VIDEO În căutarea fericirii
0
Pentru cei care cred că o găsesc în averi, educaţie sau tinereţe, psihologii americani au surprize. Fericirea se ascunde, de fapt, în relaţiile cu cei din jur, colegi, prieteni, familie. Mult timp s-a crezut că nu există, că are doar surogate. S-a dovedit însă că optimiştii au mari şase să găsească fericirea, pentru că o caută, iar pesimiştii, să se-mpiedice în zadar de ea.
Ruxandra G. (25 de ani) îşi caută fericirea în puzzle-uri. Nu în bucăţile de carton colorat din care trebuie să construiască imagini, ci mai ales în cărţile şi filmele pe care le adoră şi cărora vrea să le descifreze sensul. „Toate cărţile bine scrise sunt puzzle-uri", spune Ruxandra.
Preferă romanele în care lecţiile de viaţă nu sunt „la vedere", cărţile SF pe care „lumea le consideră jucărele". Enigmele nu se opresc la o carte sau la un film. Ruxandra face legături între ele, pe teme, motive, simboluri. Şi a găsit puzzle-ul perfect în serialul american „Lost", povestea supravieţuitorilor unui accident de avion izolaţi pe o insulă, care are trimiteri la mitologii, religii, filosofii din tot felul de cărţi.
Ruxandrei îi place să înveţe toate aceste „lecţii", să afle răspunsuri la întrebări pe care nu şi le-ar fi pus niciodată. Asta o face să se simtă fericită şi „mai bogată". „Dacă aş avea un milion de dolari, mi-aş cumpăra o bibliotecă, cu o cameră şi un pat, undeva, departe. Atunci aş putea învăţa tot timpul."
Mereu mai mult
Oricât ar învăţa şi ar încerca, Liviu Chiperi (23 ani) crede că n-o să găsească niciodată fericirea adevărată. Pentru că este în firea lui să îşi dorească în permanenţă mai mult decât reuşeşte să obţină.
„Am fost fericit când m-am îndrăgostit, când am reuşit să realizez un proiect important, când am intrat la facultatea de medicină, când mi s-a îndeplinit un vis", spune el. Dar fiecare astfel de moment a fost urmat de „trezirea la realitate", când a realizat că succesul n-a fost altceva decât o trecere către o nouă etapă dintr-o „scară infinită". „Am intrat la facultate ca mai apoi să-mi dau seama că mă aşteaptă câţiva ani de muncă pe băncile ei. Am terminat un proiect doar ca mâine să-l încep pe următorul. Am cunoscut dragostea ca mai apoi să trebuiască să muncesc pentru a păstra relaţia", explică Liviu.
El spune că dacă ai destul timp să afli ce-şi doreşte o persoană cu adevărat, „e imposibil să nu descoperi că fericirea e doar aparentă şi că acel om vrea mai mult". „Dacă nu vrei mai mult, înseamnă că nu visezi. Dacă nu visezi, înseamnă că nu există speranţă şi consider că un om nu poate să trăiască fără speranţă", conchide Liviu. Pentru el, visul de acum este să termine facultatea şi să ia examenul de rezidenţiat.
Citiţi şi:
La ce vârstă se atinge nivelul maxim de fericire?
Renunţă la întreaga avere pentru a-şi găsi fericirea
Meseria de suflet
Georgiana Ilie (30 de ani) şi-a programat viaţa pentru a-şi împlini visele. A ştiut exact care sunt, încă din copilărie, şi a urmat un principiu sfânt pentru ea: „să nu mă silesc să fac nimic".
A vrut să facă jurnalism probabil imediat după ce a trecut de vârsta de cinci ani, când mai toate fetiţele visează să devină doctoriţe. Dar de-abia în urmă cu doi ani a decis că asta-i va fi meseria, după ce a descoperit jurnalismul narativ şi fericirea de a spune o poveste care „va face lumea mai bună". A devenit jurnalist freelance, a publicat în reviste şi face parte dintr-un grup de profesionişti de care este mândră. „Fac jurnalism pentru că e cea mai onorabilă meserie pe care o ştiu şi singura la care mă pricep", spune ea.
