Adevarul.ro

Ilie Plătică-Vidovici, maior în rezervă şi fost senator, dezvăluie culisele Revoluţiei de la Galaţi. Ilie Plătică-Vidovici (59 de ani) explică de ce a arestat şi de ce a eliberat conducerea CFSN Galaţi.

În decembrie 1989, la Galaţi, Ilie Plătică-Vidovici era locţiitor al şefului de Stat Major la Unitatea Militară 01249 şi, în conjunctura evenimentelor din acele zile, a rămas la comanda garnizoanei Galaţi începând din 22 decembrie după-amiază. Maiorul Dumitru Chebac, comandantul de drept, plecase la Bucureşti în urma apelurilor făcute de Emil Cico Dumitrescu la Televiziune.

Galaţi: revoluţionari fără Revoluţie

Ziariştii Revoluţiei, 20 de ani fără regrete

VIDEO Cum a confiscat FSN Revoluţia

Viorel Popescu, crainic la Radio România Actualităţi: „Silviu Brucan controla tot!“

Stănculescu: Iliescu a jucat cartea sovietică pe mână cu spionul Militaru

Felul în care a gestionat evenimentele petrecute în oraşul de pe malul Dunării a fost întors ulterior pe toate feţele. Cert este că Plătică a ieşit cum nu se putea mai bine din haosul Revoluţiei: Galaţiul nu a avut niciun mort în afara unor accidente stupide, iar el s-a ales cu o carieră politică încununată cu nu mai puţin de patru mandate de senator, ca social-democrat.

Cea mai controversată hotărâre pe care Ilie Plătică a luat-o în acele zile a fost arestarea conducerii Consiliului Frontului Salvării Naţionale din Galaţi, la 24 decembrie 1989. După această mutare s-a instalat în fruntea organizaţiei locale a Frontului Salvării Naţionale (FSN), pe care a condus-o până în mai 1990. S-a retras din Armată şi a candidat la alegeri din partea FSN, devenind cel mai influent om din Galaţi.

Considerat cândva baronul judeţului, Plătică este în prezent pensionat pe caz de boală şi, conform spuselor sale, aşteaptă cu mare nerăbdare „pensia nesimţită". O aşteaptă nu oricum, ci cu un pahar de vin în faţă şi cu un calculator de ultimă generaţie conectat la internet. Microbist înrăit, fostul senator îşi omoară timpul antrenând echipe de fotbal virtuale pe site-urile ziarelor de sport.

„Când a început Revoluţia, m-am culcat"

„Adevărul": Domnule Plătică, aţi avut parte de vreun incident notabil la Galaţi înainte de 22 decembrie, când au fugit soţii Ceauşescu de pe acoperişul Comitetului Central?

Ilie Plătică-Vidovici: Nu, la Galaţi a fost linişte deplină până în 22 decembrie. Pe 17 decembrie s-a dat alarma şi am fost chemaţi la unitate. Am ajuns la comandament şi l-am întrebat pe maiorul Dumitru Chebac, comandantul: „Ce e, mă, Mitică?". Ăsta, cum era el mai mutălac, zice: „Nu ştiu nimic. «Tataia»!". „Tataia" era colonelul Neculai Rizea, comandantul de Divizie, de la Brăila. Ăla, care era bătrân şi tâmpit, nu i-a zis nimic lu' Chebac, care e motivul sau altceva.

Se intra totuşi în alarmă de luptă, nu era normal să vi se comunice şi motivul?

Nu ne-au zis nimic. Am ascultat la radio să vedem ce se întâmplă. Şi am auzit la „Şopârlica" (n.r. - Radio Europa Liberă) că, la Timişoara, popa Tokes a făcut aşa şi aşa, că e lumea pe străzi. Am zis: „Uite ce se întâmplă şi ăştia nu zic nimic!". Aşa a fost de pe 17 decembrie până pe 22. Nu ştiam nimic, decât ce auzeam la radio.

Când s-a anunţat sinuciderea lui Vasile Milea, cum aţi reacţionat?

