Cine este „Conferenţiarul M" despre care CNSAS susţine că a fost turnat la Securitate de către scriitorul Ioan Groşan

„Conferenţiarul M.“, despre care CNSAS susţine că a fost denunţat la Securitate de Ioan Groşan pentru că vorbea împotriva regimului comunist, era membru PCR încă din ilegalitate. „Adevărul“ l-a identi­ficat pe univer­sitarul clujean despre care CNSAS susţine că a avut ne suferit în urma infor­mărilor date Securităţii de către scriitorul şi publicistul Ioan Groşan.

CNSAS a cerut Curţii de Apel Bucureşti să constate calitatea de colaborator al fostei Securităţi a scriitorului Ioan Groşan. Acesta ar fi fost recrutat de Securitate în mai 1974, pe când îşi satisfăcea stagiul militar, sub numele conspirativ „Radu Greceanu".

Citiţi şi:

Ioan Groşan a fost turnător la Securitate! Oamenii de cultură din Maramureş nu cred asta

Senatul a trimis o declarație de avere greșită, ca dovadă în procesul Rodicăi Stănoiu împotriva CNSAS

Turnător cu facilităţi de revoluţionar

Turnător la Secu' împarte legea în Iaşi

Fost consilier județean, turnător la Securitate pentru 100 de lei şi un bilet la meci

Conform unei note informative olografe pe care scriitorul ar fi furnizat-o pe 16 decembrie 1974, unul dintre profesorii săi critica politica regimului comunist la seminariile de filosofie. În documentele CNSAS înaintate instanţei, el este menţionat drept „conferenţiarul M.", fără a i se dezvălui identitatea.

Potrivit unor foşti absolvenţi de filologie de la Cluj, un anume Ovidiu Maghiaru preda filosofie la Facultatea de Filologie a Universităţii din Cluj în decembrie 1974, când Ioan Groşan a informat Securitatea că, în loc să predea filosofie, vorbea critic despre „realităţile" din ţară.

Foştii absolvenţi îşi amintesc că Ovidiu Maghiaru nu era un profesor strălucit, nu avea lucrări consistente de filosofie, dar era cumva tolerat în mediul academic din cauza faptului că, în tinereţe, devenise membru al Partidului Comunist pe vremea când acesta era în ilegalitate.

MEDIOCRU LA FILOSOFIE

În decembrie 1974, Ioan Groşan era student în anul Ila secţia de română-spaniolă a facultăţii şi avea drept colegi nume precum George Ţâra, Lucian Perţa sau Radu G. Ţeposu, cu care fondase grupul umoristic „Ars Amatoria". Ioan Groşan era liderul informal al grupului.

În interviul pe care ni l-a acordat în ziarul de ieri, referitor la relaţiile pe care le-a avut cu Securitatea, Ioan Groşan susţinea că nu-şi aminteşte de nici un „conferenţiar M." pe care să-l fi avut la facultate şi că el a făcut filosofia - atât cursurile, cât şi seminariile - cu profesorul Drondoe.

Grigore Drondoe a fost universitar la Cluj între 1958 şi 1994, după care a profesat la Universitatea Constantin Brâncuşi şi Târgu-Jiu. Acum este pensionar, a revenit în Cluj şi-şi aminteşte că l-a avut student pe Ioan Groşan, dar nu poate preciza exact perioada în care i-a fost profesor. Grigore Drondoe apreciază că, în ceea ce priveşte filosofia, Ioan Groşan era un „student mediocru".

GEORGE ŢÂRA ŞTIA DE RACOLARE

George Ţâra, un fost coleg de facultate şi de grup umoristic cu Groşan, îşi aminteşte, în măsuri diferite, atât de Ovidiu Maghiaru, cât şi de Grigore Drondoe.

„E posibil să-ifi avut profesori pe amândoi. De Maghiaru îmi aduc aminte mai bine, pentru că era un bărbat bine şi vorbea mai mult despre estetică decât despre filosofie. Mai avea, de asemenea, şi solide cunoştinţe muzicale şi ne vorbea mult şi despre muzică. Era un tip mai atipic faţă de profesorii de filosofie din acea vreme. Numele de Drondoe îmi sună cunoscut, dar nu mi-l amintesc deloc. Oricum, noi eram mai boemi pe vremea aceea, ne era silă de filosofia care se preda atunci, materialismul dialectic şi istoric, şi nu prea dădeam pe la cursuri. Nu pot confirma că am făcut cursuri cu Drondoe, dar nici nu exclud".

George Ţâra este singurul dintre prietenii lui Ioan Groşan care susţine că a ştiut de la început despre recrutarea acestuia de către Securitate. „Mi-a povestit încă de când eram în armată şi i-am zis, Ionele, să-ţi fie de bine, încearcă să scapi cât mai repede de ei", susţine Ţâra.

DRONDOE DUPĂ MAGHIARU

Amintiri ceva mai precise are un alt membru al grupului Ars Amatoria, umoristul Lucian Perţa. Acesta spune că în anul întâi au avut doi profesori la filosofie: Ovidiu Maghiaru în primul semestru şi Grigore Drondoe în semestrul al doilea.

Nota informativă atribuită lui Ioan Groşan, în care Ovidiu Maghiaru era denunţat pentru comentarii duşmănoase la adresa regimului, este datată 16 decembrie 1974, adică spre sfârşitul semestrului întâi. Potrivit documentelor CNSAS, Ovidiu Maghiaru a fost sancţionat pentru criticile sale, după ce informaţiile atribuite lui Groşan ar fi fost confirmate din alte trei surse.

