Lipiţi de televizor

Zilnic, românii stau în faţa televizorului, în medie, 376 de minute, adică 6 ore şi 16 minute. Consumul de televiziune a crescut în ultimul an, iar specialiştii în piaţa media susţin că de vină este şi sărăcia, majoritatea românilor alegând această distracţie ieftină.

Ce face mai tot românul seara, când se întoarce de la serviciu? Poate că unul dintre primele gesturi e acela de a apuca telecomanda pentru a deschide televizorul. E deja un gest reflex, pe care îl atestă statisticile. În fiecare zi, românii stau în faţa televizorului, în medie, 376 de minute. Adică 6 ore şi 16 minute!

Citiţi şi:

Românii nu ştiu ce înseamnă produse bio

Narcisiştii, cei mai activi pe Facebook

Fotoliul din faţa televizorului e locul în care petrec şi cel mai mult timp în weekend, conform datelor dintr-un studiu realizat de agenţia Initiative pentru paginademedia.ro. Studiul se bazează pe datele GfK, companie ce se ocupă de măsurarea audienţei TV.

Studiul mai arată că Pro TV rămâne postul preferat al românilor. În medie, românii se uită la Pro TV o oră şi 20 de minute în fiecare zi (aproximativ 80 de minute), în timp ce Antena 1 este urmărită, în medie, ceva mai mult de o oră: 67 de minute.

Cea mai ieftină distracţie

În primele opt luni ale anului, românii din mediul urban au stat cu televizoarele deschise, în medie, 6 ore şi 16 minute pe zi. Vârful a fost atins în luna ianuarie, când s-au uitat la televizor nu mai puţin de 7 ore şi un sfert în fiecare zi (adică 434 de minute). Conform datelor statistice, în urmă cu şase ani, românii stăteau în faţa televizorului aproximativ 5 ore. Datele mai arată că pasiunea pentru televizor a crescut mai ales în ultimii doi ani.

„În general, românii se uită foarte mult la televizor, dar faptul că în perioada ianuarie - august 2010 numărul orelor petrecute cu telecomanda în mână a crescut şi mai mult poate fi considerat un efect al crizei. Televizorul a rămas una dintre cele mai ieftine, poate chiar cea mai ieftină distracţie pe care şi-o poate permite românul. Datele arată că oamenii au ajuns să prefere acele distracţii pentru care nu scot bani din buzunar", consideră Petrişor Obae, editor paginademedia.ro.

Astfel se poate explica şi de ce, la sfârşitul săptămânii, urmărim programele TV, în medie, aproape 7 ore (407 minute). În procente, durata de vizionare este cu 12% mai mare în weekend, faţă de celelalte zile ale săptămânii.

„În plus, într-o casă televizorul este mai tot timpul pornit - ajungând să aibă utilitatea de altădată a radiolui. Cât priveşte consumul de internet, acesta este mult în urma celui TV tot din cauza situaţiei financiare. Pentru a naviga pe internet ai nevoie nu
numai de un abonament, dar şi de aparatură care nu e deloc ieftină", mai spune Obae.

Conform paginademedia.ro, românii sunt mult peste media globală în ceea ce priveşte consumul TV. La nivel mondial, timpul mediu petrecut în faţa televizorului a fost în 2009 de 3 ore şi 12 minute, în creştere cu 3 minute comparativ cu 2008, potrivit studiului Eurodata TV World-
wide realizat de compania Médiamétrie.

Consumatorii din America de Nord petrec în medie în faţa televizorului 4 ore şi 40 de minute pe zi, urmaţi de cei din Orientul Mijlociu, care se uită la televizor, în medie, 4 ore şi 34 de minute, şi de cei din Europa, care umăresc programele TV, în medie, 3 ore şi 42 de minute.

În America Latină, un consumator obişnuit se uită la televizor, în medie, 3 ore şi 30 de minute, în timp ce consumatorii din regiunea Asia - Pacific petrec în faţa micilor ecrane circa 2 ore şi 41 de minute.

"Televizorul a rămas una dintre cele mai ieftine, poate chiar cea mai ieftină distracţie pe care şi-o poate permite românul. Consumul de internet este mult în urma celui TV tot din cauza situaţiei financiare."
Petrişor Obae
editor paginademedia.ro

Durata medie de vizionare în ultimii ani
(ore pe zi, mediul urban)

2004    5 ore şi 11 minute
2005    5 ore şi 17 minute
2006    5 ore şi 12 minute
2007    5 ore şi 17 minute
2008    5 ore şi 50 de minute
2009    6 ore
2010*    6 ore şi 16 minute
*1 ianuarie - 30 august 2010

Sursa: Agenţia Initiative, pe baza datelor GfK, pentru paginademedia.ro

„Telecomanda a devenit un organ, la fel ca ficatul, pancreasul sau intestinul subţire"

„Românii confirmă o afirmaţie veche de câteva decenii: televiziunea e cel mai puternic comunicator public", explică publicistul, prozatorul şi scriitorul Radu Paraschivescu apetenţa poporului român pentru televiziune. Paraschivescu este de părere că nu numai criza îi face pe români să petreacă foarte mult timp în faţa televizorului.