Nu ne-a picat bine, deşi eu îl vedeam ca pe un „slugoi". În zilele acelea se simţea o tensiune. Între 17 şi 22 n-am dormit mai mult de două ore pe noapte, că apăreau tot felul de lucruri. Umblam să-i controlez pe militari, să-i mai liniştesc. Eu le ziceam la ăştia care erau mai mici în grad şi care se tot agitau. Ziceau că e Revoluţie, că dacă vom primi ordin să tragem în oameni. Le spuneam: „Bă, dacă te trimite la Spitalul Judeţean, tu pleci şi faci prima la dreapta. Şi te duci până unde vrei, că ai greşit itinerariul".

Ilie Plătică-Vidovici, pe când era parlamentar

Şi pe 22, când s-a anunţat fuga Ceauşeştilor, cum a fost?

Când au anunţat ăia că urmează un comunicat important, m-am dus în biroul comandantului: „Ce ţi-am zis, băi, Mitică, că s-a terminat?". În birou, era şi Dumitru Chebac, comandantul, dar şi Dumitru Popa, politrucul unităţii, locţiitorul comandantului. Şi apar ăştia pe ecran, cu Mircea Dinescu, cu Ion Caramitru, cu care mai erau. Popa ăsta zice: „Nu vezi, mă Ilie, că ăştia sunt actori?! Joacă teatru, să vadă cum reacţionează lumea!". I-am zis: „Du-te în aia a mea, mă, Mitică. Ţie îţi mai trebuie 20 de ani să realizezi ce se întâmplă. Dacă sunteţi puşi în încurcătură, mă găsiţi la infirmerie. Eu mă duc acolo să mă culc, că n-am dormit de o săptămână". M-am dus la doctorul unităţii: „Bă, gata, s-a terminat, scoate coniacul!" Am ciocnit un pahar şi m-am dus să dorm. Deci, când a început Revoluţia, m-am culcat.

Când aţi văzut ce nebunie e la Bucureşti, v-aţi dus să vă culcaţi?!

Da! Peste vreo juma' de oră m-a trezit un subordonat, Dinu Alexandru: „Bă, Ilie, îmi pare rău că te-am trezit din somn, da' vezi că vin ruşii!". „Care ruşi vin, boule, şi de unde? Ce dracu' să caute ei aici la noi?". M-am îmbrăcat şi m-am dus la birou. Acolo, pe hartă, era reprezentată o coloană de blindate de 25 de kilometri cu capul la Giurgiuleşti, la graniţa cu Moldova. Doar că nu era trecută data, ora şi sursa informaţiei, cum era normal. I-am întrebat pe subordonaţi, au zis că a venit de la Divizie. Am sunat acolo, ăia ziceau că e de la mine informaţia.

Ce aţi hotărât?

Am trimis un echipaj de la cercetare cu un transportor blindat să se ducă până la pod la Giurgiuleşti să vadă dacă e sau nu vreo coloană. Era spre seară. „Şi dacă e, ce fac?", mă întreabă unu'. „Dacă e, tragi şi tu o rafală şi fugi. Doar să arăţi că ai ripostat şi te-ai împotrivit invaziei. La ce rahat avem noi aici, mai mult decât să ne predăm nu putem să facem". Dacă veneau ruşii, nu puteam decât să ne predăm. S-a dus ăla şi, când s-a întors, a zis că nu e nicio coloană de blindate, nici măcar o căruţă. Deci a fost o informaţie falsă, o intoxicare cum aveau să mai fie în zilele următoare.

"Am făcut parte din Comisia Senatorială de Cercetare a Evenimentelor din Decembrie 1989. Mulţi dintre cei pe care îi intervievam spuneau că ei au făcut bine, dar nu i-a înţeles nimeni."
Ilie Plătică-Vidovici
fost senator

"Douăzeci de ani am luat numai şuturi în fund: că am averi colosale, că am fost cu nu ştiu ce femei, că blocul în care stau e vila mea. Măgării!"
Ilie Plătică-Vidovici
fost senator

„Am fost acuzat de genocid!"

Cum aţi ajuns la sediul „Judeţenei" de Partid, unde se formase comitetul revoluţionarilor?

Iniţial, revoluţionarii au venit la unitate şi l-au luat pe Dumitru Chebac, că el era comandant, să fie şi reprezentantul Armatei alături de ei. Seara m-a chemat Chebac la Consiliul Judeţean, ca să rămân eu în locul lui. Se dăduse la televizor, prin Cico Dumitrescu, care a zis să vină unităţile de la Galaţi, Focşani, Râmnicu-Sărat, la Bucureşti să-i înfrunte pe contrarevoluţionari. Chebac a plecat la Bucureşti şi eu am rămas comandant.

