VIDEO Andrei Gheorghe: „Dumnezeu este mogulul suprem“

Andrei Gheorghe, la o discuţie cu jurnaliştii „Adevărul“

Andrei Gheorghe „s-a viciat“ la bani mulţi şi la organizaţii de presă mari, în care nu există timp şi loc pentru războaie mici . A.G. realizează două emisiuni TV. România „emas­culată“ şi  Moldova „curată“ ca spaţiu public sunt lumile între care face naveta.

„Adevărul": Munceşti mult, dar pari mai fresh decât anul trecut!

Andrei Gheorghe: M-am fardat pentru voi!

Citiţi şi: Andrei Gheorghe la videochat: "Nu m-am spovedit niciodată"

Andrei Gheorghe „face cărţile" pentru vedete

Cum te împarţi între cele două lumi? Te-au simţit moldovenii că eşti „de-al lor"?

Joi, vineri, sâmbătă sunt la Chişinău, duminică, luni, marţi, miercuri sunt în Bucureşti. Eu zic despre mine că sunt singurul moldovean adevărat: trăiesc în România, muncesc în Moldova şi sunt născut în URSS. Moldovenii au un complex naţional: unul în faţa ruşilor, explicabil, după zeci ani de ocupaţie, şi un complex în faţa românilor, care sunt înaintea lor. Sunt între două aspiraţii: „Vreau să merg la Moscova să muncesc", şi „Aş vrea paşaport românesc, să călătoresc în Europa". Faptul că sunt pe jumătate rus nu este un avantaj. Sunt plusuri şi minusuri. Dar este confortabil că şi noi, şi ei ne-am uitat la aceleaşi desene animate - tot la Winny the Pooh se uită şi ei - şi atunci avem o bază de conversaţie.

Brandul Andrei Gheorghe s-a vândut cu eticheta „arogant, dur, cinic". Cum se „vinde" la moldoveni?

Eu mă port urât cu proştii, mă! Ai observat vreodată că m-am purtat urât cu tine?

Dar când ai intrat în emisie la radio cu formula „Salut, am venit să vă spun că sunteţi proşti" nu era aroganţă?

Acolo a fost calcul. Călinescu era zeu în Bucureşti. Iar Constanţa era pentru Bucureşti ca Albania pentru România. Nu se făcea monitorizare pe vremea aia. Ce făcea Călinescu? Vorbea rar. Şi îi lăsa pe ăia să vorbească de se plictiseau. OK, eu îi tai. Calcul. Actorul social. Şi când No Name vine şi spune la microfon, „Gândiţi încet, voi cei care vă argumentaţi înţelepciunea prin lene intelectuală", reacţiile apar. Specificul local este acea unealtă subţire care ori te face să dai greş definitiv, ori te ajută. În cazul Moldovei, dacă intri cu genul ăsta de poveste, audienţa nu reacţionează nici pozitiv, nici negativ. Acolo, oamenii se ceartă mai greu şi nu vorbesc unul peste altul, nu se încalecă vocile cum se întâmplă la noi. În Republica Moldova este OK să te ascult. Acolo este o enormă infuzie de cultură rusă. Imperiul sovietic a construit o zonă de defulare cu un uriaş respect pentru cultură. Şi reverenţa faţă de cultură duce şi la un respect faţă de spaţiul public. Ei nu au tabloide.

De ce?

„Pintru că ti omor. Ai zis la ziar chestia aia dispri mini? Şi la tivi-ul ăla te-ai dus şi ai zis dispri mini? Păi ti omor! Şi pi tini, şi pi director, şi pi mama directorului".

Şi cum mai poţi să-i faci „proşti" dacă „ti omoară"?

Pot. „Pintru că ştim aceliaşi diseni animati din copilărie".

„Odată ce eşti rege nu te mai poţi ascunde". Ce reprezintă acest logo de pe site-ul tău?

