FOTOREPORTAJ Aradul de astăzi în oglinda oraşului vechi

Mirajul Occidentului a făcut ca urbea de pe Mureş să fie într-o continuă schimbare. Nu este nevoie de secole, atunci când o viaţă de om este de ajuns să dispară clădiri, să se nască altele sau ca imaginea oraşului să se schimonosească.

Cu tencuiala jupuită în mai tot centrul oraşului, Aradul mai păstrează câte puţin din aerul burghez al începutului de secol XX.  Câte puţin, atâta vreme cât vechile trăsuri cu cai s-au transformat peste noapte în bolizi de zeci de mii de euro, când principalele clădiri care au dat faţă oraşului şi care l-au pus pe harta culturii, au ajuns umbre ale arhitecturii.

Mica Vienă s-a schimbat în ultimii o sută de ani. Centrul nu mai este dedicat promenadelor, ştrandul a devenit un simplu business, iar arădeni au intrat şi ei în ritmul secolului XXI.

Oraşul primului meci de fotbal oficial

Cu UTA rămasă undeva prin B nu ai cum să nu te întrebi ce s-a întâmplat cu Aradul, urbea în care a fost dusă prima minge de fotbal (1890) şi în care s-a jucat prima partidă de fotbal oficială din ţară. Se întâmpla pe la jumătatea lui 1899, când pentru prima oară, arădenii s-au adunat, pe marginea unui teren amenajat pentru primele 90 de minute oficiale ale sportului rege.

După o sută de ani, situaţia stă altfel: UTA trage tare în liga a doua, stadionul Vagonul, unde s-a jucat primul meci oficial din România, nu mai există, decât în poze.  Asta după ce în 2003 grupul german Kaufland s-a aratat interesat de acest teren pentru a ridica un hipermarket.  În doi ani de zile nu mai exista nici măcar o urmă a fostului stadion. Gurile au protestat, dar glasurile nu se mai aud în prezent.

„Vreme trece, vreme vine”

Pe la 1900, lucrurile păreau la locul lor. Centrul oraşului, asaltat de trăsuri cu birjari, lume pestriţă, unde burghezia îşi făcea loc la frac şi cu bastonul, ţărani veniţi la oraş cu de-ale gurii, oraşul în plină armonie. Vestul şi-a pus amprenta încă de la început: clădiri impunătoare, care adăposteau mici magazine în faţa cărora erau trase copertine.

Astăzi, doar clădirile mai păstrează o fărâmă a ceea ce era odată centrul urbei noastre. În schimb, multă zarvă, circulaţie greoaie, businessuri care se deschide şi se închid pe aceaşi locaţie.

Perioada comunistă a tras linie şi ne-a ridicat blocuri, transformând oraşul pentru totdeauna. Astăzi, oraşul e sub asediul buldozerelor. Vremurile romantic au apus, făcând loc noilor hzpermarketuri, fabric, case şi ansambluri rezidenţiale. Cei care au apucat să simtă schimbarea pe pielea lor nu au putut face nimic decât să înghită în sec.

Coloşii Aradului au fost făcuţi una cu pâmântul pentru a face loc businessurilor cu adevărat profitabile.

Demolare pentru dezvoltare

De la Aradul anilor 1900, până la imaginea oraşului de astăzi, oraşul a crescut: în înălţime şi în lăţime deopotrivă. Fabricile demolate erau, acum un secol, la periferia Aradului. Cu timpul au fost înghiţite de oraşul care s-a dezvoltat, ajungând aproape de centru.

O imagine şocantă, rămasă în memoria colectivă s-a produs în momentul în care au început demolările sistematic. Este cazul fabricii UTA, a cărei dezmembrare masivă a început în 2004. A urmat apoi IMAR-ul, compania care a furnizat mobilă Curţii Imperiale Austro-Ungare şi a Curţii Regale Române, iar în perioada 1985-1990 a fost principalul furnizor pentru Casa Republicii.

A urmat apoi fabrica de tricotaje Sabina &Co, fosta Tricoul Roşu, situata  într-o locaţie de cinci stele din punct de vedere imobiliar. Toate acestea sunt doar amintiri ale urbei noastre.