Viaţa, între stradă şi cutia de tablă

Abandonat din pruncie de părinţi, Mircea Burcea (26 de ani) îşi găseşte mulţumirea într-un bol de mâncare căpătat după o zi de trudă şi în nopţile dormite într-un container. Alungat de peste tot şi plătit prost pentru munca grea, Mircea Burcea se încăpăţânează să iubească, să spere şi să facă o sărbătoare din orice mărunţiş.

În curtea unui vechi conac boieresc, lângă crama domnească transformată în magazie de vechituri, stau lipite unul de altul patru containere. 14 oameni - pe care tot nişte oameni, fie rude, fie bancheri, i-au lăsat fără casă - vin aici noapte de noapte, strecurându-se în cutiile de tablă, la adăpost.

VIDEO Povestea timişoreanului care supravieţuieşte în stradă, pe ger năpraznic de – 15 grade, fără un ban în buzuna

Cerşetorul milionar de pe străzile Timişoarei a cumpărat o plasmă unui barman şi s-a relaxat la SPA

EXCLUSIV Secretul cerşetorului milionar prins de poliţie cu plasa plină cu bani

Golgeterul echipei de polo uitat de toți într-un azil

Încep să sosească pe la ora 19.00. Murdari, aduşi de spate, cu feţele zbârcite în ciuda tinereţii din buletin, par nişte roboţi cu bateriile pe terminate. Docili, cu prosoapele pe ceafă, iau calea duşurilor din conac.

Apa caldă îi mai înviorează, micul sandvici primit le amăgeşte foamea şi, deodată, noaptea petrecută în container nu le mai pare aşa rea. Se înghesuie câte patru în fiecare cutie metalică. Au un calorifer care funcţionează şi le dezmorţeşte oasele. Acum sunt mulţumiţi, dar mâine în zori vor fi daţi afară din căldura containerului şi-o vor lua de la capăt, singuri cu ei înşişi pe străzi, luptând pentru hrana mereu prea puţină.  

Vechiul conac boieresc este acum sediul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sector 6 (DGASPCS 6). Cele patru containere au fost cumpărate din banii primăriei locale şi folosesc ca adăpost de noapte pentru oamenii străzii. Vin în fiecare seară şi pleacă în fiecare dimineaţă - aşa e regula. 

„Pur şi simplu m-am trezit pe străzi"

Mircea Burcea e printre primii sosiţi la conac. Îşi înfulecă sandviciul în câteva clipe, bucuros că, de data asta, „sunt două salamuri" între feliile de pâine. O mutră şugubeaţă şi ştirbă, cu gura plină de firimituri albe care nu tace o clipă:

„Îmi zice Mircea. Când m-am născut, mama m-a lăsat la maternitate şi a plecat. M-a botezat o străină, o necunoscută - nu ştiu nici unde stă, nici cum o cheamă. Acum lucrez la ADP, de dimineaţă până la prânz adun sticle de plastic de pe jos. Muncesc ca un sclav pentru 125 de lei pe săptămână. Dar nu mă plâng...".

Spune că are 26 de ani, dar încreţiturile din jurul ochilor şi obrazul tocit îl fac mai vârstnic. Ideea de-a se lăsa fotografiat i se pare minunată. Cu izmenele băgate în bocancii prea mari, cu un fes caraghios pe creştetul capului, se plimbă plin de importanţă prin curtea conacului, printre containere, făcând pe ghidul. Până la urmă, doar ghidul vieţii lui: „Sunt pe străzi de mic. A trecut atâta timp, că nu mai ştiu cum am ajuns aşa. Pur şi simplu m-am trezit pe stradă. Dar mă descurc".

Popa bun şi popa rău

La 08.00 dimineaţa, Mircea Burcea părăseşte culcuşul de tablă şi pleacă „la servici", la ADP. La 13.00 termină lucrul şi începe vânătoarea - o pâine, o farfurie de ciorbă, orice e comestibil şi păcăleşte stomacul e bine-venit. Fireşte, nu pe gratis, omul munceşte pentru tot ce primeşte. Ziua în care bea o sticlă de vin este mai veselă decât ziua Crăciunului, când, de obicei, nu capătă nimic.

Mircea îşi face veacul în zona Romancierilor, din cartierul Drumul Taberei. S-a aciuat pe lângă o biserică, de unde mai face rost de hrană. „Curăţ ceara de la lumânări, car ce e de cărat, fac orice. Nu trebuie să mănânc şi eu? Eu nu sunt boschetar, am carte de muncă".

Biserica are doi popi, care-s fraţi. Ca-n basme, Prâslea-i bun, cel mare-i rău. „Popa ăla rău se supără că vin să cer de mâncare şi mă goneşte. Ăla bun zice: «Lasă-l, mă, că e ca şi copilul meu». Şi el e ca tatăl meu. Eu am mai ­mulţi taţi", spune Mircea. După o pauză de gândire, adaugă: „Şi mai multe mame". 

