AUDIO Daniel Funeriu, ministrul Educaţiei: „Nu mai vreau găşti şi clanuri în universităţi“
0
Noua lege a Educaţiei prevede ca rudele de până la gradul doi să nu mai ocupe funcţii în învăţământ.
Daniel Funeriu, ministrul Educaţiei, promite că legea pe care o propune va moderniza şcoala românească. Efectele proiectului aflat acum în dezbatere publică vor dura 20 de ani, mai susţine ministrul, iar primele schimbări se vor produce din toamnă. Din anul şcolar 2011-2012, elevii vor învăţa după o programă şcolară nouă, mult mai aerisită şi curăţată de informaţiile inutile.
Studiile făcute de minister arată că trecerea clasei a IX-a la gimnaziu este posibilă începând cu 2012-2013. Şcoala viitorului va fi mult mai legată de viaţa reală din România, iar profesorii nu vor mai fi minţiţi în privinţa salariilor, a mai susţinut Funeriu. Primele acţiuni în forţă sunt în universităţi, considerate de actualul ministru centrii de putere ai învăţământului naţional.
Funeriu: Avem bani pentru salariile profesorilor
Protestul de la catalog: „Îşi bat joc de noi!“
FOTOGALERIE Sute de profesori au protestat marţi în curtea Inspectoratului Şcolar Judeţean din Buzău
PREMIERĂ Adevarul lansează suplimentul „Şcoală şi educaţie”
Principalele schimbări pentru şcoala primară, gimnaziu, liceu şi facultate
Principalele schimbări din legea educaţiei pentru profesori
Şcoala viitorului: examene mai dese şi orar mai uşor
Te baţi sau fumezi la ore? Vei avea cazier şcolar!
„Adevărul": De unde va începe schimbarea?
Daniel Funeriu: Atunci când vrei să modernizezi un sistem trebuie în primul rând să modernizezi centrii săi de putere, adică universităţile. Ceea ce se întâmplă acolo determină ceea ce se întâmplă în întreg sistemul de învăţământ. Universităţile sunt cele care formează profesorii. Această lege prevede modernizarea conducerii universitare.
Cum veţi face acest lucru în condiţiile în care preşedintele Consiliului Rectorilor şi alţi 800 de profesori universitari de la Cluj vă cer să retrageţi legea pentru că aţi încălca autonomia universitară?
Nu ne putem juca cu o lege atât de importantă ca legea educaţiei naţionale. Nu este întâmplător că această acţiune vine dintr-o universitate a cărei conducere este membră a unui partid de opoziţie (n.r. - Andrei Marga, care a fost ales în structurile de conducere de la PNL). Dacă există o asemenea scrisoare, eu cer să o văd, însoţită de toate semnăturile tuturor profesorilor, care să fie 800, şi nu 799 sau 50. Iar preşedintele Consiliului Rectorilor este senator PSD şi este şi rectorul unei universităţi. Afirmaţia mea clară este următoarea: rectorii, liderii sindicali şi ONG-urile au posibilitatea să demonstreze că sunt parte a soluţiei, şi nu parte a problemei.
Cu alte cuvinte, mulţi dintre rectori au influenţă politică. Atunci, cum daţi afară politica din universităţi?
Demersul ministrului şi al ministerului nu este împotriva nimănui, ci noi vrem să fim împreună cu cei care au nevoie de sprijinul nostru. În lege este prevăzut ca orice poziţie de conducere în universitate să fie incompatibilă cu orice funcţie politică. Nu mă aşteptam ca rectorul unei universităţi din România care este şi senator PSD (n.r. - Ecaterina Andronescu, rectorul Universităţii „Politehnica" Bucureşti) şi care a fost ministru al Educaţiei de două ori, fără să fi reuşit să fi trecut nicio lege a educaţiei, fără să fi reuşit nici să mărească salariile profesorilor, fără să fii reuşit nici să schimbe curriculumul şi nici să-i facă pe părinţi să simtă că şcoala îi serveşte mai bine să fie primul critic. Nu pot accepta că primul critic al unei măsuri care se vrea coezive să vină din sistem.
Eu cred că cel puţin de ochii lumii ar fi fost necesară o atitudine puţin mai fundamentată, care să arate acestei societăţi că nu doar plângem pe la televizor, ci şi facem ceva pentru ea.
Argumentul principal pentru menţinerea acestui tandem rector-parlamentar, de exemplu, este că avem o tradiţie interbelică.
Nu ne mai putem juca etern cu poveşti. Văd din experienţa mea. Munca de ministru se face 16-18 ore pe zi. Când eşti ministru vă spun eu sigur că nu poţi fi şi cercetător. Şi eu am doar 38 de ani şi, slavă Domnului, suficientă energie. Tot aşa, un adevărat senator, un om politic care într-adevăr îşi face munca, poate foarte greu să facă şi alte activităţi şi cu atât mai puţin să conducă. Nu mi se pare firească încrengătura dintre oamenii politici şi implicarea lor în viaţa universitară. Prin lege, implicarea politică va fi incompatibilă cu calitatea de rector.
Cum va arăta o universitate-model în România peste cinci ani?
Este o universitate care are o politică de recrutare foarte clară şi care ştie cum arată studentul care iese din acea universitate. Dar această politică nu poate să fie făcută decât dacă universitatea este conectată la piaţa muncii şi la viaţa socială din România. Este o universitate care îşi selectează resursa umană în mod profesionist. Nu vom mai avea găşti în universităţi, nu vom mai avea întregi familii la şefia catedrelor. Studenţii vor participa la viaţa universităţii şi la evaluarea profesorilor.
Revistele româneşti în care publică unii universitari sunt cotate cu mult mai multe puncte decât revistele internaţionale recunoscute. Cum explicaţi?
