Salariaţii „multitasking“, prea puţin eficienţi

Companiile îşi doresc oameni buni la toate, dar randamentul acestora este scăzut. Tot mai mulţi angajatori caută salariaţi care să fie capabili să îndeplinească mai multe sarcini în acelaşi timp. Cercetătorii spun însă că productivitatea lor e cu 40% mai mică.

Ileana I., în vârstă de 46 de ani, se simte sufocată de treburile pe care le are de făcut zilnic, la serviciu. Nu o deranjează volumul de muncă. O nemulţumeşte faptul că trebuie să se ocupe concomitent de tot mai multe activităţi între care nu există o legătură strânsă. Lucrează în domeniul IT şi, de câţiva ani încoace, a început să primească până şi sarcini administrative.

Citiţi şi:

Piaţa muncii la început de an: „Angajatorul este cel care pune condiţiile“

Munca la români: „Noi nu suntem lăsaţi să fim harnici”

„În urmă cu cinci ani, de pildă, nici nu se punea problema să mă ocup de altceva în afară de proiectul pentru care eram desemnată", îşi aminteşte femeia. „Acum însă, trebuie să muncesc şi la câte trei deodată. Pe deasupra, mi-au mai revenit şi alte sarcini. Lucrez la o firmă destul de mică. Din cauza crizei avem un deficit de personal. Şi am ajuns să facem până şi chestiuni administrative", explică ea. Femeia spune că patronul invocă faptul că vremurile s-au schimbat şi că fiecare angajat din ziua de astăzi „trebuie să se priceapă la cât mai multe şi să le facă pe toate în acelaşi timp".

Dezbateri aprinse

Uneori, se simte atât de obosită încât nu mai poate să se concentreze nici măcar la lucrurile mărunte. „Când nu ai toată atenţia îndreptată spre ceea ce e cu adevărat important, e foarte greu să-ţi duci sarcina la îndeplinire. Începi să dai rateuri. Şi asta te afectează profesional",crede Ileana. Nu este de acord cu ideea de angajat „multitasking" pentru că, spune ea, simte pe pielea ei ce înseamnă acest lucru. „Multitasking" este un cuvânt folosit pentru situaţiile în care avem mai multe lucruri de făcut în acelaşi timp.

Deşi este pe buzele tuturor şi mulţi cred că a fi „multitasking" este un lucru bun, psihologii spun că lucrurile nu stau tocmai aşa. Oamenii care au de îndeplinit mai multe sarcini în acelaşi timp sunt mai puţin productivi decât cei care se concentrează asupra unui singur proiect, notează workplacepsychology.net. Studiile arată că randamentul scade cu 40%, stresul creşte, iar, pe termen lung, coeficientul de inteligenţă se diminuează cu 10%, notează „Harvard Business Review". Psihologii spun că acest fapt este ilustrat cel mai binede o persoană care şofează şi mai face şi altceva înacelaşi timp.

Sar rapid de launa la alta

Cercetările au demonstrat că, dacă foloseşti telefonul mobil, de pildă, în timp ce conduci un autoturism, pericolul de accidenteeste mai mare decât în cazul în care şofezi în stare de ebrietate. În Statele Unite ale Americii, 20% din accidentele rutiere produse în 2009 au avut drept cauză distragerea atenţiei şoferilor. Un alt studiu făcut de cercetătorii americani arată că până şi persoanele care susţin că sunt foarte bune la îndeplinirea mai multor sarcini concomitent nu sunt de fapt „multitasking".

Asta pentru că, susţin oamenii de ştiinţă, în cazul lor este vorba de capacitatea creierului de a trece rapid de la o sarcină la alta, şi nu de a procesa simultan informaţiile. „Oamenii care par «multitasking» sunt pur şi simplu mai rapizi când vine vorba de a trece de la o sarcină la alta", notează publicaţia „Scientific American", care a preluat studiul.

Programat pentru un singur obiectiv

Creierul este construit pentru a se ocupa de un singur „val de informaţii", afirmă cercetătorii de la Universitatea Stanford din Statele Unite ale Americii. „Este dificil să monitorizezi deodată informaţii legate de mai multe subiecte. Asta doar în cazul în care nu vorbim de ceva semiautomatic, cum ar fi mersul", a declarat Eyal Ophir de la Universitatea Stanford.

Românii, oameni buni la toate

Ideea de angajat „multitasking" a născut controverse în special în Occident, spun specialiştii în resurse umane. Asta pentru că sistemul de învăţământ din Vest nu se axează pe cursuri generaliste, cum se întâmplă la noi în ţară. În aceste condiţii, occidentalilor nu le este tocmai uşor să facă faţă unor sarcini multiple şi să se adapteze rapid. „În România, oamenii sunt pregătiţi să facă mai multe. Iar asta se întâmplă încă din facultate, unde, pe lângă domeniul principal, studiază şi domenii conexe", explică Daniela Necefor, Managing Partner la firma de consultanţă în resurse umane Total Business Solutions.

O pregătire de această natură le este de mare folos angajaţilor pe timp de criză. „O persoană care este specializată pe o anumită zonă nu se poate descurca dacă primeşte mai multe sarcini. De exemplu, un contabil care se ocupă de mijloace fixe nu poate face faţă în cazul în care pleacă din departament", afirmă Daniela Necefor. Potrivit acesteia, companiile caută angajaţi „multitasking" atunci când nu este vorba despre domenii tehnice. „În construcţii sau în aviaţie nu poţi avea un angajat care să se priceapă la toate", consideră specialistul în resurse umane.

O caracteristică inevitabilă

Pe piaţa din România, angajaţii „multitasking" nu sunt greu de găsit. „Când multinaţionalele au ajuns la noi, au găsit oameni pregătiţi să facă faţă unor sarcini multiple. Pentru angajatori a fost un bun gata câştigat", mai spune Daniela Necefor. Chiar dacă dezbaterile privind eficienţa unui salariat care trebuie să îndeplinească mai multe tipuri de sarcini sunt departe de a se stinge, experţii în resurse umane din Statele Unite insistă asupra faptului că „a fi «multitasking» devine o chestiune inevitabilă".

Între performanţă şi surmenaj

Specialistul în resurse umane Daniela Necefor consideră că angajaţii care resping ideea de „multitasking" nu au ambiţii legate de carieră. Potrivit ei, cei care vor să evolueze din punct de vedere profesional sunt dornici să-şi asume mai multe sarcini. Pe de altă parte, avertizează psihologul Keren Rosner, o persoană poate să ducă la îndeplinire cu succes mai multe sarcini concomitente doar pentru o perioadă limitată. „Concentrarea scade pe măsură ce înaintăm în vârstă în mod natural, mai ales după 40-45 de ani", spune psihologul. Probleme mari pot apărea dacă o persoană se suprasolicită din dorinţa de a-şi păstra locul de muncă.

„Angajatorii vor profit maxim cu investiţii minime, iar, într-o perioadă de criză, salariaţii primesc foarte multe sarcini. În cazul în care nu mai au suficient timp pentru ei, riscă să clacheze", atrage atenţia Keren Rosner. „Cei silitori, care nu-şi alocă timp  de odihnă, devin din ce în ce mai stresaţi. În cazul lor, se instalează primele semne că sunt în pragul unor probleme de natură psihologică", mai spune Keren Rosner. Iar până la afecţiunile de natură fizică mai e doar un pas.