Ovidiu Ganţ: "Este obligatoriu să cunoşti limba oficială a statului!"

Lui Ovidiu Ganţ i se pare inadmisibilă scoaterea minorităţilor din Parlament

Deputatul minorităţii germane în Parlamentul României, Ovidiu Ganţ, a vorbit într-un interviu acordat "adevarul.ro" despre drepturile acordate minorităţilor naţionale în noul proiect de lege a Educaţiei şi despre situaţia etnicilor germani din România.

Ovidiu Ganţ a spus că e mult mai uşor să vorbeşti limba română la Timişoara decât în Secuime şi a redus disputa privind manualele speciale destinate minorităţilor la o singură întrebare: «Ce e mai important, elevul să cunoască bine Istoria României şi Geografia României, chiar învăţând în limba maternă, sau să nu o cunoască deloc?»

Spaima minorităţilor: dispariţia învăţământului în limba maternă

Ovidiu Victor Ganţ s-a născut în oraşul Deta, judeţul Timiş, la 18 august 1966. După ce a absolvit în 1989 Universitatea de Vest Timişoara, specializarea matematică, a fost profesor (1992-1998) la liceul cu predare în limba germană "Nikolaus Lenau" din Timişoara. În 1998 devine directorul liceului până în 2001, când este numit subsecretar de stat la Departamentul pentru Relaţii Interetnice (DRI) din cadrul Guvernului României. În 2004 devine deputat în Parlamentul României din partea Forumului Democrat al Germanilor din Banat (FDGR) şi în 2008 câştigă un nou mandat. În 2005-2006 a fost observator la Parlamentul European, făcând parte din prima echipă politică românească la Bruxelles. Are patru decoraţii, este căsătorit şi are doi copii.

adevărul.ro: Domnule Ovidiu Ganţ, de ce este atât de importantă pentru etnicii germani educaţia în limba maternă?

Ovidiu Ganţ: Pentru minoritatea germană, subiectul învăţământului în limba maternă este subiectul fundamental. De aici porneşte orice discuţie şi acest subiect prevalează ca importanţă faţă de orice altceva. Pentru că în momentul în care nu avem învăţământ în limba maternă, nu putem vorbi despre un viitor al acestei minorităţi.

Noi suntem într-o situaţie mult mai defavorabilă decât la momentul Revoluţiei. Saşii în Evul Mediu au avut un învăţământ legat de Biserică. Încă din secolele de început ale prezenţei saşilor în România, secolele XII, XIII, în fiecare sat, în fiecare comunitate, exista o şcoală cu specific confesional pentru că preotul era învăţător. După Al Doilea Război Mondial, acest sistem a devenit de stat şi nu a fost desfiinţat. Nu vreau să compar situaţiile, dar chiar şi regimul comunist a înţeles că, pentru minorităţile naţionale, exprimarea în limba maternă e fundamentală. Inclusiv în cazul celei germane, care avea un statut aparte în viziunea publică legat de al doilea Război Mondial.

După Revoluţie ne-am confruntat cu un fenomen masiv de emigrare, care a afectat atât elevii, cât şi dascălii. Practic exista pericolul ca întreg sistemul de învăţământ în limba maternă să se prăbuşească din lipsă de personal. Ori în acel moment s-a întâmplat un fenomen extrem de interesant din punct de vedere sociologic dar extrem de favorabil pentru toată lumea, generând o situaţie de "win-win-win": familiile româneşti şi de alte etnii şi-au trimis masiv copiii să înveţe la şcolile cu predare în limba maternă germană.

Ce câştigă România prin acordarea dreptului minorităţilor la învăţământ în limba maternă?

Pentru negermani, să zic aşa, este extrem de important pentru că le sporeşte foarte mult şansele pe piaţa forţei de muncă datorită faptului că preponderent în Banat şi Ardeal germanii şi austriecii au investit masiv în economia românească. Şi este evident că, atunci când caută personal, se bucură să găsească vorbitori de limba germană.

Nota bene, un criteriu pentru investitorii germani şi austrieci asupra locului investiţiei îl reprezintă, dincolo de infrastructură, existenţa unei şcoli germane, eventual liceu german.

