1 Decembrie, doar pentru ei

Spre deosebire de politicieni, care au confiscat an de an Ziua Naţională, românii obişnuiţi nu simt spiritul petrecerii. O sărbătoare intră în conştiinţa naţională abia după zeci de ani. Pentru mulţi dintre români 1 Decembrie are mai degrabă legătură cu startul sezonului cadourilor de iarnă.

Maria (83 de ani) nu sărbătoreşte azi Ziua Naţională. Nici nu prea are motive, spune ea. „Cam acum doi ani am pierdut banii pe care
i-am dat pe o casă pe care voiam să o cumpăr împreună cu copiii mei. Am fost victimele unei escrocherii", povesteşte pensionara din Bucureşti.

Fiecare început de decembrie îi aduce aminte de evenimentul nefericit din cauza căruia a ajuns să stea cu chirie „pe uşi străine" şi nu are nicio legătură cu sentimentul naţional.

Citiţi şi:

Peste 1.500 de militari şi poliţişti vor participa la parada dedicată Zilei Naţionale

Meniu de Ziua României: cârnaţi cu fasole şi paradă fără MIG-uri

„Poate că dacă n-aş fi trăit în ţara asta nu s-ar fi întâmplat aşa ceva şi nici nu m-aş fi trambalat pe uşile tribunalelor ca să mi se facă dreptate. Nici nu cred că mai apuc", crede bătrâna. Azi va sta acasă sau poate va reuşi să o convingă pe fiica ei să iasă împreună la cumpărături, că „şi-aşa are o zi liberă în mijlocul săptămânii".

Doar o zi liberă

Pentru Doina (55 de ani), terapeut într-o instituţie pentru copii cu probleme speciale dintr-un mic oraş de provincie, 1 Decembrie 2010 e o zi ca oricare alta.

„Azi o să fac menaj prin casă - sâmbăta trecută nu am avut timp, am fost la serviciu. Nu cred că vom sărbători în vreun fel", spune femeia. Anul acesta, prima zi de iarnă n-o prinde deloc bucuroasă. Nu ştie cum să mai împartă puţinii bani de Sărbători - şi ea, şi soţul ei, Nelu, sunt bugetari atinşi de reducerea de salariu din vară. În plus, nu ştie dacă-i vor ajunge lemnele de foc până trece frigul, pentru că n-a cumpărat decât de câţi bani a avut. „Chiar dacă suntem amândoi acasă, nu cred că voi găti ceva special la masă. Oricum, mai nou, pentru noi ceva special e cel mult o friptură."

Silviu şi Alina sunt studenţi în Bucureşti în an terminal. Lucrează deja, fiecare pe unde poate, iar 1 Decembrie e zi liberă. „Numai bună pentru câteva pagini în plus la lucrarea de licenţă, pentru somn de voie. Mai ales pe vremea asta şi înainte de salariu, n-are nimeni chef să iasă undeva", explică Alina (22 de ani).

Şi totuşi, cum au ajuns românii să aibă o sărbătoare naţională care nu le provoacă nicio urmă de emoţie?

Cum s-a ajuns aici?

„După alegerile din mai 1990, au fost confruntări foarte dure în Parlament pe tema Zilei Naţionale. Opoziţia de la acea dată a făcut o propunere absolut nerealistă şi inacceptabilă pentru Puterea de atunci, fostul Front al Salvării Naţionale, care avea o majoritate zdrobitoare. Să se serbeze la 10 mai, Ziua Regelui.

Apoi s-a mers şi pe varianta 16-21 decembrie, în ideea de a lega Ziua Naţională de Revoluţie. Poate că Ion Iliescu ar fi acceptat ziua de 22 decembrie, dar nicidecum altă dată, pentru că între 16 şi 21, după evenimentele de la Timişoara, el se ducea cuminte la serviciu", explică istoricul Zoe Petre. S-au mai vehiculat şi alte variante, cum ar fi 15 noiembrie, data revoltei anticomuniste din 1987, de la Braşov.

„În final, a câştigat propunerea destul de naţionalist argumentată şi atunci de 1 Decembrie, în amintirea Marii Uniri de la 1918. Maghiarii s-au supărat foarte tare şi în urmă cu 20 de ani din cauza alegerii acestei zile", mai povesteşte istoricul.

Şi azi, această minoritate importantă din România se revoltă la gândul că majoritarii sărbătoresc, în viziunea lor, pierderea Transilvaniei - „locul în care maghiarii au rezistat ca stat chiar şi când Ungaria era paşalâc turcesc".

În plus, 1 Decembrie este a treia zi naţională a românilor în decurs de o sută de ani. După 1918, primul stat unitar sărbătorea Ziua Regelui - ziua lui de naştere, indiferent când pica aceasta. După înlăturarea monarhului, din 1948, s-a sărbătorit vreo 40 de ani data de 23 august. „Şi asta a fost numită, în funcţie de epocă, în diverse feluri - ziua eliberării poporului de sub jugul fascist de către glorioasa armată sovietică, ziua eliberării sociale şi naţionale, aniversarea insurecţiei armate", îşi aminteşte Zoe Petre.