Acest lucru va fi modificat pe nişte baze reale. În 2005, când s-a introdus necesitatea publicării în reviste internaţionale s-a produs fenomenul prin care în loc să se publice mai mult în reviste validate internaţional, deja existente, s-au înscris în bazele de date internaţionale şi reviste locale. Prioritatea mandatului meu este să aşezăm evaluarea oamenilor, a proiectelor şi a instituţiilor pe baze validate internaţional.
Legea trebuie să servească elevii şi comunitatea
Până acum, legile s-au schimbat de atâtea ori, încât ai crede că avem un sistem dintre cele mai moderne.
Dacă ar fi modern nu am mai avea părinţi nemulţumiţi pentru că ai lor copii nu învaţă lucruri relevante la şcoală, că stau până târziu să-şi facă lecţiile. Nu am mai avea problemele pe care le avem în universităţi.
De ce ar fi mai bun noul proiect decât celelalte?
Sunt două lucruri foarte importante la această lege: coerenţa ei şi faptul că asigură stabilitatea şi predictibilitatea sistemului de educaţie. Ne permite să avem o idee clară despre întreg parcursul şcolar al elevului, de când intră în clasa întâi şi până când iese de la facultate.
Aveţi siguranţa că va trece de Parlament? Sunt semnale de la parlamentari că legea nu va fi adoptată, la fel ca şi celelalte proiecte.
Eu am lansat o invitaţie grupurilor parlamentare să merg şi să le prezint acest proiect. Sunt convins că acest lucru se va întâmpla pentru că am primit răspunsuri pozitive de la liberali, de la maghiari; de la democrat liberali, de la grupul independenţilor. Iar demersul meu este unul coeziv, nu vreau o dezbinare politică în jurul acestei legi. Sper că partidele parlamentare înţeleg acest lucru. Cred că trebuie să avem o discuţie strict în interesul elevilor şi al studenţilor. Îndrăznesc să spun că această lege va fi un model de dezbatere şi pentru alte legi.
Cât timp nu va mai fi schimbată legea după ce va fi promulgată de Preşedinţie?
Eu cred că pentru o perioadă de cel puţin 20 de ani. Un sistem educaţional trebuie să fie stabil, dar nu osificat. De aceea, în lege sunt o serie de măsuri care sunt gândite să fie realizate prin legislaţie secundară, precum ordine de ministru, pentru a putea să facem mici modificări de la an la an.
Cât de mult veţi ţine cont de propunerile de modificare a proiectului?
Vom accepta toate observaţiile coerente. Ca să fie acceptată, o măsură trebuie să vină cu propuneri în interesul elevilor, al studenţilor şi al profesorilor. Pentru că eu nu vreau să vin cu soluţii care par superbe pe hârtie, luate din import, dar care nu se înscriu în coerenţa acestei legi. Această lege trebuie să servească comunitatea locală, nu puterea locală, trebuie să servească elevii.
„Profesorii nu mai trebuie minţiţi"
Ştiaţi de consecinţele şi de măsurile pe care trebuia să le luaţi pentru aplicarea ordonanţei privind disponibilizarea celor 15.000 de posturi atunci când aţi acceptat să fiţi ministru?
Bineînţeles că ştiam. Înainte a existat o hotărâre de guvern care consacra finanţarea salariilor profesorilor prin metode de distribuire a banilor per elev. Acest act raţionalizează şi pune finanţarea sistemului educaţional pe o bază sănătoasă. Consecinţa acelei hotărâri a fost o alta, OUG 114/2009, prin care se reduc posturile.
Eu am semnat acest act, dar înainte m-am asigurat că, de fapt, scopul acestei ordonanţe nu este realizarea de economii, ci optimizarea utilizării banului public. Nu vreau să mai ajungem la situaţia să-i minţim pe profesori că le dăm nu ştiu ce şi nu ştiu cât. Şi după aceea să plângem la televizor că nu reuşim să facem acest lucru.
Profesorii nu sunt de acord cu această ordonanţă şi sunt nemulţumiţi şi din cauza faptului că nu şi-au primit toţi banii după aplicarea legii salarizării unitare. Cum modernizaţi şcoala fără fonduri?
Nu am tăiat din fonduri. Rolul acestei ordonanţe nu a fost să tăiem banii din educaţie. Numărul total de profesori afectaţi de această ordonanţă îl vom afla la 31 august, când se va încheia mişcarea personalului didactic. Ceea ce noi am făcut a fost că am început să punem în practică această ordonanţă din prima zi, să discutăm cu partenerii sociali, cu inspectorii generali, astfel încât elevii să nu sufere şi profesorii să ştie ce li se întâmplă cu mult timp înainte. Şi iată că avem cazuri în care se reduc posturi, dar nu pleacă oameni, de exemplu în Giurgiu, unde după reducerea celor 200 de posturi nu pleacă nimeni. Asta înseamnă că erau posturi finanţate care nu corespundeau unor cerinţe.
Cine e Daniel Funeriu
Până să fie numit ministru, Daniel Funeriu, 38 de ani, a fost vicepreşedintele comisiei prezidenţiale pentru educaţie şi europarlamentar. A obţinut cel mai mare grant de cercetare pentru un proiect finanţat de Uniunea Europeană, de 2 milioane de euro, care a fost desemnat şi cel mai competitiv proiect individual.
Are mai multe studii şi titluri ştiinţifice ca inginer în chimie organică şi supramoleculară. Şi-a susţinut doctoratul în chimie la Universitatea Louis Pasteur (Franţa), avându-l drept coordonator pe Jean-Marie Lehn, laureat Nobel pentru chimie în 1987. A lucrat la universităţi din Franţa, Statele Unite ale Americii, Japonia şi Germania.
Se încarcă comentariile...