Şi trei, în urma realizării investiţiilor, vin în România să lucreze experţi.

Deci sistemul generat de saşi şi de şvabi este azi un bun comun al tuturor românilor, el salvgardează interesele minorităţii germane, a pieţii muncii româneşti şi a investorilor germanofoni. Este un bun extraordinar pe care îl are România faţă de vecinii competitori.

Avantajul enorm pe care îl are germana faţă de alte limbi este că e de circulaţie europeană şi cel puţin în Europa centrală şi de est este principala limbă economică. Pentru România ăsta este un mare avantaj faţă de alţi competitori. De aceea, când mă duc să mă lupt cu Executivul pentru nedesfiinţarea secţiilor şi claselor germane, respectiv pentru susţinerea celor existente, o fac pentru că înţeleg mai bine decât oricine altcineva, scuzaţi-mi lipsa de modestie, impactul socio-economic pe care îl are acest sistem.

Copilul român Ion Popescu care merge la clasa a întâia şi care termină clasa a 12-a, vorbeşte germana ca mine, deci a crescut cel puţin bilingv. Dacă la asta adăugăm engleza, din clasa a doua - trilingv. Este deosebit de important.

Mai e un aspect: germana nu e franceză. Franceza, fiind de sorginte latină ca limba română, o înveţi în 3-4 ore pe săptămână. Dar dacă nu mă înşel, Mark Twain a spus că "eternitatea s-a inventat pentru a se putea învăţa germana". Deci o înveţi mult mai bine dacă auzi profesorul vorbind în germană la fiecare disciplină, faţă de engleză, care e şi promovată de televiziune, pe internet. Germana nu o înveţi la şcoală cu două ore pe săptămână.

La Sfântu Gheorghe realităţile sociale sunt altele decât la Timişoara

Ce părere aveţi despre manualele speciale pentru minorităţi la disciplina Limba şi literatura română, subiect care a încins spiritele între politicienii Opoziţiei şi cei maghiari?

La şcolile noastre, cunoaşterea limbii române nu reprezintă o problemă. Nu există elevi la şcolile germane care să nu stăpânească foarte bine limba română. Acolo unde se vorbeşte de curriculum special pentru Limba română este o solicitare care evident că nu provine de la noi, etnicii germani.

Ci de la o altă minoritate care se confruntă cu o stare de fapt: copiii, nici în familie, nici pe stradă, nici altundeva, nu vorbesc româneşte. Vin la şcoală, este singurul loc unde li se predă limba română. Este limba oficială a statului, este normal să o ştii, oamenii vor să o înveţe, dar nici nu poţi să spui: «Domne', e limbă maternă».

Hai să fim serioşi! Maternă e dacă o vorbeşti acasă!

Bun. Faţă de această realitate socială din România, legea prevede un curriculum special. Şi la punctul următor, iniţiat de mine, se zice că: la cererea părinţilor, a minorităţii sau a grupului parlamentar, la şcolile pentru minorităţi se poate preda şi după curriculum obişnuit din şcolile româneşti. Trebuie să laşi omul să opteze, e un lucru normal.

Trebuie să laşi părinţii să zică că la ei la şcoală nu vor manuale speciale, pentru că realităţile sociale din Timişoara sunt altele decât la Sfântu Gheorghe. Care e problema? Deci e democraţia în cea mai înaltă formă de exprimare. Omul trebuie lăsat să aleagă în ce limbă să înveţe.

Eu, Ovidiu Ganţ, subscriu total la Constituţia României şi spun: «Este absolut obligatoriu ca orice cetăţean să cunoască limba oficială a statului!». Pentru mine e mai uşor, pentru că trăiesc în Timişoara, mediul este multietnic, am contact permanent cu limba română, probabil mult mai complicat este într-o comună din Harghita şi din Covasna, unde populaţia poate e sută la sută de altă limbă.

La fel de disputată a fost predarea în limbă maternă a disciplinelor Istoria şi Geografia României. Ce părere aveţi?

Discuţia a fost ultrapolitizată în ceea ce priveşte Istoria şi Geografia României. Eu nu am neapărat necesitatea de a se învăţa aceste materii în limba germană, deci nu e o cerinţă de-a noastră. Dar nu e nimic nou, adică şi în comunism, pentru o bună perioadă de timp, istoria şi geografia s-au predat în limba germană.