"Poate că dacă n-aş fi trăit în ţara asta nu m-aş fi trambalat pe uşile tribunalelor ca să mi se facă dreptate."
Maria
83 de ani

"Nu cred că voi găti ceva special la masă. Mai nou, pentru noi ceva special e cel mult o friptură."
Doina
55 de ani

"O zi numai bună pentru somn de voie. Pe vremea asta şi înainte de salariu, n-are nimeni chef."
Alina
22 de ani

O zi naţională cu o „vechime" de 20 de ani

Ziua Naţională a României a fost stabilită la 1 Decembrie prin Constituţia din 2003. Această zi a fost adoptată anterior, prin Legea 10, din iulie 1990, promulgată de preşedintele de atunci, Ion Iliescu, şi publicată în Monitorul Oficial la 1 august 1990.

Românii nu percep această zi ca fiind sărbătoarea lor

Ca să devină Zi Naţională, o simplă dată în calendar trebuie să fie o „constantă", astfel încât să intre în conştiinţa oamenilor, explică, la rândul său, sociologul Alfred Bulai. „Este aberant să crezi că în numai 20 de ani se cultivă nişte sentimente care să dea o dimensiune profundă zilei de 1 Decembrie. Românii nu le au încă."

Sociologul mai spune că altfel stau lucrurile în Franţa sau în Statele Unite ale Americii, unde sărbătoarea naţională este aceeaşi de câteva generaţii. „La noi au fost în ultima sută de ani vreo trei-patru date diferite. E cam mult."

Pentru cei mai mulţi români e doar o zi liberă. „Cred că ar fi fost nevoie de două pentru că nu există astfel nici măcar timpul suficient pentru a sărbători, pentru a te bucura", spune Bulai.

Mai mult, cetăţenii nu percep această sărbătoare ca fiind a lor, deoarece nu există decât nişte parade fără un conţinut dramatic; cu alte cuvinte nu e o manifestare publică de anvergură, în care să se simtă parte.

Sociologul invocă şi apetitul scăzut pentru istorie al românilor din ziua de azi, respectul pentru eroi - care nu mai sunt la modă. „Am foarte mari îndoieli că tinerilor le spune ceva data de 1 Decembrie."

Nici istorie, nici distracţie

„Valorile şi însemnele naţionale nu mai sunt cultivate. Încercaţi să purtaţi un tricou cu steagul României. Colegii vor râde; nu vor reacţiona la fel în cazul în care tricoul are steagul american sau stema Canadei", adaugă Bulai.

Acesta remarcă şi lipsa de interes a politicienilor pentru filonul naţional. În viziunea sa, partide istorice importante care au şi în titulatură cuvântul „naţional" nu sunt interesate de cultivarea acestor sentimente.

Ziua Naţională nu este sărbătorită nici măcar la nivelul familiei, iar cauza e că latura de „loisir" a sărbătorii nu există, pur şi simplu. „Românii au ajuns să asocieze data de 1 Decembrie cu deschiderea sezonului cumpărăturilor de iarnă, cu lansarea campaniilor de marketing de Sărbători, nicidecum cu Ziua Naţională", mai spune Alfred Bulai.

"Este aberant să crezi că în numai 20 de ani se cultivă nişte sentimente care să dea o dimensiune profundă zilei de 1 Decembrie. Românii nu le au încă. La noi au fost în ultima sută de ani vreo trei-patru sărbători naţionale diferite. E cam mult."
Alfred Bulai
sociolog

„Agentul" stat nu ştie să comunice

Depunerile de coroane sunt asociate cu Ziua Naţională

Principalul „agent" în sărbătorirea Zilei Naţionale este statul, după cum remarcă sociologul Alfred Bulai. Ce transmite acesta, însă, când reduce toată serbarea la o desuetă depunere de coroane?

Istoricul Zoe Petre aminteşte că, din 1990 încoace, sărbătorirea zilei de 1 Decembrie nu a fost niciodată o „sărbătoare comună". „Indiferent unde au sărbătorit, la Alba Iulia sau în Bucureşti, această zi a fost mai degrabă una a discordiei decât a unităţii. Vă amintiţi, sper, de huiduielile adresate lui Coposu, de cele destinate lui Emil Constantinescu, preşedinte la momentul respectiv."

Anul acesta, de pildă, sibienii vor asocia 1 Decembrie cu plagiatul din mesajul prefectului. Pasaje întregi din mesajul de 1 Decembrie transmis de prefectul Constantin Trihenea au fost copiate de pe internet. Textul conţine pasaje preluate de pe un site turistic, de pe bloguri şi de pe pagina de internet a Grupului Şcolar „Iuliu Maniu" din Arad.

Mesajul a fost transmis de pe adresa de e-mail a purtătorului de cuvânt al Prefecturii, Dorin Rusu. Sigurul comentariu făcut de Trihenea a fost: „Am purtător de cuvânt! Vă salut!". La rândul său, acesta susţine că a fost doar un mesager şi că nu el a scris textul. ;Au contribuit Ştefan Dobre şi Dragoş Popescu

Fasolea „tradiţională", o mâncare ieftină

Dacă nu sunt depuneri de coroane, măcar ceva fasole cu ciolan pregăteşte orice primar care se respectă. Şi aici sociologii au găsit o explicaţie ce nu are nici cea mai mică implicaţie cazonă. „Fasolea e o mâncare foarte ieftină şi nici nu e greu de preparat.

Asta e explicaţia. Cât priveşte latura «tradiţională» a acestui obicei, toate mâncărurile «neaoşe» româneşti sunt cât se poate de balcanice, de origine turcească, sârbească etc.", spune Alfred Bulai. Servirea acestui fel de mâncare poate avea legătură şi cu gradul de sărăcie al populaţiei majoritare în România de dinainte de comunism, care nu avea o alimentaţie foarte diversificată, adaugă istoricii.