Criminaliştii te pot găsi pornind de la o moleculă
0
O celulă prelevată cu atenţie poate fi de folos în cazuri în care orice pistă se înfundă. Atunci intră în acţiune geneticienii. Poţi să fugi, dar nu poţi să te ascunzi. O singură moleculă spune totul despre tine: sexul, înălţimea, culoarea părului şi cea a ochilor.
Pentru un criminalist, orice celulă nucleată ce provine din organismul unui individ este o potenţială sursă de identificare genetică a acestuia. Asta pentru că în nucleul celulei se găseşte ADN (acid dezoxiribonucleic) ce înglobează codul genetic. Acidul dezoxiribonucleic este responsabil de caracteristicile fiecărei persoane.
Bolile rare sunt din ce în ce mai frecvente
Specialiştii au inaugurat, astăzi, primul laborator interjudeţean de expertize criminalistice
Fără dotare, poliţiştii criminalişti rezolvă cazurile după fler
Astfel, specialiştii extrag şi analizează ADN-ul din fiecare urmă biologică umană identificată ca fiind de interes pentru obţinerea de informaţii în vederea rezolvării unui caz.
Ce „vânează" experţii?
Specialiştii în genetică judiciară caută microurme fie sub formă de celule epiteliale provenite în urma unui contact, fie sub formă de transpiraţie sau de mătreaţă, ori de salivă. „De cele mai multe ori, în practică, întâlnim cantităţi foarte mici de material biologic ce se poate recolta.
Mai mult, sunt frecvente situaţiile în care suntem puşi în faţa unor amestecuri de probe biologice ce provin de la mai mulţi oameni, în care unul dintre aceştia sau mai mulţi sunt minoritari în amestec", afirmă Romică Potorac, directorul adjunct al Institutului de Criminalistică.
De asemenea, criminaliştii caută la locul săvârşirii unei infracţiuni sânge lichid sau în stare uscată, depus pe suporturi, spermă lichidă sau în stare uscată, ţesuturi biologice moi formate din celule nucleate, dure (os, dinţi), fire de păr cu foliculi („rădăcină"), materii fecale şi urină.
Pe baza acestor probe, specialiştii încearcă să obţină un profil genetic. Acesta poate fi comparat cu cel al unei persoane suspecte în cauză sau cu cele ale persoanelor incluse în baza de date a poliţiei (infractori sau persoane suspecte în alte cazuri). Dacă sunt identice, profilul genetic obţinut poate constitui o probă pentru acuzare.
Totuşi, de cele mai multe ori, criminaliştii recurg la analizele ADN numai atunci când epuizează toate celelalte metode de a găsi suspecţi. Valentin Sitaru, şeful Biroului de Cercetare la faţa locului din Poliţia Capitalei explică de ce.
„O analiză ADN e scumpă. Cam 100 de euro. La un caz de omor, poţi ajunge să faci şi 200 de astfel de analize. Desigur, ajungem la analizele ADN atunci când nu avem altă soluţie", spune acesta. „Pe vremuri, costurile erau incluse în cheltuielile judiciare. Adică persoana găsită vinovată era pusă să plătească. Se mai recuperau nişte bani. Acum nu mai este aşa", adaugă Valentin Sitaru.
Minţi abile
Uneori, pentru a furniza informaţii pentru rezolvarea unui caz, criminaliştii iau probe la care nici nu te-ai gândi în primă instanţă. De pildă, pe baza analizelor ADN, specialiştii au reuşit să indice suspectul într-un caz de viol în care nu s-au găsit urme de spermă. Victima le-a spus însă poliţiştilor că atacatorul i-a dat jos cu forţa lenjeria intimă, apucându-i chiloţii cu mâinile de marginile laterale.
Comisarul Romică Potorac a explicat că, în aceste condiţii, criminaliştii au prelevat microurme de pe partea exterioară a articolului vestimentar. Acestea constau în celule epiteliale ale autorului violului care ajunseseră acolo în momentul în care a dezbrăcat victima cu forţa.
Tot celulele epiteliale remanente pot duce la rezolvarea unui alt tip de cazuri. Mai precis se poate afla cine a scris pe o hârtie. Ca urmare, falsurile pot fi depistate şi cu ajutorul analizelor genetice.
