VIDEO Maratonistul care vrea să alerge pe şase continente

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Concursurile de aventură montană sunt pasiunile lui Daniel  Foto: Pavel Laurenţiu
Concursurile de aventură montană sunt pasiunile lui Daniel Foto: Pavel Laurenţiu

Bucureşteanul Daniel Lixandru (40 de ani) spune că parcurgerea unui maraton este ca depăşirea obstacolelor în viaţă: ţi se pare imposibil să le treci, dar apoi descoperi că îţi poţi forţa limitele. S-a apucat de alergat la 34 de ani şi de atunci nu s-a mai oprit. Aleargă zilnic în parcul Herăstrău din Capitală, unde se pregăteşte pentru competiţii internaţionale.

Carte de vizită

Daniel Lixandru are 12 ani de experienţă în training şi coaching. Este licenţiat în inginerie şi în sociologie organizaţională şi are studii postuniversitare în relaţii internaţionale şi integrare europeană. Daniel este certificat LIFO, Human Synergistics, NLP şi a dezvoltat programe în management, vânzări, dezvoltarea echipelor şi dezvoltare personală. În 2002 a înfiinţat compania 1 MARATHON www.1marathon.ro, care oferă servicii de training, coaching şi dezvoltare organizaţională. În timpul liber este pasionat de muzică şi dansuri tradiţionale, maraton, concursuri de aventură montană. Mottoul lui: „Dacă vrei să căştigi ceva, aleargă 100 de metri. Dacă vrei să alegi o nouă viaţă, aleargă un maraton."

Citiţi şi:

Primul român care a participat la maratonul de la Polul Nord: Am rău de înălţime şi nu îmi place frigul
Dan Balaci, maratonist de plăcere

Pe Daniel Lixandru dacă îl întâlneşti pe stradă este imposibil să ridici ochii din trotuar şi să nu-l remarci. Este un bărbat atrăgător, grizonat şi cu ochii albaştri, la 40 de ani. Dar nu asta te face să întorci capul, ci o energie a bunei dispoziţii pe care o emană. Într-un oraş stresant şi aglomerat ca Bucureştiul, în care oamenii rareori zâmbesc pe stradă, copleşiţi de problemele cotidiene, Daniel este o apariţie. Vestea bună este că are formula magică a optimismului său, şi, mai mult decât atât, vrea cu tot dinadinsul s-o împărtăşească.

Oricine poate să alerge un maraton

„Dacă ai alerga jumătate de oră sau 40 de minute, viaţa ţi s-ar schimba radical. Dacă am alerga toţi, am fi mai calmi, mai sănătoşi, nu am mai mânca toate porcăriile, nu ne-am mai înjura cu atâta ranchiună în trafic. Oamenii ar fi mai buni." Să fie oare atât de simplu? Daniel răspunde cu convingere că da. El s-a apucat de alergat la 34 de ani, şi a făcut-o cu un scop: să alerge un maraton, 42,195 km. Nu făcuse alergări în tinereţe sau copilărie, dar avea totuşi suflul acesta de depăşire a propriilor limite. În clasa a VIII-a a trecut de la o serie de 50 de genuflexiuni la o serie de... 1.000. Nu era deci un talent al alergării când s-a apucat, ci doar un pasionat. Dar cică nici nu trebuie să fii altceva: „Eu am o convingere: oricine poate să alerge un maraton. Nu contează cât de bătrân eşti, cât de sedentar. Dacă te înhami la asta cu seriozitate, ai toate şansele să o duci la bun sfârşit." Şi de ce, mă rog, te-ai apuca să alergi un maraton, aşa, deodată?

„Alergarea schimbă strategii la nivel mental: te învaţă să-ţi depăşeşti limitele. Iar strategia asta este transferabilă în alte zone, de conduită socială, la job. Prinzi curaj că poţi mai mult. Şi mai este ceva: îţi planifici un scop şi depui eforturi sistemtice de a-l atinge. Scopuri şi obiective la care nu te-ai gândit vreodată că poţi să le atingi."