Îşi face singură programul şi trăieşte din onorarii de la reviste, traininguri, servicii de scriere şi editare de website-uri şi din bursele pentru jurnalişti. „Nu am copii, n-am rată. Pentru mine e mai important acum să fiu mulţumită de ceea ce fac, să mă trezesc în fiecare zi motivată. Când o să vreau vilă şi «merţan», o să fac ceva în direcţia aia."
Meseria pe care o iubeşte e fericirea Georgianei. Ea spune că „ţine de binele spiritual" să faci ceea ce-ţi place şi că dacă nu te aştepţi ca fericirea „să fie o stare de exaltare", e chiar rezonabil de uşor de obţinut.
Ştiinţa fericirii, o invenţie americană
În cea mai mare parte a istoriei ei, psihologia s-a concentrat să-i scape pe oameni de suferinţele minţii, anxietate, depresie, nevroze, scria revista „Time" în 2005. Scopul psihologilor era să-şi scoată pacienţii dintr-o stare negativă şi să-i aducă într-o zonă neutră, de la „minus cinci la zero", spune psihologul Martin Seligman de la Universitatea din Pennsylvania. În 1998, când a devenit preşedinte al Asociaţiei Americane de Psihologie, Seligman şi-a propus să afle cum se ajunge „de la zero la plus cinci".
Martin Seligman (dreapta) şi Dalai Lama, la o conferinţă despre potenţialul minţii umane, în 2003
De atunci, psihologii au cercetat mecanismele fericirii umane şi au demontat mituri. Banii nu aduc fericirea pentru că studiile au arătat că odată ce i-a satisfăcut nevoile primare, averea sporeşte minimal satisfacţia individului faţă de condiţiile de viaţă. Nici educaţia sau un nivel sporit al inteligenţei, nici măcar tinereţea. Un studiu realizat în Marea Britanie arată că oamenii ating valoarea maximă a fericirii la 74 de ani.
În România, speranţa de viaţă a bărbaţilor este de 78,6 ani, iar a femeilor, de 80,9, potrivit estimărilor pentru anul 2010.
Importanţa socializării
Cea mai puternică influenţă asupra fericirii individului o are grupul din care face parte, au constatat americanii. Cei mai fericiţi dintre participanţii la un studiu realizat de Universitatea din Illinois în 2002 s-au dovedit cei care aveau legături puternice cu familia şi prietenii şi erau în permanentă legătură cu ei.
Martin Seligman a făcut şi o clasificare a componentelor fericirii: plăcerea, implicarea (în relaţii, muncă, hobby-uri) şi semnificaţia (folosirea capacităţilor personale pentru a servi unui scop mai mare). Un alt psiholog american, David Lykken, a descoperit că fericirea e determinată genetic şi că are un punct optim, la fel cum fiecare are o greutate ideală, la care revine pe parcursul vieţii.
Tot Lykken este cel care a ajuns la concluzia că putem influenţa fericirea. Potrivit cercetătorilor de la Universitatea din California, Riverside, o modalitate de a spori fericirea este recunoştinţa. Participanţii la un studiu au fost rugaţi să scrie scrisori de mulţumire oamenilor care i-au ajutat în viaţă şi asta i-a ţinut fericiţi luni întregi. Optimismul ajută de asemenea, la fel şi dacă punem pe hârtie trei lucruri bune care ni se întâmplă săptămânal, dacă ne identificăm punctele forte şi învăţăm să le folosim, dacă facem fapte bune. S-a dovedit că ajutându-i pe alţii ne ajutăm, de fapt, pe noi să fim fericiţi.
