FP România: Cui serveşte ONU?
0Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite este o bună ocazie pentru un moment de reflecţie asupra singurei mese rotunde cu 192 de naţiuni. Întrebarea FP România pentru reprezentanta României la ONU a fost: Există state unde intervenţia ONU este foarte direct resimţită – ca Cipru sau Sudan. Dar cum pot fi cehii, de pildă, conştientizaţi de existenţa şi folosinţa ONU?
Cehii - sau orice altă națiune de pe mapamond – știu foarte bine că gestionarea problemelor globale, care ne frământă și ne afectează pe toți, nu se poate imagina în afara diplomației multilaterale și, în special, fără ONU, fără participarea la dialogul politic global desfășurat la această unică tribună, fie că ne referim la combaterea schimbărilor climatice, la implementarea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului, sau la promovarea păcii și securității mondiale.
Mai citeşte şi:
Emil Boc: "România va continua să sprijine procesul de reformă a ONU"
Europa, fără „microfon“ la ONU
Trăim cu toții într-un context marcat de multiple crize, în primul rând criza economică şi financiară. Multe state se află încă în recesiune; există riscul ca situaţia să se agraveze, iar pericolul cel mai mare este ca instabilitatea economică şi insecuritatea energetică să se răsfrângă asupra securităţii globale în ansamblu.
Provocările acestui început de secol - terorismul, schimbările climatice, migraţia, securitatea energetică, lupta împotriva sărăciei, încălcarea drepturilor omului, proliferarea armelor de distrugere în masă, pandemiile - riscă să escaladeze şi mai mult pe acest fond. Și toate acestea se află pe agenda organizației universale, singura unde 192 de state pot să își facă auzit punctul de vedere asupra tuturor acestor chestiuni!
Drept de vot egal
Pentru a face faţă acestor provocări, este nevoie, mai mult decât oricând, de un sistem de securitate bazat pe un ansamblu solid de norme de drept internaţional şi pe instituţii puternice. Soluţiile au nevoie de legitimarea dată de pregătirea lor în cadrul multilateral al ONU, care rămâne garanția lor majoră, chiar dacă va trebui să se reformeze pentru a-și depăși propriile limite actuale.
Acum 55 de ani, când a devenit membră a ONU, România a aderat la cele patru obiective majore din Carta Organizației: menținerea păcii și securității internaționale; dezvoltarea relațiilor de prietenie între națiuni; cooperarea în rezolvarea problemelor internaționale și în promovarea respectului pentru drepturile omului; afirmarea ONU drept centru pentru armonizarea acțiunilor tuturor statelor. Aceste obiective nu și-au pierdut din importanță sau din substanță nici acum, când organizația împlinește 65 de ani de la crearea sa!
Cred că trebuie să prețuim și să respectăm această organizație înainte de a-i adresa doar critici. ONU nu este un guvern și nu emite legi. Oferă totuși un cadru de dezbatere, precum și mijloace pentru rezolvarea conflictelor internaționale și pentru formularea de politici în chestiuni care ne afectează pe toți. În cadrul Organizatiei, toate statele membre - mari sau mici, bogate sau sarace, cu vederi politice și sisteme sociale total diferite - au un cuvânt de spus și drept de vot egal.
Probleme globale, soluţii istorice
Nu știu câți sunt conștienți de imensa contribuție pe care ONU a adus-o la cele mai diverse probleme ale lumii: de la promovarea dezvoltării, promovarea democrației, promovarea drepturilor omului, menținerea păcii și securității, protecția mediului, prevenirea proliferării nucleare, promovarea independenței, încetarea apartheid-ului în Africa de Sud, consolidarea dreptului internațional, oferirea de soluții judiciare în dispute internaționale majore, la gestionarea de ajutor umanitar victimelor conflictelor, ajutorarea refugiaților palestinieni, atenuarea foametei cronice și a sărăciei rurale în țările în curs de dezvoltare; de la promovarea drepturilor femeii, asigurarea accesului la o sursă de apă sigură în special pe continentul african, la lupta împotriva HIV/SIDA, eradicarea rubeolei, eliminarea poliomielitei, reducerea mortalității infantile, sau prevenirea extinderii epidemiilor; de la reducerea efectelor dezastrelor naturale, asistarea victimelor dezastrelor la eliminarea minelor antipersonal; de la protejarea stratului de ozon și combaterea schimbărilor climatice până la lupta împotriva foametei sau promovarea sănătății reproducerii și a celei maternale; de la lupta împotriva terorismului, punerea sub acuzare a criminalilor de război, la combaterea traficului de droguri ilegale, sau lupta împotriva criminalității internaționale; de la promovarea stabilității și ordinii în oceanele lumii sau protejarea proprietății intelectuale la promovarea libertății presei și a celei de expresie; de la îmbunătățirea sistemului de telecomunicație la nivel global la generarea unui consens internațional în sprijinul copiilor și îmbunătățirea nivelului de educație în statele în curs de dezvoltare; de la conservarea siturilor istorice, culturale și arhitecturale la promovarea drepturilor persoanelor cu dizabilități.
Știu că lista este lungă și, poate, pentru unii plicticoasă, dar este greu să selectezi doar câteva exemple semnificative din multitudinea de realizări ale ONU - concretizate și consacrate în acțiuni și campanii de mare amploare și/sau documente, instrumente juridice cu valoare perenă. Pentru că ele sunt extrem de numeroase, și atunci când acuzăm ONU de toate păcatele (care poate ne aparțin nouă în primul rând) ar trebui să fim conștienți și de ceea ce ONU reprezintă în istoria umanității.
Simona Miculescu este ambasadoarea României la Naţiunile Unite.
Se încarcă comentariile...