Te droghezi cu starea de bine

Daniel spune că alergarea, chiar fără să aibă drept scop competiţional, ne schimbă modul de a vedea lucrurile din jur. De fapt, spune el, ne schimbă cu totul. "Alergarea îţi creează o stare de bine - oamenii pot să facă orice lucru în viaţa lor dacă sunt în starea potrivită. Corpul secretă endorfină şi serotonină, care te ţine toată ziua. De aceea nu se mai lasă oamenii de alergat, odată ce au început: pentru că se droghează cu starea asta de bine." Apoi, spune Daniel, stima de sine creşte. "Am văzut oameni care, când s-au apucat de alergare, şi-au schimbat modul în care se percep pe ei şi felul în care relaţionează cu ceilalţi oameni. De exemplu, am cunoscut un tip care lucra în IT, genul acela tocilar, retras, singuratic, şi, bineînţeles, fără succes la femei. După câteva luni de alergare, nu mai mergea cu capul în pământ, şi parcă nu mai era aşa de îndesat. Zâmbea larg, era mult mai în formă, mergea altfel pe stradă efectiv. Se vedea pe el cum îi crescuse încrederea în forţele proprii."

Daniel Lixandru în timpul unui concurs, în munţii Ciucaş, la maratonul de la Berlin, în 2008 şi la Ecomaratonul din munţii Piatra Craiului Foto: Pavel Laurenţiu

Daniel Lixandru în timpul unui concurs, în munţii Ciucaş, la maratonul de la Berlin, în 2008 şi la Ecomaratonul din munţii Piatra Craiului Foto: Pavel Laurenţiu

Antrenament fizic, alimentar, mental

Daniel a alergat până acum, la şase ani după ce a început alergările, 18 maratoane, naţionale şi internaţionale. Numai anul acesta a dat gata şase: trei montane şi trei pe şosea. A fost la Roma, la Belgrad, la Stockholm, la Moeciu, la Ciucaş, în Grecia. Pentru competiţiile astea care mereu îl ţin în priză se antrenează de patru ori pe săptămână, alergând minimum 18 kilometri la un antrenament. Şi nu ţine cont că e toamnă, iarnă, vară caniculară, temperaturi de 38 de grade sau de minus 15. „ Alergarea este un mod de viaţă pentru mine, e ca şi cum aş mânca. Nu mă pot lipsi de asta."

Îşi aminteşte şi acum primul maraton. Şi-a făcut un plan prealabil, cu program de alergare, de care s-a ţinut 100%. Şi-a creat şi presiune socială, a spus tuturor prietenilor că se pregăteşte de cursă şi că a început antrenamentul. În fiecare zi îl întrebau cum merge alergarea, şi era şi ăsta unul dintre punctele care îl motivau. Dar nu se antrena doar fizic. "Este vorba de trei planuri: alergare, alimentaţie şi mental.

Antrenamentele şi alimentaţia mă ajută să-mi antrenez corpul să ardă grăsimi. Apoi, încerc să vizualizez limitele mentale, şi să le depăşesc, să controlez dinainte momentele dificile care mă aşteaptă la maraton." Răsplata vine în fiecare zi, prin buna dispoziţie cu care îi încarcă şi pe cei din jur, dar în doze inestimabil de preţioase, la sfârşitul cursei de maraton. „În momentul de finiş se întâmplă ceva cu mine, un cumul de senzaţii pe care nu le-am mai experimentat niciodată, în nicio altă circumstanţă. Sunt copleşit: e şi durere, şi bucurie, şi dragoste, şi melancolie, o fericire care îmi taie răsuflarea. Cine a alergat maraton ştie despre ce vorbesc. Se pare că în acel moment creierul este îmbibat de endorfină şi serotonină, care produc senzaţii unice."

După maratonul de la Bucureşti, pe Daniel îl aşteaptă altul, la Atena, în Grecia. Dacă îşi depăşeşte recordul, şi termină cursa sub timpul de 3 ore şi 6 minute, se poate califica la concursul de maraton de la Boston, în America. Acesta este obiectivul lui acum. OK, mai are încă unul: "Imediat după Atena, aş vrea să alerg şase maratoane pe şase continente. E modul meu de a-mi arăta respectul pentru spiritul maratonului. Anul acesta se împlinesc 2.500 de ani de la lupta de la Marathon."