Cum arată visele frumoase
Alexandra Sandu s-a trezit că, într-o zi din toamna lui 2009, se gândea la ceva frumos, a închis ochii şi a început să zâmbească. A vrut să afle cum arată şi alţii în timp ce „visează" şi a decis să facă o „colecţie de gânduri frumoase", furate cu aparatul de fotografiat. A început proiectul „Daydreamers" prin care şi-a propus să surprindă în imagini 1.000 de visători.
S-a oprit după aproximativ 700 de oameni pe care i-a invitat în studioul ei din Bucureşti, i-a rugat să închidă ochii şi să se gândească la ceva frumos ca să le poată fotografia fericirea de pe chip. Fiecare personaj are locul lui în site-ul proiectului alexunu.ro/daydreamers/, pentru ca cei care-l vizitează să se molipsească de fericirea lor. Următoarea etapă este un „turneu" prin ţară în căutare de noi visători.
Familia şi locul de muncă, cele mai importante pentru români
„Condiţia de bază pentru fericire la români este o familie de care sunt mulţumiţi şi un loc de muncă bun", explică sociologul Dumitru Sandu, unul dintre autorii ultimului Barometru de opinie publică realizat de Fundaţia Soros, în perioada 1998-2007. Iar o importanţă majoră o are capacitatea fiecăruia de a-şi construi starea de spirit, pentru că aproape jumătate dintre cei care se declară fericiţi cred că „fiecare îşi hotărăşte singur destinul".
În România anilor 2000, avem două categorii de fericire, potrivit sociologului: fericirea autoconstruită şi fericirea dată de mediul de viaţă. Cei din prima categorie „tind să ia deciziile singuri şi să aibă o stare de sănătate foarte bună" şi, de regulă, au şi succes financiar. Pentru fericiţii din cea de-a doua categorie, resursele stării de spirit sunt prietenii şi familia, mai puţin partea financiară.
Categorii sociale
Rezultatele Barometrului au demonstrat că modul în care se raportează la fericire împarte populaţia României în trei grupuri aproximativ egale: cei care sunt şi fericiţi şi mulţumiţi de felul în care trăiesc, cei fericiţi, dar nemulţumiţi de cum trăiesc şi cei care nu au nici fericire nici satisfacţie faţă de condiţiile de trai.
În prima categorie intră românii din clasa superioară (10%) şi cea de mijloc (25%). În a doua, un segment important din clasa de mijloc (aproximativ 35%) care nu trăieşte la limita sărăciei, dar este totuşi nemulţumită de condiţiile materiale. Iar a treia categorie, a celor cu o stare de spirit general negativă, este reprezentată de românii din clasa de jos (30%), cu venituri mici, locuinţe precare, stare de sănătate proastă, care n-au prieteni, explică Dumitru Sandu.
Criza a înmulţit nemulţumiţii: în ultimii doi ani, nivelul satisfacţiei generale a populaţiei s-a redus cu aproximativ 7%. Deşi nu există date care să arate ce s-a întâmplat cu fericirea românilor în aceeaşi perioadă, sociologul estimează că a avut un declin similar. O demonstrează şi sondajele care spun că aproape jumătate dintre români o duceau mai prost la final de 2009/început de 2010 decât cu un an înainte. Stările sufleteşti nu depind numai de resursele materiale, spune sociologul. Ci şi de modul în care ne raportăm la prieteni, familie şi muncă, dar şi de capacitatea fiecăruia de a depăşi momentele dificile.
40 de ani de fericire trăiesc românii într-o viaţă, potrivit World Database of Happiness, un proiect al Universităţii Erasmus din Rotterdam.
47% din români cred că viaţa le-ar fi mai frumoasă dacă ar avea în casă cele mai noi dispozitive electronice, potrivit datelor GfK România din 2009.
76% din români consideră că a şti să te bucuri de viaţă este o valoare personală importantă, iar 66% spun acelaşi lucru despre statutul social.
Vinerea viitoare în „Adevărul"
Ce i-a făcut pe visători să zâmbească
Se încarcă comentariile...