Nimic. Aveam zece poze pe site. Vine programatorul şi-mi zice „Dă-mi şi mie zece cuvinte, zi şi tu ceva deştept". Am numărat zece cuvinte. Este creaţie proprie, dar îmi place să-l găsesc în spaţiul public ca şi citat, „aşa cum a zis un scriitor".

Muzica de pe site-ul tău este o invitaţie la trip. Cine a compus-o?

Şi acolo e un calcul frumos... Radu Drăgănescu, un compozitor foarte profi, este responsabil de acel sound.

După ce ai fost concediat prin SMS de la Realitatea, ziceai despre Vîntu, într-un interviu: „El, nepricepân­­du-se la televiziune şi fiind înconjurat de de cetăţeni care îi zic că e genial (...), este într-o confuzie continuă, datorată acestor indivizi pe care îi răsplăteşte regeşte"... Din stenograme nu asta rezultă?

Ok. Să vorbim despre stenograme? Că vorbim de Vîntu, că vorbim despre Sîrbu, despre oameni de succes care investesc în media şi care au obţinut o sumă indecentă, discuţia este aceeaşi. Suma aceasta le produce, la un moment dat, o pată în cap, îi face să creadă că se pricep la absolut orice. Îmi aduc aminte de o conversaţie cu un magnat care voia să facă o televiziune şi care mă întreabă: Ce părere ai despre proiectul meu? Şi eu îi spun: Este o prostie! El se înroşeşte la faţă şi zice. „Bă, tu ştii câte camioane am eu? " Revin: am fost la şedinţe, la tot felul de sicofanterii cu 40 de oameni inteligenţi în timp ce patronul se ridica şi spunea că el a inventat triunghiul de la Marlboro. 40 de oameni din borduri diferite nu numai că nu-l contraziceau, dar îi spuneau: „Vai, dar ce frumos ai pus tu mâna pe telefon!". Şi delirul produs de ceilalţi îl consolida în propria credinţă. Administrând atâtea resurse de putere, oamenii aceştia ajung să creadă că actele lor modifică realitatea. Şi se creează o relaţie vicioasă în care fanfaronada patronală se dezvoltă ca o bacterie, iar organismele parazite consumă în exces dezvoltându-se la nesfârşit. Şi ajungi la „Eu schimb preşedinţi", când, de fapt, nu e adevărat. Ei nu au modestia ziaristului care după ce e îngâmfat şi crede că schimbă guverne, înţelege că nu e chiar aşa. „Băi, punct! ", ca să citez din Vîntu.

Unde ai fost cel mai bine plătit?

Mereu am fost bine plătit.

Şi în Moldova lucrezi tot pentru un mogul!

Întotdeauna am fost la un mogul, Dumnezeu este mogulul nostru suprem. Arată-mi organizaţie de presă nemogulizată worldwide. Ceea ce nu este neapărat un lucru rău. Este normal ca la cârmă să fie un căpitan. De ce ne supărăm noi că sunt moguli? Dar ce ar trebui să fie, sultani?

De ce are A.G. nevoie de o „corabie" mare ca să se desfăşoare?

M-am viciat la construcţiile mari. Să manageriezi o organizaţie mare într-un moment ca ăsta este unul dintre cele mai interesante lucruri. În construcţiile mari nu ai timp de războaie mici.

Asta explică de ce te-ai dus consilier la Finanţe?

Să schimb TVR-ul, Radio România şi Agerpresul. Ce zici de acest lucru? A fost interesant când am cerut bugetele, le-am pus pe ani şi am început să le compar cu privaţii, cu modelele de succes private, Pro TV, Mediafax, Antena. Comparaţii costuri-cheltuieli. E un exerciţiu intersant pe care nu am reuşit să-l termin. Poate îl va face cineva, constant, în toate uzinele statului român. Şi poate ar arăta şi publicului adevărul şi poate ar fi o coerenţă în deciziile financiare. E o mare uluială să spun că TVR-ul este un vortex care suge bani? Niciuna dintre structurile noastre nu are testicule. Grupurile noastre de putere se constituie în jurul unuia sau mai multor lideri care emasculează totul din jurul lor. Şi au mare grijă ca nu cumva un alt mascul să apară în teritoriu. Mai important decât managementul asta este. Să tai coaie.