Colegii mei care au mers la liceu şi la şcoala germană au învăţat Istoria şi Geografia în limba germană. În comunism. Deci în cea mai neagră perioadă. Şi e evident că pe Ştefan cel Mare şi pe Mihai Viteazul nu îi chema altcumva. Nici nu ne interesează să denaturăm numele respective, deci toponimia este normal să fie românească.

Dar ce-i este mai important? Să cunoască bine Istoria României şi Geografia României, chiar învăţând-o în limba maternă, sau să nu o cunoască deloc? Este o discuţie foarte importantă pe tema asta şi nu are fundament politic.

În şcolile noastre, de exemplu, s-ar putea nici să nu am dascăli care să predea Istoria şi Geografia în limba germană. În momentul de faţă se predă în româneşte, de exemplu, în bună parte în şcolile noastre.

Ştiţi unde este originea acestei situaţii? În documentul constitutiv al statului român modern, rezoluţia românilor de la Alba Iulia, de la 1 decembrie 1918. Acolo românii declară că fiecare individ va fi instruit, administrat, etcetera, în limba lui proprie. Şi că aceste minorităţi vor fi reprezentate în corpurile legiuitoare şi în Guvern. Păi dacă românii au hotărât aşa la 1 Decembrie 1918?

Vreau să vă spun următorul lucru: pe 8 ianurie 1928, deci după o lună şi o săptămână, saşii s-au adunat la Mediaş, au acceptat întru totul rezoluţiile de la Alba Iulia şi au declarat că doresc să fie parte a regatului României. Şi au zis aşa: dacă românii se ţin de ce scrie acolo, noi aderăm în totalitate. În momentul respectiv, situaţia Banatului era incertă, era ocupat de trupele sârbe, de-abia mai târziu trupele coloniale franceze au venit de la Salonic şi au înaintat până la Timişoara. Doi: congresul de pace de la Paris se desfăşura. Ori tocmai asta a fost muniţia politică cu care s-au dus românii la pace: uite domnule, nemţii, evreii, foarte numeroşi la vremea respectivă, au spus că sunt de acord cu rezoluţia tocmai pentru că Rezoluţia de la Alba Iulia era ultra-generoasă din punctul ăsta de vedere.

Bun. Şi acum revin la ziua de azi. Eu ce să înţeleg de la un coleg de-al meu care spune că minorităţile să nu mai fie reprezentate în Parlament? Sau că trebuie să înveţe nu-ştiu-cum. Înseamnă că e mai deştept decât Maniu, Miron Cristea, Iuliu Hossu? Deci atâta timp cât eu trăiesc aici şi subscriu total la Constituţia României, nu mi se pare «fair».

Şi asta e valabil şi pentru învăţământ. Deci din punctul nostru de vedere, nu e nimic de discutat politic aici. În plus, părerea mea este că discuţia principală care se ocultează în mediul public este pe universitar. Nu pe preuniversitar.

Deci lupta de interese se dă pe universităţi. Nu vreau să mă pronunţ, că nu este sectorul meu şi nu mă interesează foarte tare, dar pe preuniversitar nu există subiecte fundamentale. Şi se încearcă să se ducă discuţia în derizoriu pe chestii pe minorităţi. Pentru raţiuni politice, nu pentru raţiuni de substanţă.

"România nu este pregătită pentru un stat federal"

Ce vă doriţi de la viitoarea Constituţie din punct de vedere etnic?

Până la urmă, marile partide trebuie să vină cu propuneri. Ei vor să schimbe Constituţia. Eu nu vreau să o schimb, nu am niciun motiv. Trebuie să vedem în ce sens se vrea şi de ce.

Eu cred că pentru România ar fi utilă o republică parlamentară. Sistemul semi-prezidenţial, după părerea mea, este contraproductiv. România trebuie să opteze practic între astea două. Struţo-cămila care există acum este dezastruoasă. Trebuie să tranşăm chestiunea.

Am rezerve mari faţă de republica prezidenţială de tip francez, cu puteri totale pentru preşedinte. Eu văd un un regim parlamentar bicameral, în care Senatul ar trebui să fie o cameră a reprezentanţilor regionali. România are nevoie de regiuni, indiferent cum le cheamă, de dezvoltare, europene, cum vreţi, pentru că dincolo de faptul că asta e tendinţa europeană, nu suntem în stare să absorbim fonduri comunitare pentru că avem unităţi administrativ-teritoriale prea mici. Iar Camera Deputaţilor să reprezinte în continuare judeţele.

Vreau să clarific un lucru. Nu pledez pentru un stat federal. România nu este pregătită pentru asta. Dar pledez pentru o descentralizare reală. Până şi francezii au priceput că ultracentralizarea este contraproductivă, şi după părerea mea acest sistem este şi cel generator de corupţie, decizia fiind foarte departe de cetăţean.

Despre numărul parlamentarilor putem să discutăm ce vrea lumea. Un singur lucru e inacceptabil, să se pună în discuţie reprezentarea parlamentară a minorităţilor. Cred că politicienii serioşi nici nu îşi fac gânduri despre acest subiect. Cred că restul declaraţiilor sunt ieşiri ale unor diletanţi care îşi imaginează că aşa pot să genereze o anumită presiune politică asupra grupului parlamentar, dar personal nu le iau în seamă.

"E fundamental ca Executivul să aibă deschidere faţă de minorităţi"

Cât de mult contează pentru viitorul germanilor din România deciziile politice? Mă refer şi la bani şi la binevoinţa Executivului în acest sens.

Nu e vorba numai de bani, e şi vorba de decizii administrative. Chestiunea e în felul următor. Este fundamental ca Executivul să aibă deschidere faţă de minorităţi.

Dacă ai un Executiv ostil, sau care nu pricepe lucrurile, sigur că este o chestiune de conflict. Dar nu putem să spunem în România, membră a Uniunii Europene, că statul român vrea să distrugă învăţământul. Nu se pune problema. Dar e important pentru mine să găsesc un modus vivendi cu o majoritate politică, cu un Guvern, astfel încât să pot să rezolv orice fel de problemă, învăţământ, mass-media, ce vreţi dumneavoastră.

Deci despre discursurile astea cum că minorităţile ţin totdeauna cu Guvernul: păi, prin esenţa lucrurilor, întregul eşafodaj legislativ legat de minorităţi este dependent de Executiv. Evident că eu, ca să încerc să păstrez ce avem şi să construiesc în continuare, încerc să o fac cu sprijinul Executivului, Executiv care nu e obligatoriu să conţină reprezentanţi ai minorităţilor. Noi susţinem Coaliţia din Parlament şi ne aşteptăm ca această Coaliţie care ne guvernează să ne susţină în demersurile noastre legate de existenţa acestor minorităţi.

În consecinţă, nu înţeleg obiecţia ca atare. Să fiu în Opoziţie ca să ce? De ce? Aaa, dacă Guvernul începe să ne facă greutăţi, dacă ne pune în pericol comunitatea, înţeleg să fiu în Opoziţie, dar din 1996 încoace nu pot să afirm despre nici un Guvern că ar fi făcut acest lucru.

În consecinţă, grupul minorităţilor a susţinut Convenţia, a susţinut Năstase, a susţinut Tăriceanu, susţine Boc.

Sub ce ministru al Educaţiei au avut germanii din România cel mai mult de câştigat?

Trăgând linie, din 1996 am colaborat politic foarte bine cu toti miniştrii învăţământului, indiferent că i-a chemat Marga, Andronescu, Adomniţei sau Funeriu. O deosebită aplecare către învăţarea limbii germane a avut-o însă domnul ministru Marga. În mandatul domniei sale chiar a existat o intenţie activă de a susţine învăţămîntul în limba germană. Asta nu înseamnă că nu am colaborat bine cu succesorii. Dar trebuie să fim corecţi, aşa e bine, şi să spunem că în mandatul domniei sale a existat un interes deosebit faţă de învăţământul german.

"S-a căzut în centralism, e o boală catastrofală pentru România"

Consideraţi că această Lege a Educaţiei va impulsiona învăţământul în limba maternă pentru toate minorităţile din România?

