POVEŞTI DE ARAD: Calamităţi care au lovit oraşul. Primăverile apelor tulburi.

Gurile rele au pus de multe ori peceta pe viitorul vechiului comitat Arad. Acolo unde încă mai dăinuia credinţa-n semne rele, calamităţile care au încercat să pună Aradul la pământ au însemnat mai mult decât furia naturii. Urgiile secolului XVIII şi XIX au rămas consemnate în singurul „buletin informativ” care s-a mai păstrat, „Jurnalul” Bisericii Minoriţilor.

Ani la rândul Mureşul a ameninţat cu inundarea oraşului, fapt consemnat de fiecare dată în jurnal. Pentru localnicii, fiecare primăvară însemna o posibilă catastrofă şi un posibil dezmăţ al apelor. Chiar dacă rata inundaţiilor s-a menţinut scăzută, fiind consemnat între 1738 şi 1741 un ciclu de patru ani în care Mureşul a inundat tot de atâtea ori oraşul, timp de 30 de ani se pare că râul nu şi-a mai făcut de cap astfel încât să merite să fie notat vreun eveniment.

În 1771, timp de o săptămână între 21-29 iulie Mureşul se dezlănţuie, cu o furie mai mare decât în urmă cu 30 de ani, la 1741. Piaţa oraşului la vremea respectivă, actuala Piaţă Avram Iancu este inundată, localnicii găsindu-şi refugiu pe acoperişul caselor, de unde cereau ajutor cu ajutorul puştilor sau a pistoalelor. Unii şi-au găsit refugiu la spânzurătoarea oraşului , de unde au fost salvaţi după trei zile.

„Inudaţiile au transformat piaţa oraşului în zonă mlăştinoasă. Unde e actuala Piaţă Avram Iancu se plimbau raţele sălbatice, iar localnicii din zonă le împuşcau din poarta casei”, spune Corneliu Pădurean, istoric şi profesor universitar.

Oraşul la 1778

După trei ani, în 1774 Aradul ajunge iar sub ape de două ori, în 20-21 ianuarie şi în 3 iunie, când situaţia se înrăutăţeşte din cauza ploilor torenţiale, a grindinei şi a fulgerelor, care conform „Jurnalului” au lovit atât oameni cât şi animale. Cei mai grei ani pentru vechii arădeni au fost spre sfârşitul secolului. În debutul lui 1783, chiar în prima zi a anului Mureşul inundă oraşul, după ce în urmă cu o zi gheţurile de pe râu se pun în mişcare. Pericolul de a fi inundată cetatea i-a scos pe soldaţi afară din ea, care au trecut în Aradul Nou. Nici măcar tunurile aduse să spargă gheaţa nu au reuşit să distrugă podurile de gheţuri.

„Profeţii" prezic dispariţia oraşului

Ce transforma dintr-o calamitate într-un impact mental puternic pentru populaţie era tocmai zvonistica. „Tot ce puteau oamenii să facă în faţa unor calamităţi naturale era să micşoreze efectele materiale şi mentale, pentru că, efectul mental este deosebit în timpul unei asemenea calamităţi. Întotdeauna în asemenea situaţii, s-a întâmplat şi în 1932, există tot felul de răspândaci, răspânditori de veşti care amplifică viitoarele evenimente care urmează. Aceştia au provoacat, mai ales în secolele trecute când neştiinţa era destul de mare, un impact mintal deosebit”, explică istoricul Corneliu Pădurean.

Vechii arădeni, speriaţi de efectele naturii erau ţintă sigură pentru „profeţii” care călcau pragul oraşului. „La acea vreme a apărut în Arad un pseudoprofet de confesiune izraelită care a început să răspândească în rândul populaţiei îngrozite, vestea că viitoarea inundaţie va duce la dispariţia completă a oraşului. Autorităţile au hotărât trimiterea lui după gratii. În afară de pagubele materiale şi pierderile de animale, la inundaţiile din acel an se pare că şi-au pierdut viaţa şi două persoane”, spune profesorul şi istoricul Corneliu Pădurean.

Corneliu Pădurean, istoric şi profesor universitar

Incendiile pun la pământ oraşul

În anul 1708 Aradul se face scrum. Este primul mare incendiu care duce la dispariţia oraşului. Mai exact, în oraş pătrund trupele de curuţi, haiducii prinţului Francisc Rákóczi al II-lea, unul dintre cei mai bogați oameni din Regatul Ungariei, care dau foc oraşului. Peste zece ani, Aradul este ars din nou, după care o vreme îndelungată localnicii răsuflă uşuraţi că nu mai trebuie să-şi reconstruiască micul orăşel. Din păcate, pentru mulţi istorici arădeni, în incendiul pus la cale de curuţi în 1708 a fost distrusă şi arhiva aflată în primăria din cartierul sârbesc.

„Incendiile erau de multe ori provocate şi de neglijenţa umană, de neatenţie. Spre exemplu în 1812 casa rabinului din Arad ia foc, tocmai din cauza sa, după ce uită lumânarea aprinsă lângă corespondenţă.  În 1813, un alt incendiu în care a ars  hotelul Crucea Albă, actualul hotel Ardealul. La vremea respectivă era unul dintre cele mai cunoscute hoteluri din imperiu”, spune Corneliu Pădurean.

În spatele incendiului hotelului în care la 1843 a concertat Franz Liszt a fost un piroman, un chelner care pur şi simplu dă foc locaţiei. De abia în 1836 se organizează o unitate de pompieri care intervine pentru prima oară la un incendiu, pe 18 martie în cartierul Pârneava.  

Citeşte  POVEŞTI DE ARAD: Remember inundaţiile din 1932

Descoperă  Aradul de altădată

Află Secretele Aradului