"Este vorba de trei planuri: alergare, alimentaţie şi mental. Antrenamentele şi alimentaţia mă ajută să-mi antrenez corpul să ardă grăsimi. Apoi, încerc să controlez dinainte momentele dificile care mă aşteaptă la maraton."
Daniel Lixandru maratonist

Legenda probei de 42,195 kilometri

În Grecia, la o competiţie unde a alergat cu o creangă de măslin

În Grecia, la o competiţie unde a alergat cu o creangă de măslin

Semnificaţiile competiţiei de maraton trebuie căutate înainte de Hristos, în Grecia antică. Se spune că un mesager atenian, pe numele său Pheidippides, a alergat distanţa de 42 de kilometri de la câmpul de luptă de la Marathon până la Atena, pentru a anunţa victoria grecilor asupra perşilor. În momentul în care a ajuns, a strigat: „Nenikikamen!", în traducere "Am învins!", după care a murit pe loc.

În amintirea acestui erou, la iniţiativa baronului Pierre de Coubertin, în programul Jocurilor Olimpice Moderne a fost inclusă proba de maraton, care se aleargă pe o distanţă de 42,195 km - distanţa exactă dintre Marathon şi Acropola din Atena. Majoritatea istoricilor atribuie în mod incorect această legendă istoricului grec Herodot, care a relatat evenimentele din războaiele persane în lucrarea sa „Istorii", scrisă aproximativ în anul 440 î.Hr.

Bătălia de la Marathon a avut loc în anul 490 î.HR., între armata persană care invadase Grecia continentală şi o alianţă a oraşelor-stat (polisuri) greceşti.
A fost un episod hotărâtor din cadrul Războaielor medice, fiind prima dată când perşii au fost înfrânţi decisiv într-o bătălie deschisă. Bătălia de la Marathon a marcat sfârşitul primei invazii a perşilor în Grecia, aceştia fiind siliţi să se retragă în Asia. Deşi războaiele dintre greci şi perşi au continuat, cu unele întreruperi încă mulţi ani, bătălia de la Marathon a demontat mitul invincibilităţii persane, pregătind terenul pentru următoarele bătălii victorioase ale grecilor.

Bucharest City Marathon, ediţia a treia

Cu steagul României, după maratonul Bucureşti, 2009

Cu steagul României, după maratonul Bucureşti, 2009

Duminică, 17 octombrie, în Piaţa Constituţiei s-a dat startul ediţiei a treia a celui mai mare eveniment sportiv de atletism stradal internaţional găzduit de Capitală - Bucharest City Marathon.

Competiţia se adresează atât sportivilor antrenaţi, care sunt aşteptaţi să concureze la proba Maraton de 42,195 km, la cea de Semi-maraton de 21,095 km sau Proba Maraton - Ştafetă 4x10,54 km, dar şi celor amatori, care se pot înscrie la Cursa populară - de 4 km, sau cea a Copiilor de 1 kilometru. Persoanele cu dizabilităţi au şi ei şansa de a concura la una dintre aceste probe, la alegere.

La ediţia din acest an s-au înscris peste 1000 de sportivi din 17 ţări: România, Spania, Suedia, Israel, Anglia, Irlanda, Italia, Etiopia, Kenya, Serbia, Germania, Moldova, Franţa, SUA, Japonia, Ungaria, Polonia.

Timpii-record înregistraţi la ediţia de anul trecut a maratonului au fost: 2h 15'48''- timpul înregistrat în 2008, de catre Francis Muendo Maundo, Kenya, la proba maraton bărbaţi; 2h 44'49''- timpul înregistrat în 2009 de către Elena Daniela Cârlan, România, la proba maraton femei; 1h 02'17''- Charles Wachira Maina din Kenya, la ediţia din 2009 la proba de semimaraton bărbaţi; 1h 12'41'' - Lydia Njeri Mathathi, Kenya, la proba de semi-maraton femei în 2008.

Bucharest City Marathon este organizat de Asociaţia Bucharest Running Club, în colaborare cu Primăria Generală a Municipiului Bucureşti, Ministerul Tineretului şi Sportului, Comitetul Olimpic Român, Federaţia Română de Atletism şi cu sprijinul material al sponsorilor. Competiţia este acreditată internaţional, înscrisă în lista oficială a maratoanelor lumii şi afiliată Asociaţiei Internaţionale a Maratoanelor Stradale.

Stil de viață



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite