Craiova: Bolnav din România: "Pijamaua mea mirosea a acru, de la transpiraţie, şi infirmierele mi-au schimbat-o cu haine de copii"

Un pensionar din Craiova povesteşte despre drama pe care a trăit-o în spitalele din Craiova, unde a fost umilit până şi de femeile de serviciu.

Constantin Măndoiu (70 de ani), care suferă de ulcer varicos, vorbeşte despre jignirile şi tratamentul de care a avut parte în unităţile spitaliceşti din Oltenia.

Află AICI cum a ajuns bătrânul să fie tratat de doctorii din Bănie:

„Nu vedeţi că îmi curge sânge din picior?”

"Mă simţeam de parcă îmi băga cineva cuţitul în carne"

Infirmiere care nu schimbă lenjeria decât după ce se înnegreşte, asistente care fac o injecţie după lungi serii de milogiri din partea pacienţilor şi doctori care te externează când eşti pe moarte, sub pretextul că spitalul este supraaglomerat: este descrierea pe care nea Costică o face, la câteva luni după ce a părăsit Spitalul Judeţean de Urgenţă (SJU) din Craiova.

"Îmi venea să intru în pământ de ruşine"

“La un moment dat, pijamaua pe care o purtam mirosea a acru, de la transpiraţie. Abia mai suportam să stau în ea. Altă haină nu aveam. În salon, mirosul se răspândise. Îmi venea să intru în pâmânt de ruşine”, mărturiseşte bătrânul. A chemat infirmiera şi i-a cerut un alt rând de pijamale. A primit haine pentru copii. “Am crezut că glumeşte. Eu am un 1.80 de metri, iar pijamaua era pentru un copil de un metru. I-am spus: «Doamnă, dar ce să fac cu asta? Eu sunt om, nu bebeluş». Mi-a răspuns în silă: «Nu am alta. Forţează-te, că intră». Mi-am făcut cruce”, mai spune pensionarul. A apelat la medic. Era descurajat. “I-am zis: «Doamnă, în curtea spitalului sunt foarte mulţi câini. Noi suntem oameni, nu câini. Dacă dumneavoastră credeţi că sunt un animal, atunci aruncaţi-mă în stradă!”, i s-a adresat doctoriţei.

Citeşte AICI despre cazurile altor bolnavi, în aceeaşi situaţie, dezvăluite de Adevărul:

Măcinat de boli, cere să fie eutanasiat

A bătut la uşa medicilor, fără să găsească sprijin

"Nu vedeţi că omul ăsta moare? Lăsaţi tot deoparte şi ocupaţi-vă de el!"

Bătrânul spune că piciorul îi făcea probleme tot mai serioase şi că, deşi era internat, nimeni nu îl programa pentru operaţie. “Primii care intrau în sală erau cei care dădeau şpaga. Mie tot îmi repetau: «Mâine te rezolvăm» şi tot aşa, timp de vreo patru zile, când m-am dus la şeful de secţie care mă ştia din tinereţe şi care le-a cerut colegilor să mă rezolve de urgenţă. Le-a zis: « Nu vedeţi că omul ăsta moare? Lăsaţi tot deoparte şi vă ocupaţi de el. Nu mă interesează ce mai aveţi de făcut. Deseară îl puneţi pe masă», a spus doctorul Nemeş. A fost salvarea mea”, adaugă Constantin Măndoiu. Intervenţia chirurgicală i-a salvat piciorul. Deşi încă nu s-a vindecat complet, bătrânul este mulţumit că, după eforturi şi plimbări printre spitale, a scăpat cu zile.

"Nu bagă injecţia în tine până nu plesneşti"

Îşi aminteşte cu groază despre experienţa de la SJU. “E nenorocire: mizerie şi angajaţi mândri, ignoranţi, cărora nu le pasă de durerea pacienţilor. Te jignesc, se uită cum zaci şi nu bagă injecţia în tine până nu plesneşti”, este concluzia bătrânului cu o pensie de 533 de lei.