Potrivit unor foşti studenţi de la Cluj, Ovidiu Maghiaru a murit la începutul anilor '90 şi sfârşitul carierei l-a prins predând filosofia la o facultate de educaţie fizică.

Au contribuit Dana Gherman şi Alin Ion

Umorul şi Securitatea

Ioan Groşan nu este primul lider de grup umoristic studenţesc acuzat de relaţii cu Securitatea. Marius Ursaciuc, actualul primar al oraşului sucevean Gura Humorului, a fost de asemenea acuzat de colaborare, în perioada 1985-1989, când era student la Facultatea de Mecanică din Iaşi. Ursaciuc conducea atunci grupul umoristic „8 fără cârmaci", care concura „Divertisul" pe piaţa ieşeană de umor.

" Nu mi se pare că «marea dezvăluire» a relaţiei sale cu Securitatea i-ar afecta imaginea de foarte important scriitor al sfârşitului de secol XX şi al începutului de XXI. "
Ion Bogdan Lefter
critic literar

Apropo de „Voci curate"

Ioan Groşan a avut, în anul 2006, o uriaşă şansă de a recunoaşte public, din proprie voinţă, relaţia cu Securitatea. CNSAS primise de la serviciile secrete 1,5 milioane de dosare ale Securităţii, iar numeroase nume ale vieţii publice erau dovedite cu trecut de informator.

Ziarul la care colabora atunci Groşan, „Ziua", a declanşat operaţiunea „Voci curate", menită a deconspira foştii colaboratori din presă, iar conducerea ziarului a cerut tuturor angajaţilor să asume public eventuala relaţie cu serviciile secrete comuniste.

În ziua de 3 august 2006, Ioan Groşan a semnat articolul „Apropo de «Voci curate»", în care scria că a avut doar două contacte cu Securitatea: în 1978, când îşi preluase postul de profesor în Bucureşti şi a refuzat colaborarea, şi în 1988, când a fost pus să declare contextul în care a primit o scrisoare de la „transfugul" Dumitru Ţepeneag. A omis perioada armatei şi a studenţiei, 1974-1978, când chiar a avut o relaţie cu Securitatea.

Apărat de colegi

Majoritatea personalităţilor din lumea literară solicitate de „Adevărul" tind să atenueze circumstanţele colaborării lui Groşan cu Securitatea fostului regim, spunând că faptele ieşite acum la lumină nu impietează asupra valorii literare şi umane a scriitorului.

Criticul literar „oficial" al optzecismului, Ion Bogdan Lefter, explică: „Ni se dezvăluie un traseu fără culpe grave: un angajament de colaborare smuls sub şantaj, la 20 de ani, fără delaţiuni ulterioare, apoi refuzul de a mai avea contacte cu emisarii poliţiei politice după absolvirea Universităţii".

Lefter concluzionează: „Nu mi se pare că «marea dezvăluire» a relaţiei sale cu Securitatea i-ar afecta imaginea de foarte important scriitor al sfârşitului de secol XX şi al începutului de XXI".

Prietenii lui Groşan spun că, în orice caz, recentele dezvăluiri nu le vor afecta relaţia îndelungată cu scriitorul. „Ştiu cât de dur şi de tranşant se exprima Ioan Groşan împotriva regimului la Casa Scriitorilor, în discuţiile cu prietenii, pe la chefuri, la diversele întâlniri ale cercului din jurul «Vieţii studenţeşti», în paginile căreia Groşan a publicat seriale umoristice pline de aluzii acide faţă de aberaţiile totalitariste", reaminteşte publicistul Radu Călin Cristea. Acesta îl caracterizează pe Groşan astfel: „Îl cunosc ca pe o persoană onestă care, la fel ca mulţi intelectuali, n-a fost disident, dar nu s-a ferit să ridiculizeze foarte curajos, în public şi prin texte scrise, regimul comunist".

„Nu cunosc argumentele demersului CNSAS împotriva lui Groşan. Oricum vor evolua lucrurile, el rămâne prietenul meu de o viaţă şi am stat prea multă vreme alături de el ca să-l pot suspecta de duplicitarisme odioase", conchide Radu Călin Cristea.

Scriitorul Mircea Dinescu a declarat că, fiind membru al CNSAS, ştia de doi ani despre colaborarea lui Ioan Groşan cu Securitatea: „Este o situaţie destul de dramatică. E greu de judecat numai în alb şi negru perioada aia. Binele şi răul nu se pot cântări clar astăzi, mai ales că metodele pe care le folosea Securitatea erau destul de diabolice", a spus Mircea Dinescu.

El a precizat că este în continuare prieten cu Ioan Groşan. „E greu să îţi împarţi prietenii şi să-i judeci aşa", a mai spus Mircea Dinescu, precizând că Ioan Groşan este „un mare talent".

Criticul Nicolae Manolescu, preşedintele Uniunii Scriitorilor, a declarat pentru Mediafax că dezvăluirile despre Groşan l-au surprins în mod neplăcut. „Din fericire pentru Groşan, nu mi se pare că ar fi pus în pericol persoane", a adăugat Manolescu.

CITEŞTE ŞI:

Revoluţia gălăţeană, furată de Securişti. Tot mai mulţi revoluţionari sunt dovediţi ca turnători