Filmele despre geneticieni conţin adesea exagerări
„Am reuşit să genotipăm microurme biologice remanente în stratul interstiţial al hârtiei pe care au fost efectuate înscrisuri cu vechime de până la aproape 26 ani", declară Romică Potorac. Aceste rezultate au relevat faptul că analizele genetice pot completa în anumite condiţii determinările grafoscopice.
Specialiştii spun că în momentul în care o persoană scrie ceva pe o foaie, fragmente minuscule de piele se desprind de pe mâini. Având în vedere că hârtia are o structură poroasă, celulele epiteliale desprinse ajung în structura acesteia şi se păstrează intacte, astfel că pot fi prelevate şi analizate chiar şi peste ani.
"Având în vedere costurile, ajungem la analizele ADN atunci când nu avem alte soluţii."
Valentin Sitaru
expert
criminalist
"În practică, întâlnim cantităţi foarte mici de material biologic ce se poate recolta."
Romică Potorac
director adjunct al Institutului de Criminalistică
Fracţiunea-cheie
O fracţiune mică din ADN-ul total diferă de la individ la individ, ceea ce face ca fiecare persoană să fie unică. Aceste informaţii sunt folosite pentru identificarea umană.
Istoricul geneticii judiciare
1869 Biologul Friedrich Miescher a izolat pentru prima dată ADN-ul din celule.
1902 Geneticianul Walter Sutton a furnizat primele date despre teoria eredităţii.
1943 Biologul William Astbury a obţinut primele informaţii structurale despre macromolecula de ADN.
1953 Savanţii James D. Watson şi Francis Crick au fost primii care au descifrat structura de dublă spirală a ADN-ului.
1955 Geneticianul Joe Hin Tijo defineşte cei 46 de cromozomi umani.
1985 Geneticianul Alec Jeffreys foloseşte analiza ADN în scopuri judiciare.
1989 Sunt descoperiţi noi markeri genetici ce pot fi folosiţi pentru deosebirea persoanelor.
Sistemul de analiză genetică
Din luna octombrie a anului 2003, în cadrul Institutului de Criminalistică funcţionează Sistemul de Analiză Genetică Judiciară, format din trei sectoare.
Primul este cel de analiză a urmelor ridicate de la faţa locului. Al doilea se referă la analiza probelor recoltate de la persoanele care au comis infracţiuni cu violenţă (pentru constituirea bazei de date) sau de la persoanele suspecte.
Cel de-al treilea constă în baza naţională de date genetice judiciare, fiind reprezentat de prelucrarea informatizată a rezultatelor din primele două sectoare. Profilele genetice din bază pot fi comparate cu profile obţinute de laboratoare similare din întreaga lume.
Serialul CSI, o poveste pentru public
Experţii de la laboratorul de genetică judiciară sunt oameni bine organizaţi şi meticuloşi. Ştiu că altfel nu pot face performanţă. Când vine vorba de serialele poliţiste, spun că sunt făcute pentru public. „Sunt doar filme artistice." Văd un pic altfel doar documentarele difuzate de canalul de televiziune Discovery.
„În aceste documentare, după prezentarea primei părţi a investigaţiei urmează, de regulă, partea finală. Numai că între aceste două faze există foarte multe alte etape", explică Romică Potorac. Comisarul spune însă că filmele de la Discovery se apropie mai mult de realitate.
Serialele poliţiste conţin scene care frizează absurdul.
„Vezi că vine expertul sau un doctor şi se uită neechipat la firul de păr... nu se întâmplă aşa în realitate. Dacă mai şi vorbeşte uitându-se la el, atunci chiar sunt poveşti", atrage atenţia comisarul Potorac. De ce?
„Înainte de toate, o probă trebuie protejată pentru a nu fi contaminată. Dacă eu vorbesc în timp ce ţin un obiect în faţă, vreau sau nu vreau, este foarte posibil să arunc stropi de salivă peste el. Într-o picătură de salivă voi avea câteva zeci de celule. Dacă mi-a picat saliva pe zona de interes, am contaminat proba. De asemenea, dacă nu ai echipament pot cădea peste probă fire de păr sau mătreaţă", spune acesta.
Cel puţin o zi
Apoi, analizele genetice nu se fac cât ai bate din palme. „ADN-ul trebuie extras din celulă şi asta nu durează un minut", explică geneticienii. „În cazul probelor de referinţă, analizele durează între 24 şi 48 de ore. Dacă vorbim de microurme, poate dura şi săptămâni. Oricum, de la 48 de ore în sus", conchid aceştia.
Se încarcă comentariile...