Noi am încercat, în varianta care a plecat de la Camera Deputaţilor, să păstrăm un echilibru şi să fie prevederi pentru minorităţi care să ne garanteze măcar prezervarea statu quo-ului.

Nu ştiu dacă putem vorbi de o dezvoltare a învăţământului. Pentru asta e nevoie de resursa umană, iar la germani, dar cred că şi la alţii, chestiunea este extrem de sensibilă şi perspectivele sunt incerte din punct de vedere a resursei umane.

Legea poate fi bună dacă va fi aplicată cum trebuie. Treaba noastră este să dăm această lege. Dacă se va aplica legea, eu prevăd că, prin demersul de descentralizare şi de implicare a minorităţilor în procesul de învăţământ, va fi o lege bună.

Nu ne dorim nimic special pentru noi. Ceea ce îmi doresc cu adevărat este ca după adoptarea Legii respectarea ei să se producă ad litteram şi nu să fiu confruntat permanent cu telefoane din teritoru, că «Du-te la minister, că directorul general ne face probleme». Ori dacă legea se va aplica, astfel de litigii se vor reduce drastic. Asta e speranţa mea.

În perioada domnului ministru Marga s-a făcut un pas major de descentralizare, pe care eu îl salut, dar din nefericire s-a recăzut în centralism, o boală catastrofală pentru România. Descentralizarea este iniţiată din nou în acest proiect de lege a Educaţiei.

Noul proiect de lege tocmai asta face: trimite în preuniversitar decizia către comunităţi în ceea ce priveşte administrarea şcolilor. Acesta este un punct extrem de important pentru noi şi un motiv să susţinem proiectul legislativ pentru că aduce decizia mai aproape de cetăţean.

20.000 de elevi învaţă la secţiile germane

În România au rămas azi 65.000 de germani, faţă de 750.000 câţi erau în 1940. Cum gestionaţi această situaţie din punctul de vedere al învăţământului?

Din nefericire aşa este. Emigrarea s-a încheiat acum dar avem o populaţie îmbătrânită, iar tendinţa demografică e posibil să fie descrescătoare. Ne vom edifica la viitorul recensământ, dar şi pentru ăştia puţini care mai suntem şi pentru copiii noştrii, este fundamental să avem formă de învăţământ în limba maternă, este un câştig pentru toată lumea. Eu cred că, cu puţine excepţii, tendinţa demografică la minorităţi este descrescătoare. S-ar putea la romi şi ucraineni să nu fie aşa. Şi problemele sunt mult mai acute la minorităţile mai mici, la slovaci, la sârbi, sunt situaţii complicate.

Nu avem localităţi compacte, cum au alte etnii. Nu vorbim de maghiari, dar în cazul altor etnii, sârbi, croaţi, ele au comune în care sunt majoritare etnic şi acolo au puţine, dar solide, unităţi de învăţământ. La noi, profilul e altul. Noi suntem poate mult mai mulţi decât croaţii dar suntem mult mai disparaţi. Suntem din păcate mai puţini de 10% decât am fost în România Mare la 1930.

În ceea ce priveşte învăţământul, în principiu numărul de elevi la secţiile germane preuniversitare e constant de câţiva ani, vreo 20.000 la nivel de ţară. Aceasta este valoarea în jurul căreia ne învârtim, de la grădiniţă la Bacalaureat şi evident că nu toţi aparţin etniei germane.

Avem licee cu predare integrală sau parţială la Bucureşti , Braşov, Sighişoara, Mediaş, Sibiu, Bistriţa, Târgu-Mureş, la Cluj, la Sebeş, Reşiţa, Timişoara, Lugoj, Caransebeş, Oradea, Satu Mare. E o paletă largă.

Lupta în sine e când vine vorba de conducerea unităţilor de învăţământ, aici sunt tot felul de atacuri politice pe subiecte care sunt non-subiecte. Deci într-o şcoală unde e numai predare în limba germană, care e problema ca, la nivelul conducerii, reprezentarea să fie din sânul comunităţii, aşa cum, evident, unde este şi secţie română, reprezentarea să fie proporţională? Cum să zic, e o chestie absolut firească. Per a contrario este ceea ce se întâmplă în ziua de astăzi, când legea prevede să cunoască limba unul din directori. Nu aş avea nimic împotrivă dacă legea s-ar aplica corect. Dar pentru că nu se aplică corect, au existat abuzuri ale inspectoratelor şcolare.