„Seiful" de sub saltea

În container, sub salteaua patului de sus, e toată avuţia lui: un ziar (întâmplător sau nu, „Adevărul de Seară"), o pereche de şosete, cartea de muncă de care e atât de mândru şi o bucată de carton cu un fragment din Psalmul 37 al lui David, pe care Mircea o numeşte „carte". „Citesc înainte de culcare din cartea asta, care e ca o Biblie, să mă ajute şi pe mine Dumnezeu".

Tot sub saltea mai are un bon de casă de marcat şi o folie de medicamente „de burtă". „Păstrez bonurile când cumpăr ceva de la magazin pentru că mereu mă opresc paznicii la ieşire. Zic că am furat. Pastilele le am de la un nene străin. Mă durea burta rău şi am intrat într-un spital. M-au dat afară, dar nenea ăsta a venit şi mi le-a dat", mai spune Mircea Burcea înainte de culcare. S-a făcut târziu, e ora 22.00 şi, potrivit regulamentului, e vremea stingerii.

"Sunt pe străzi de mic. A trecut atâta timp, că nu mai ştiu cum am ajuns aşa. Pur şi simplu m-am trezit pe stradă. Dar mă descurc."
Mircea Burcea
om al străzii

Anunţ matrimonial

Mircea Burcea spune că e îndrăgostit lulea, dar cu speranţe mici. Aşa că ne-a rugat să-i transmitem Roxanei, fata din Romancierilor, următorul mesaj din partea lui: „Roxana, îmi place de tine. Dacă şi ţie îţi place de mine, vino şi spune-mi-o în faţă. Semnat Mircea".

Patru pereţi şi un pat de fier pentru oamenii străzii

În fiecare seară, 14 oameni ai străzii se adună să înnopteze în cutiile de tablă

Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sector 6 (DGASPCS 6) a luat în grijă 14 oameni ai străzii, pe care-i găzduiesc pe timpul nopţii. Din fondurile primăriei locale au fost cumpărate patru containere, fiecare dotat cu câte patru paturi de fier.

Primirea se face începând cu ora 19.00. Duşurile Direcţiei sunt la dispoziţia oamenilor până la ora 22.00, când se dă stingerea. Dimineaţa la ora 8.00, potrivit regulamentului, trebuie să părăsească adăpostul. Ca bonus, primesc un sandvici şi un ceai fierbinte seara şi în zori. Pe parcursul nopţii au curent electric şi un calorifer care funcţionează fără oprire.

Programul a început la 1 decembrie şi este valabil, deocamdată, doar pe timpul iernii. Însă personalul DGASPCS 6 se gândeşte deja să „tragă sforile" la primărie pentru a-l menţine pe toată durata anului.

Alcoolul, interzis

Oamenii străzii ajung să înnopteze în containerele DGASPCS 6 în baza unei cereri şi a unei evaluări preliminare. Au nevoie de copii după buletinul de identitate şi adeverinţa emisă de medicul de familie.

„Regulile sunt destul de stricte. S-a întâmplat să apară conflicte între ei şi, de atunci, alcoolul este interzis. Dacă sunt prinşi de paznici mirosind a băutură, n-au voie să intre în adăpost", a declarat, pentru „Adevărul", Elena Popa, coordonatorul Serviciului Intervenţii de Urgenţă, din cadrul DGASPCS 6.Dacă cearta degenerează în bătaie, sunt chemaţi imediat poliţiştii de la Secţia 20, care sunt la doi paşi.

Lenjeria de pat în containere se schimbă săptămânal. Oamenii străzii au obligaţia să păstreze curăţenia şi să anunţe, în fiecare dimineaţă, dacă vor reveni seara. „Dacă lipsesc trei zile consecutive, îşi pierd locul. De asemenea, la trei abateri disciplinare sunt excluşi din program", a mai spus Elena Popa.

Întrecere la reclamaţii

Viaţa "chiriaşilor" din containere poate decurge acum cu o doză minimă de normalitate. Au un pat noaptea, scăpând astfel de frigul iernii. În plus, toţi sunt înscrişi la cantina socială, unde ziua primesc mâncare caldă.

Cu toate acestea, oamenii străzii se întrec în reclamaţii. „Unii cer televizor şi aer condiţionat. Alţii sunt supăraţi că stingerea e la ora 22.00. E greu să-i mulţumeşti pe toţi", a precizat Elena Popa.

"Alcoolul este interzis. Dacă sunt prinşi de paznici mirosind a băutură, n-au voie să intre în adăpost."
Elena Popa
coordonator al Serviciului Intervenţii de Urgenţă