Aradul se dezbracă de secrete. Minitezaur descoperit în clădirea Preparandiei.

Renovarea fostei clădiri a Preparandiei, cuprinsă în proiectul de modernizare a Centrului Istoric Vechi al Aradului a scos la iveală un minitezaur din secolul XIX. Este vorba de opt monede, patru de argint şi patru de bronz şi un document redactat în limba maghiară.

După ce s-au alocat bani grei pentru a pune pe picioare Centrul Istoric Vechi, roadele investiţiei încep să iasă la suprafaţă, cel puţin din punct de vedere arheologic. Minitezaurul „răsărit” la rădăcinile clădirii Preparandiei adaugă astfel o poveste în plus pentru ce se vrea a fi în viitor, un pol de atracţie turistică în urbea de pe Mureş.

„Descoperirea a venit surprinzător. În temelia casei de la numărul 13, adică a clădirii Preparandiei, în partea dinspre strada Cuza Vodă, chiar lângă uşa de intrare de pe colţ, într-o mică firidă a apărut o sticlă sigilată cu un dop de lemn. Înăuntru sticlei, umplută în mare parte cu apă se afla un document suluit, iar pe fundul acesteia, un start gros de cocleală verde. Am avut emoţii până am reuşit să extragem în condiţii de conservare conţinutul. Este vorba despre un document extrem de friabil şi opt monede”, spune Peter Hügel, directorul Complexului Muzeal Arad.

Cele opt monede descoperite la fundaţia Preparandiei

În condiţiile în care documentul a fost destul de avariat de statul în apă, monedele au fost cele care au datat descoperirea făcută la fundaţia Preparandiei: undeva după 1846. Documentul redactat în limba maghiară, limba oficială a vremii (secolul XIX), pomeneşte numele foştilor proprietari: Slavnici şi Petranov.

„Din fragmentele de text este vorba de o aşezare fundaţională, sticla fiind pusă la temelia clădirii cu ocazia unei refaceri, pentru că ea, clădirea, datează de la sfârşitul secolului XVIII”, explică Hügel.

Preparandia în vremea revoluţiei paşoptiste

După ce au fost puse cap la cap puţinele date din document cu elementele arheologice şi istoria vremurilor s-a ajuns la concluzia că reamenajarea clădirii după revoluţia paşoptistă de către proprietari a fost marcată cu minitezaurul pus la fundaţie.

„În peretele dinspre strada Cuza Vodă sunt zidite două proiectile. Ele sunt urmele bombardamentelor din cetate spre oraş din vremea revoluţiei paşoptiste, toamna lui ’48, primăvara lui ’49. Este evident că faţada sudică a Preparandiei a fost avariată cu acea ocazie. Din documente ştim că aceasta a fost părăsită în vremea revoluţiei, proprietarii retrăgându-se în nord. La revenire, după ce lucrurile s-au liniştit, şi-au rezidit şi reamenajat clădirea, marcând acest moment cu acest document şi cu acesată sticluţă pusă exact la baza faţadei care a fost refăcută”, spune Peter Hügel.

Vechea cetate turcească ridicată la mijlocul secolului XVI

În ceea ce privesc creiţarii, cea mai veche monedă datează din anul 1800, iar cea mai nouă din 1846. „Istoric, acest mic tezaur este de nepreţuit. Este o informaţie deosebită şi nu poate fi evaluată. Dar dacă luăm monedele şi le analizăm conform cataloagelor, valoarea nu depăşeşte o sută de euro. Pe noi cred că ne interesează mai mult cât au valorat aceşti bani atunci când au fost puşi acolo. Cea mai apropiată evaluare pe care am găsit-o noi a fost cea a plăţii muncitorilor. Bunăoară, reprezintă aproximativ salariul unui meşter zidar pe o lună, cu menţiunea că ar fi salariul de la Viena, nu de la Arad unde nu avem aceste date. Ca să fiu mai explicit, salariile au diferit destul de mult. De exemplu la Londra în acea vreme, salariul unui meşter zidar era dublu faţă de Viena, deci aici probabil suntem undeva mai jos şi ar fi fost un salariu şi jumătate. Cert este că depunerea monedelor la temelie are o valoare simbolică”, explică directorul Complexului Muzeal Arad.

Repunerea pe picioare a Centrului Vechi al Aradului a mai scos la iveală informaţii inedite legate de oraşul nostru. Cu această ocazie a fost identificat şi locul unde a fost ridicată cetatea turcească la mijlocul secolul XVI, loc pe care ar fi trebuit, conform planurilor iniţiale ale austriecilor, să fie ridicată actuala cetate a Aradului. Astfel, în perimetrul delimitat de străzile Mucius Scaevola şi Patria au fost găsite doar urmele nivelării terenului de către austriecii.

Locul nivelat al fostei cetăţi turceşti (1778)

Poziţionarrea oraşului i-au făcut în schimb să-şi schimbe planurile. „În timp ce se pregăteau să construiască noua cetate, cea pe care o ştim noi astăzi, austriecii s-au gândit să mute oraşul Arad care le stătea în cale, undeva la nord de Metro de astăzi. În timpul construcţiei cetăţii Aradului, cea veche este demolată sistematic, materialele de construcţie şi pământul rezultat în urma nivelării terenului fiind folosite pentru noua cetate ridicată de austrieci”, mai spune Peter Hugel.

CLICK AICI PENTRU GALERIE FOTO