Ce aţi găsit la Consiliu?

Cât am fost acolo veneau tot felul de zvonuri. Vine unul şi zice: „Avem, coane, terorişti. La teatru, peste drum, se ridică şi se coboară de pe acoperiş". Teatrul era în reparaţii. L-am trimis pe un locotenent să verifice dacă sunt ţinte mişcătoare. Acolo era o tablă desprinsă de pe acoperiş şi cum bătea vântul se ridica şi se cobora. După câteva ore, iar vin nişte revoluţionari: „De data asta sunt terorişti!". În faţa Consiliului, peste drum, era un gard din beton. Dincolo de gard - nişte clădiri şi mai încolo - o unitate militară. Şi ăia patrulau şi ei prin curtea unităţii şi se vedeau mişcări prin gard. Ăştia de afară au zis că sunt terorişti şi au venit la mine. „Vreţi să-i împuşcăm?". Eu am zis: „Nu! Staţi să vedem despre ce e vorba. Am dat un telefon şi am lămurit!".

Ion Iliescu (stânga) şi Petre Roman au intervenit şi în Revoluţia de la Galaţi

Cine era la originea acestor diversiuni?

Unul dintre personajele principale era actorul Vlad Vasiliu. Mai era popa Octavian Dicu, care era ofiţer de Securitate. Vasiliu - la fel. Nu ciripitor ordinar, era ofiţer sub acoperire. Ăştia erau membri în comitetul revoluţionarilor care se formase acolo. Vasiliu era ăla cu apa otrăvită şi cu „Vin ruşii!". El a scris şi într-o carte că a fost la pod la Giurgiuleşti şi că erau ruşii acolo. E o tâmpenie. Eu am trimis oameni acolo să verifice şi n-au găsit pe nimeni. Nimeni n-a confirmat vreodată povestea lui. Atunci i-am arestat, pentru că ei întreţineau nişte diversiuni şi se ajungea la haos, la rău.

Urma să vă întrebăm despre acest moment. La 24 decembrie 89 aţi arestat o mare parte din componenţa CFSN Galaţi, acţiune pentru care aţi fost acuzat ulterior. Ce s-a întâmplat atunci?

După o sumedenie de lucruri dubioase, am recurs la o soluţie extremă: „Tu, tu şi tu arestaţi! Vedem despre ce aţi vorbit voi cu «Vin ruşii!», apă otrăvită, terorişti şi altele. Până lămurim treburile astea, staţi acolo, cuminţi!". Au fost vreo 13 persoane arestate. Sigur, nu toţi erau vinovaţi de diversiuni, dar era greu să faci atunci o selecţie perfectă. Cert este că, după ce i-am arestat, s-au potolit zvonurile despre terorişti şi alte nebunii. Printre cei 13 arestaţi a fost şi un plutonier pe care l-am prins într-o cameră de la consiliu că amorsa grenade.

Până când au fost arestaţi cei 13?

Pe 29 decembrie, după multiple telefoane primite de la Petre Roman, de la Ion Iliescu, de la Cazimir Ionescu. Ăştia au zis: „Ajunge, destule lacrimi, morţi avem destui, nu mai are niciun rostŢ. Ăsta a fost sfârşitul, dar şi începutul unui nou serial. Care mi s-a întâmplat 20 de ani. Anul ăsta am primit şi eu certificat de revoluţionar, după 20 de ani. În ăştia 20 de ani, pe arestarea ăstora am fost denigrat continuu. Ceauşescu a avut vreo 5-6 capete de acuzare când l-au condamnat, eu am avut 7. Am acuzaţie de genocid şi la Galaţi n-a murit un om la Revoluţie.

Ce procuror v-a acuzat de genocid?

Dan Voinea. General! Justiţie! I-am zis: „Bre, la Galaţi n-a murit niciun om. Pe ce bază mă acuzi de genocid?". Zice: „Minţi, ai făcut măcel acolo! Uite morţii!Ţ. Scosese un dosar şi-mi arăta nişte nume de oameni. Ăia erau gălăţeni care muriseră la Revoluţie, dar în alte oraşe. Fie la Bucureşti, fie la Timişoara, fie în altă parte. Abia anul ăsta mi-au dat hârtie de neîncepere a urmăririi penale.