L-ai sunat pe SOV după problemele lui recente?

Sigur că l-am sunat. Am vorbit cu familia lui, am întrebat cum se întreabă, pot să vă ajut cu ceva? Îmi pare rău de Realitatea TV. Îmi pare rău de Vîntu. E foarte multă dreptate în ceea ce se întâmplă, că nu o să mă dezic de vorbele mele. Îmi pare rău, că brieful iniţial era foarte exact şi solid.

În replică

" Andrei are trei parametri comuni cu mine: este un rebel, aparţine cosmopolitei culturi tomitane şi este un om de radio pur- sânge. Diferenţa dintre noi însă ar fi că lui îi mai trebuie şi o cauză sau credinţă mai presus de «Eu, Andrei Gheorghe», dar nu e nici pe departe băiatul rău aşa cum pare în formatele care l-au consacrat. Adică e totuşi şi el doar un om în lupta cu natura umană. "
Liviu Mihaiu ziarist

Obiectul Adevărului

" Ochelarii. Reprezintă primul gest de libertate pe care îl descoperi când ai succes. Toată lumea se uită la tine, vorbeşte cu tine sau îţi promite că te cafteşte. Ochelarii te apără de cei o sută de ochi care vor să vorbească cu tine."

„Povestea aviatorului ascuns în dulap"

Cât de des o vezi pe Anas­tasia (fiica de 17 ani din prima căsătorie, n.r.)?

Nu atât de des pe cât aş vrea. Este un regret inevitabil că nu pot să stau cu ea. Este în perioada aceea în care descoperă că şi adulţii sunt demni de luat în seamă. „Şi voi asculţaţi heavy?". „Da. Dar voi ce ascultaţi?" „Trash frate, heavy nu se mai ascultă de două ore". Şi ceilalţi trei (copiii actualei soţii) sunt tot rockeri. E frumos să ai copii, să ai grijă de ei!

E aşa o nebuloasă în jurul tău: te-ai născut în Lipeţk, URSS. Unde este oraşul ăsta?

Nu-i departe, „doar" la o noapte de mers cu trenul de Moscova.

Şi cum începe povestea ta de „rus"?

Tata era aviator, făcea parte din generaţia primilor aviatori ai Republicii Populare Române. „Dupi şe armata sovietică iliberase România di fasşism", cursurile de pilotaj se făceau în URSS. Bunică-meu era comandantul şcolii de aviaţie, mama era fiica comandantului, iar tata era un român brunet şi frumos. Ce şi-a zis românul brunet şi frumos?: „Păi cum să-mi meargă mie bine la şcoala asta?". Şi s-a întâmplat treaba aia clasică: pleacă domnul general în delegaţie, se întoarce că şi-a uitat pistolul şi maică-mea şi bunică-mea vor să-l bage pe românul tânăr şi frumos în dulap. Dar a zis bunică-mea: „Este bărbat, nu poţi să-i faci aşa ceva". S-au dus ele două în bucătărie, s-au închis toate uşile, au rămas ei doi. „Uau, îl omoară...", şi-au zis fetele. Şi după o oră, deschid ele timid uşile, iar bărbaţii beau relaxaţi. Şi bunică-meu îi arată degetul maică-mii, ca avertisment: „Tu dacă-ţi baţi joc de băiatul ăsta, te împuşc!".

Cât ai stat în URSS?

Până la şase ani. Atunci am venit în Constanţa. În clasa I m-au pus în prima bancă şi în prima zi m-am bătut cu ăia, m-au făcut „rusnac împuţit".

