor înmulţi cei rămaşi fără casă pentru că vor exista oameni care nu vor putea gestiona sărăcia, nu vor putea să-şi asigure hrana şi să-şi plătească întreţinerea la bloc, vor acumula datorii şi vor ajunge la pierderea locuinţelor, avertizează Floare Chipea.

Unul dintre cele mai dure efecte este suportat de categoria ce ar trebui să fie clasa de mijloc. În analiza celor de ICCV, situaţia este descrisă astfel: "Visul creşterii prosperităţii «clasei de mijloc», formată în principal din salariaţi, mai ales intelectuali, continuă să se destrame. În afara riscului căderii în sărăcie, un risc la fel de ridicat pentru clasa de mijloc este incapacitatea de a face faţă returnării împrumuturilor bancare, excesiv încurajate până la debutul crizei".

Tinerii vor fi şi ei loviţi de criză. „Mă sună foştii studenţi ­să-mi spună că li s-au redus veniturile sau că nu şi-au găsit un loc de muncă". După o lună de la absolvire, în loc să ia primul salariu, promoţia 2010 se înghesuie să-şi ia şomajul", a conchis Chipea.

"La oraşe, vor exista oameni care vor acumula datorii şi vor ajunge să-şi piardă locuinţele."
Floare Chipea
sociolog