„Nicolae Militaru a vrut să ne arate pisica"

Militaru şi-a trimis la Galaţi oamenii de încredere  Foto: Agerpres

Cum a fost povestea cu generalul Pancea? Se ştie că era omul lui Militaru şi că, după ce a preluat comanda garnizoanei de la Brăila, a încercat să se extindă şi la Galaţi.

Pancea s-a dat drept împuternicit al CFSN şi al lui Militaru să preia comanda militară din judeţele Constanţa, Tulcea, Brăila, Galaţi, Vrancea, Vaslui, Buzău. Eu i-am spus că dacă are o hârtie, o dovadă, ceva, să vină, dacă nu, e mai bine să nu vină la Galaţi. Şi el n-a mai venit la mine. Când a ajuns în Galaţi, s-a dus pe la unităţile militare, unde eu anunţasem deja despre el. Pe acolo a fost arestat, după care a plecat la Bucureşti.

Credeţi că, prin intermediul lui Pancea, Militaru încerca să instituie o dictatură militară?

Ceva s-a încercat, dar nu cred că o dictatură militară. Nu exclud nici varianta cu pregătirea terenului pentru ruşi, numai că, după părere mea, ruşii n-au avut această intenţie. Eu cred că Militaru, Pancea şi alţii au vrut să se dea importanţi. La modul că vă arătăm pisica. Dacă nu vreţi ce spunem noi, acuma vin ruşii. Probabil că asta a fost în mintea lor. A vrut să ne arate pisica, aia e.

Militaru nu v-a reproşat ulterior că nu v-aţi supus comenzilor lui Pancea?

Nu, dar au trimis de la Brăila să mă aresteze, la începutul lui ianuarie 1990. M-au ţinut acolo până la 2 noaptea tot aşteptând să vorbească la telefon cu Militaru. Până la urmă au sunat de la  Bucureşti că ministrul s-a culcat şi ăştia nu ştiau ce să facă totuşi cu mine. A doua zi au plecat revoluţionari din Galaţi la Bucureşti, la Iliescu şi la Roman, şi au cerut eliberarea mea. Şi a sunat Roman ca să mă elibereze.

Din câte înţelegem, n-aţi fost de acord cu numirea lui Militaru în funcţia de ministru al Apărării. Această numire a făcut-o Ion Iliescu, în partidul căruia aţi intrat şi care v-a adus patru mandate de senator!

Nici cu Iliescu n-am avut o relaţie extraordinară. Relaţiile noastre au fost întotdeauna reci. Eu, de fapt, n-am vrut să plec din Armată. Insinuarea dumneavoastră ar fi că am intrat în cârdăşie cu oameni ca Iliescu şi Militaru. Nu e adevărat. Lui Iliescu i-am spus la anumite ocazii că nu ştie să-şi aleagă colaboratorii, începând cu Militaru şi Roman şi terminând cu mai mulţi.

Şi totuşi aţi renunţat la Armată şi aţi intrat în politică alături de Ion Iliescu.

Nu se putea pune problema să-l refuz pe Iliescu. Dacă mă întorceam la ora aia în Armată - eram halit. Ei mi-au propus să candidez pentru FSN pentru că au văzut ce popularitate am în Galaţi şi aveau nevoie de voturi. Mare greşeală am făcut că m-am băgat în politică! Eu n-am vrut. Aş fi vrut să rămân în Armată, dar a fost nasol. Iliescu era şeful statului, ce puteam să răspund?

Aţi avut patru mandate de senator, v-aţi câştigat o reputaţie de baron local. A fost chiar aşa rău în politică?

Mi s-a dus degeaba vestea că sunt baron. Am doar un apartament, nici măcar o maşină n-am. Acum sunt pensionat pe caz de boală, stau şi aştept pensia nesimţită. Douăzeci de ani am luat numai şuturi în fund: că am averi colosale, că am fost cu nu ştiu ce femei, că blocul în care stau e vila mea. Măgării!

"Mare greşeală am făcut că m-am băgat în politică! Eu n-am vrut. Aş fi vrut să rămân în Armată, dar a fost nasol. "
Ilie Plătică-Vidovici
fost senator