Oamenii care te prind cu minciuna
0
Cu ajutorul poligrafului, experţii pot stabili, pornind de la un set de întrebări bine gândite, dacă o persoană suspectată că ar fi comis o infracţiune spune sau nu adevărul. Minte sau nu? Fiecărui om i se întâmplă să se întrebe uneori dacă interlocutorul său e sincer, mai ales dacă îl suspectează de ceva.
Întrebările se înmulţesc atunci când persoana a cărei sinceritate este pusă la îndoială ar putea avea ceva de ascuns sau are o reputaţie îndoielnică, mai ales dacă este concretizată printr-un cazier judiciar.
Citeşte şi:
EPISOD PILOT – Criminaliştii în acţiune
Episod CFL – oamenii care verifică la sânge urmele criminalilor
Episod expertiza grafică şi tehnică documentelor - Experţii care depistează orice tip de fals
Episod Chimie judiciară – Urmele care trădeaza
Episod genetică judiciară - Criminaliştii te pot găsi pornind de la o moleculă
Episod Reconstrucţie facială - Experţii care dau oaselor o faţă umană
Episod Baze de date – Datele care te dau de gol
Episod balistica - Experţii care pot afla secretele armelor
Episod portret-robot - Portretul-robot, în umbra făptaşului
Criminaliştii care încearcă să facă lumină într-un caz vor să afle acelaşi lucru. Minte sau nu suspectul? Pe lângă fler, experţii au la îndemână un aparat ce înregistrează şi măsoară o serie de parametri fiziologici, iar apoi interpretează rezultatele (ce se prezintă sub forma unor diagrame) pentru a spune dacă persoana respectivă minte sau nu.
Este vorba despre poligraf, denumit în mod curent detector de minciuni. Acesta înregistrează modificările de tensiune arterială, puls şi respiraţie. Specialiştii spun că există mai multe modele de aparate, în funcţie de producător, dar există două mari categorii de aparate poligraf: unul electromecanic în care înregistrarea se face pe hârtie specială cu peniţe şi cerneală şi altul complet computerizat.
Cel din urmă este dotat cu un soft dedicat, ce înregistrează în format digital reacţiile psihofiziologice ale organismului uman la întrebările din chestionarul utilizat. „Avantajele oferite de metoda computerizată constau în modul de înregistrare şi de organizare a datelor obţinute pe parcursul examinării, dar din punct de vedere calitativ, nu există diferenţe între cele două tipuri de aparate", explică directorul Institutului de Criminalistică, Gabriel Ţîru.
Nu se pot ascunde
„Infractorii îşi dedică viaţa actoriei. Mizează totul pe o carte, ca un jucător de pocher, iar testul la poligraf este, pentru mulţi dintre ei, această ultimă carte", spune specialistul în testări poligraf Ciprian Negru de la Inspectoratul Judeţean de Poliţie Cluj. Psihologul spune că în zece ani, a testat peste 4.000 de persoane - criminali, violatori, hoţi, dar şi oameni nevinovaţi.
Din experienţă, specialistul spune că, din 35-40 de persoane testate pe lună, 7-8 îşi recunosc fapta, în jur de 20 sunt sincere, iar restul încearcă să înşele aparatul. Expertul stabileşte întrebările în funcţie de caz, după o analiză detaliată a dosarului, şi după ce se consultă cu poliţiştii sau cu procurorii. Există însă şi persoane care pot păcăli poligraful. „Trebuie să ai o pregătire specială. În general, cei din rândul serviciilor secrete pot face asta", punctează Ciprian Negru. (A contribuit Ioana Oros)
Primul poligraf
Prima încercare de a folosi un instrument ştiinţific în scopul de a detecta minciuna a avut loc în 1895, când Cesare Lombroso a încercat să stabilească dacă suspecţii sunt sinceri sau nu urmărindu-le tensiunea arterială şi pulsul în cursul interogatoriilor. El folosea un aparat construit în scopuri medicale, prevăzut cu o cuvă umplută cu apă în care era pusă mâna individului.