Aţi menţinut legăturile de familie?

Nu prea. S-a cam dislocat toată familia. Cum se mută unul din Bucureşti la Cluj, la mine s-au mutat doi în Sahalin, lângă Kamceatka. O mătuşă s-a mutat la Doneţk. Este aproape, „doar" la două nopţi de mers cu trenul. Au murit mulţi, cu mulţi nu am mai ţinut legătura. Apoi, descoperirea libertăţii postrevoluţionare în România mi-a ocupat tot prezentul care se desfăşura sub mine.

Ce greşeli ai făcut în relaţia cu el?

(Pauză lungă). Nu ştiu ce să zic. Oricât de fatalist ar suna, cred că zarurile erau făcute să pice aşa. Poate nu am fost eu suficient de dur. Nu ştiu. Poate că ar fi trebuit să ştiu că acesta era finalul... Pe Sergiu Toader eu l-am adus la Realitatea - mă rog, în cazul lui e fifty- fifty cu Dragoş Grigoriu. Pe Sorin Enache eu l-am adus, pe Mihnea Vasiliu, pe Ana Maria Lembrău tot eu i-am adus. Era menit să se întâmple aşa, ca în tragedii. Probabil că şi pe alte drumuri tot acolo ajungeam. Puterea ştii când e? Atunci când poţi să trânteşti uşa şi să pleci.

Testul Adevărului

Adrian Sîrbu: „Are un talent de business, are viziune şi este foarte, foarte muncitor. La ora 3.00 noaptea te desparţi de el şi la 7.00 dimineaţa te sună şi te întreabă: Dormi? Şi asta zi de zi. Pro TV-ul avea această legendă a stahanoviştilor. Eu cred că ar fi fost fericit dacă am fi dormit la serviciu."

Sorin Ovidiu Vîntu: „Ce este îngrozitor la Vîntu este că e foarte drăguţ. Sună aiurea să argumentezi acest lucru în spaţiul public. Eu am avut un câine, Jack. Jack mă exaspera. Cel puţin o dată pe săptămână mă gândeam să-l dau, să scap de el. Dar după ce venea şi făcea asta (arată cum câinele îl lingea cu afecţiune pe obraz)... Eu îl compar pe Vîntu cu Jack. Are un fel de inocenţă în privire."

Liviu Mihaiu: „Un bun constănţean. Un tip care nu are complexe de cosmopolitism în faţa nimănui. Chinezi, norvegieni, Tagore, Nekrasov I've got no problems! Are o minte şi o replică foarte bună. Lui Liviu îi spun «Liviuţ»."

Petruţa, soţia lui: „Să spui despre o femeie că este frumoasă, inteligentă şi bună... mă gândesc ce poate să mai fie? Femeia ideală este o femeie tandră. În tandreţe se includ calităţile pe care le-am numit."

Carte de vizită

- Născut la 14.01.1962 la Lipeţk (Rusia)
- A absolvit Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine, secţia rusă-engleză (1986)
- Activitate 1993-2009: Emisiuni de radio: „13-14" (Pro TV, apoi Radio 21 şi Radio Total), „Cu Gheorghe şi Mihaiu" (Radio Guerilla)
- Prezentator la „Lanţul slăbiciunilor" (Pro TV), „Gheorghe" (Antena 1), moderatorul emisiunii „Rătăciţi în Panama" .
- Director de programe Mediapro (1996-2003), consilier de marketing la Antena 1 (2003-2004), consilier şi realizator TV la Realitatea (2004-2008),
- Octombrie 2010. Prezintă „Clubul de poker", la Prima TV, şi „Salutare Naţiune", la postul Prime TV din Republica Moldova.

Calităţi: Sunt deştept, sunt inteligent, sunt rapid, sunt coerent, organizat, ordonat.

Defecte: Leneş, dizarmonic, coleric. Nu suport să fac acelaşi taskuri, nu am skilsuri sociale.