„Nu cred că doar criza îi fixează pe români în postura de «potato couch», de variante băştinaşe ale lui Al Bundy, de vietăţi la care telecomanda a devenit un organ, la fel ca ficatul, pancreasul sau intestinul subţire."

Scriitorul mai spune că există şi alte cauze, dintre care pomeneşte două: a) raportarea la TV ca la o autoritate de necombătut („asta-i bună, sigur că e adevărat, doar au arătat la televizor") şi b) foamea de senzaţionalism. Prima cauză arată cât de mult au greşit cei care au prezis declinul televiziunii odată cu ascensiunea internetului.

„Oamenii se uită la televizor nu doar fiindcă e comod şi ieftin, ci şi fiindcă s-au obişnuit ca televiziunea să le formateze personalitatea. Să le arate ce şi pe cine să creadă, să le facă agenda politică, să le traseze priorităţi, să le formeze gusturi. E pe cât de simplu, pe atât de periculos - să nu uităm, trecând prin experimentul Orson Welles, că şi momentul decembrie 1989 a fost orchestrat cu aportul televiziunii."

Reţeta: ştiri violente

Foamea de senzaţionalism a românilor îi face pe oameni „să caute picantul, sordidul şi inavuabilul din viaţa altora". „A doua cauză readuce în prim-plan viaţa trăită prin procură.

Iar în România, foamea de senzaţional trece mai greu fiindcă românii, mai ales cei de peste 50 de ani, încă n-au exorcizat răul embargoului informaţional din comunism. Prin urmare, dacă înainte nu aveai voie să ştii nimic, acum te simţi îndreptăţit să ştii totul. Inclusiv ceea ce n-ar fi cuviincios sau firesc să afli", crede Paraschivescu.

Despre supremaţia posturilor Pro TV şi Antena 1, publicistul spune că este un lucru firesc. „De ani buni, ele sunt variantele de informare şi loisir care pun în umbră postul public, canalele comerciale prin excelenţă. În plus, fiecare dintre aceste posturi vine cu un cârlig anume."

Paraschivescu spune că Pro TV a fabricat vedete în percepţie şi pe reţetă occidentală (Andreea Esca n-a pierdut nimic din capitalul de simpatie pe care-l avea în 1995, dimpotrivă), pe când Antena 1 a jucat rolul de „underdog" pe lângă Pro TV, comportându-se, bizar şi schizoid, atât ca vânat, cât şi ca vânător al Pro TV-ului.

„De câţiva ani, dincolo de filmele cu bătăi şi divertismentul de multe ori discutabil pe care le propagă aproximativ la acelaşi nivel, cele două posturi şi-au confecţionat noi branduri în ochii telespectatorilor: ştiri violente, cu sânge, topoare şi mătuşi violate (Pro TV) versus învăţământ politico-ideologic cu irizări anti-Băsescu (Antena 1)", mai spune publicistul.

"Oamenii se uită la televizor nu doar fiindcă e comod şi ieftin, ci şi fiindcă s-au obişnuit ca televiziunea să le formateze personalitatea."
Radu Paraschivescu
publicist

Efectele perverse ale micului ecran

Fizicianul şi teologul Virgiliu Gheorghe, autorul volumului „Efectele televiziunii asupra minţii umane" (Editura Evanghelismos, 2005) identifică mai multe categorii de efecte nefaste pe care le are urmărirea excesivă a programelor TV. Acestea sunt numeroase, mai ales ţinând cont de faptul că, sub influenţa televizorului, creierul se modifică structural, în special în copilărie.

Diminuează capacitatea de învăţare şi duce la apariţia unor deficienţe. Chiar dacă părinţii sunt mândri că odraslele lor capătă diverse cunoştinţe urmărind programele TV, de fapt acestea sunt doar incidentale, datorate capacităţii de absorbţie şi reproducere a informaţiei pe care o au şi papagalii vorbitori, ce-i drept la o turaţie mult diminuată. La aceasta se mai adaugă şi apariţia ADHD - deficienţa de atenţie şi hiperactivitate.

Dependenţa de televizor de care suferă milioane de oameni din lume. Studiile sociologice arată că unii subiecţi, chiar plătiţi să nu se uite o perioadă la televizor, au fost incapabili să-şi respecte angajamentul. Explicaţia: având în vedere starea de relaxare imediată pe care o furnizează televizorul, omul se obişnuieşte treptat cu pasivitatea, ca şi cum ar consuma un drog.

Epilepsia TV - crize convulsive apărute la persoane neepileptice în timpul vizionării programelor de televiziune -, care ajungea în 1998 la cote uluitoare precum 8 la mie în Franţa sau Japonia.

Efectul hipnotic al televiziunii, care apare din cauză că atunci când privim la televizor suntem decuplaţi de la lumea înconjurătoare.