Un palmares de invidiat
În România, testările poligraf au început la sfârşitul anilor '70. La Institutul de Criminalistică a fost înfiinţat un laborator de profil, conducerea acestuia fiindu-i încredinţată psihologului Tudorel Butoi (foto). Expertul are un palmares impresionant, fiind recunoscut ca o somitate în domeniu. Spune că a anchetat 35.000 de oameni - victime, martori, învinuiţi -, din toate categoriile sociale.
Pe baza investigaţiilor poligraf, care l-au consacrat, au fost prinşi 117 criminali şi 11 criminali în serie. Când se referă la tehnica poligraf, Tudorel Butoi obişnuieşte să spună că „omul se poate ascunde de oricine, numai de sine nu".
„Cel mai greu este să dovedeşti nevinovăţia"
Psihologul Liviu Chesnoiu de la Inspectoratul Judeţean de Poliţie Constanţa spune că experienţa l-a învăţat că, de cele mai multe ori, oamenii recunosc mai uşor o crimă decât o găinărie. Totuşi, afirmă el, „cel mai greu este să dovedeşti nevinovăţia". Potrivit lui, oamenii acuzaţi pe nedrept sunt speriaţi, nemâncaţi, nedormiţi. În urmă cu câţiva ani s-a confruntat cu un caz pe care nu-l poate uita.
Un bărbat din Năvodari era acuzat de soţia sa că şi-a violat fiica. Într-un final, copila a recunoscut că a fost învăţată de mama ei să mintă. Femeia recursese la această tactică întrucât intenţiona să divorţeze.
Bărbatul a fost salvat. În aproape 20 de ani de activitate, Liviu Chesnoiu a făcut peste 10.000 de testări. Acesta spune că în cazurile complicate testul la poligraf este coroborat cu psihanaliza.
Detectorul de minciuni trebuie să fie calibrat şi în perfectă stare de funcţionare
Rezultate neaşteptate
Specialistul Adrian Vlăduţ de la Inspectoratul Judeţean de Poliţie Galaţi spune că testarea cu poligraful este „mult mai palpitantă decât orice altă muncă, pentru că este foarte interesant să intri în sufletul şi în mintea omului". Rezultatele pot fi neaşteptate. Îşi aminteşte că, la un moment dat, în urma unui furt de bijuterii, a fost adusă o femeie la testare. „Lucrase câţiva ani în casa prădată şi o credeam sinceră, încă din momentul în care a intrat", spune Vlăduţ.
„Aparatul mi-a dovedit însă că mă înşelam şi că ea furase bunurile din domiciliul celor care o angajaseră", conchide acesta. Experţii în tehnica poligraf atrag atenţia că examinarea la detectorul de minciuni este benevolă şi se realizează numai cu acordul scris al persoanei examinate, iar refuzul nu are efecte juridice. Nu se testează femeile însărcinate, minorii, cei care suferă de alcoolism cronic sau persoanele cu probleme psihice. (Au contribuit Mariana Iancu şi Liviu Ghinea)
Viaţa de criminalist nu e mereu ca-n filme
Ce concluzii se pot trage după zece episoade în care am vorbit despre viaţa criminaliştilor? Experţii care lucrează în domeniul testării poligraf spun că savurează într-o anumită măsură serialele poliţiste gen CSI (Crime Scene Investigation). Apreciază documentarele difuzate de Discovery, mai apropiate de realitate. Cei care fac cercetare la faţa locului (CFL) spun că se regăsesc în mică măsură în CSI.
„Nu se-ntâmplă totul în 45 de minute. Şi nici nu ai revelaţii din prima", spune ofiţerul Valentin Epure de la Institutul de Criminalistică. La fel cred şi cei de la genetică judiciară. Şi pentru experţii care realizează portrete-robot serialul CSI este adesea o sursă de amuzament.
Specialistul în reconstrucţie facială Horaţiu Dinu-Drăgănescu, singurul expert de profil din România, afirmă că „CSI este real în proporţie de 50-60%". Experţii care lucrează în laboratorul de expertiză grafică afirmă că, adesea, activitatea lor decurge întocmai ca în serial, doar că analizele durează ceva mult mai mult.
Pentru cei de la chimie judiciară, astfel de seriale sunt „normale". „Facem acelaşi lucru", afirmă comisarul Georgeta Andreescu. La fel spun şi cei care administrează bazele de date (amprente şi imagini), precum şi specialiştii în balistică.
Se încarcă comentariile...