Când e vorba de director, cum stabileşte inspectoratul şcolar că respctivul vorbeşte germana? Face o comisie în care pune nişte dascăli apropiaţi inspectoratului de limbă germană, vine candidatul de la partid pentru postul de director, a învăţat de ieri până azi să spună "Guten Tag!" şi "Danke schon!" şi comisia, satisfăcută, stabileşte că respectivul cunoaşte limba germană. Sunt suficiente cazuri în care treaba merge şi mai departe, la titularizarea cadrelor didactice. În mod normal, nu are voie să se facă dacă nu cunoaşte impecabil limba pentru că nu poţi să predai matematică sau chimie dacă ştii trei cuvinte nemţeşti.

Dacă nu există profesori, şi asta e o problemă mare cu care ne confruntăm, anume dascălii calificaţi care să predea în limba germană, nu avem nimic împotrivă să se predea în limba română de către un suplinitor până când se găseşte un profesor german. Nu neapărat etnic german. Poate să fie şi român.

Dar nu putem fi de acord să fie titularizaţi colegi care nu ştiu limba, pentru că se distruge acest învăţământ în limba germană. Deci asta e problema de fond. Şi eu încerc prin lege să contrâng Executivul să respecte acest lucru.

"Nu avem manuale!"

Care este situaţia manualelor pentru elevii germani?

Nu sunt mulţumit. A fost subiectul ultimei discuţii pe care am avut-o cu domnul ministru Daniel Funeriu şi a fost de acord cu mine că acest subiect trebuie să reprezinte o prioritate anul viitor. Nu îmi fac iluzii, dar este necesară totuşi susţinerea Executivului.

Atunci când editurile se luptă pentru un titlu de carte care apare în 200.000 de exemplare, să zicem româna de clasa a cincea, o fac din raţiuni economice pentru că e evident că vor face profit, cum e la fel de evident că nu le interesează să tipărească germana în 3.000 de exemplare.

Dar este la îndemâna Executivului să dea aceste pachete la pachet: primeşti titlurile de 200.000 doar dacă le faci şi pe cele de 3.000. Nu suntem absurzi, nu cer ca lista de reeditare să înceapă cu manualul de Filosofie, dar mi se pare absolut de bun simţ să fie tipărită germana maternă la clasele 1-10.

Şi nu o avem, iar la unele materii nu există nici manuale editate, cum există la clasa a 9-a şi a 10-a, nu există nici reeditări. La clasa a 10-a am scos noi un manual, de fapt un material auxiliar, dar l-am făcut din forţe proprii. Tot aşa, manualele pentru clasele X, XI, XII le-am făcut noi, pe banii noştrii. Le-am tipărit în 2002-2003. Nu le-am retipărit pentru că nu ştim ce să retipărim, pentru că curriculumul se tot schimbă.

Situaţia nu ne mulţumeşte. Ministrul s-a declarat de acord la nivel declarativ cu punctul meu de vedere şi urmează să vedem anul viitor ce se poate face. E o chestie de resurse până la urmă. Dar din resursele pe care le are ministerul Educaţiei, atâtea câte are, am cerut ministrului că din acele resurse un mic procent, acolo, trebuie să se îndrepte şi către minorităţile naţionale.

E clar că nu avem manuale. Deci la modul general putem spune că nu există nici pe departe manualele necasare acestei forme de învăţământ, mă refer la învăţământul preuniversitar. Şi există situaţia ca la unele discipline să nu existe deloc manuale. Să zic la Biologie, în clasa a şasea.

La 21 de ani de la căderea comunismului, Tőkés László așteaptă încă legitimația de revoluționar

Spaima minorităţilor: dispariţia învăţământului în limba maternă

Istoria în maghiară, aplaudată în Mureş

Copii nemulţumiţi că învaţă româneşte abia la şcoală

Lipovenii nu vor să studieze în limba rusă

Liceu european la Timişoara: Copiii maghiari sunt duşi la cursuri cu autobuzele şcolii