Cum a fost ciopârţită Basarabia prin formarea RSSM?

Documentele de arhivă arată că ciopârţirea regiunii istorice româneşti dintre Prut şi Nistru a fost dictată atât de Moscova, cât şi de Kiev, iar comuniştii moldoveni au dat dovadă de un fel de „patriotism pragmatic".

La 2 august apologeţii statalităţii moldoveneşti de tip stalinist au sărbătorit cea de 71-a aniversare de la crearea RSS Moldoveneşti. Nu ne-a surprins lipsa de manifestări pompoase, întrucât şi până la 1991 data oficială a formării RSSM era considerată 12 octombrie, ziua în care în 1924 a fost creată Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească, în componenţa RSS Ucrainene.

Ca rezultat al anexării Basarabiei de către URSS, la 28 iunie 1940, sesiunea a VII-a a Sovietului Suprem al URSS, în data de 2 august 1940, „venind în întâmpinarea oamenilor muncii din Basarabia, a oamenilor muncii din RASS Moldovenească" a adoptat hotărârea privind formarea RSS Moldoveneşti.

Citește și:

Inscripţiile pe pereţi, un alt fel de naţionalism

Cum colabora Securitatea din România cu KGB

70 de ani de la deportările în masă din Republica Moldova: Justiţia apără crimele regimului comunist

Nu vom analiza contextul şi nici cadrul juridic în baza căruia a fost creată RSSM. Or, în conformitate cu legislaţia internaţională, URSS nu avea dreptul să creeze un stat într-un teritoriu anexat. Apoi, nu mai puţin grav este că sovieticii nu au respectat măcar formal propria constituţie, care stabilea etapele ce trebuiau respectate la formarea unei republici unionale.

Ceea ce ne interesează este cum s-a ajuns ca doar o parte din Basarabia istorică să formeze Moldova sovietică. Documentele de arhivă demonstrează că nu Moscova şi Kievul au regizat ciopârţirea regiunii istorice româneşti dintre Prut şi Nistru, iar comuniştii moldoveni au dat dovadă de un fel de „patriotism pragmatic".

După anexare s-a pus problema trasării hotarelor viitoarei republici unionale. Un prim semnal l-a dat ziarul „Pravda", care, la 10 iulie 1940, publică o propunere făcută chipurile de Consiliul Comisarilor Poporului al RASSM şi Comitetul Regional Moldovenesc al Partidului Comunist (bolşevic) al Ucrainei privind „reunirea populaţiei moldoveneşti a Basarabiei cu populaţia Moldovenească a RASS Moldoveneşti".

Click aici să vezi documentele originale!

Aşadar, subtextul celor publicate în „Pravda" arată că RSS Moldovenească urma să-şi extindă hotarele şi peste Nistru.

La scurt timp, Piotr Borodin, secretarul Comitetului Regional Moldovenesc al PC (b) al Ucrainei; Tihon Constantinov, preşedintele Consiliul Comisarilor Poporului al RASSM, şi Feodor Brovco, preşedintele Prezidiului Sovietului Suprem al RSSS Moldoveneşti, au trimis o scrisoare la Moscova, în care au trasat graniţele viitoarei republici.

Vezi traducerea în română a documentului cu propunerile Comitetului Regional de partid din Moldova privind stabilirea granițelor RSSM!

Aşadar, comuniştii moldoveni, deşi cedau foarte mult din Basarabia istorică, s-au gândit totuşi la cuprinderea a cât mai mulţi moldoveni în hotarele RSS Moldoveneşti, dar nu au uitat şi de ieşirea la Marea Neagră. Scrisoarea respectivă, însoţită de o motivaţie pregătită de Alexandr Gorkin, secretarul Prezidiului Sovietului Suprem al URSS, este prezentată lui Gheorghi Malenkov, secretarul Comitetului Central al PC (b) din URSS.

Furt de teritorii dictat de „fraţi"

Dacă propunerea părţii moldoveneşti era acceptată, RSS Moldovenească urma să însumeze o populaţie de 2.538.400 de oameni, inclusiv 2.068.987 de persoane în judeţele Basarabiei şi 469.413 în raioanele RASS Moldoveneşti.
Sub aspect etnic, RSSM ar fi avut următoarea componenţă: 1.556.863 de oameni sau 61,34% - moldoveni, 263.551 sau 10,38% - ruşi, 273.020 sau 10,76% - ucraineni şi 444.866 sau 17,52 % - alte etnii.

Fiind informat asupra proiectului venit de la Chişinău, Mihailo Greciuha, preşedintele Prezidiului Sovietului Suprem al RSSU, trimite, la 22 iulie, la Moscova o notă în care dezavuează argumentele părţii moldoveneşti.

Rapt argumentat prin minciuni

Astfel el susţine: 1) minciunile lui Molotov din Nota ultimativă din 26 iunie cum că partea de Nord a Bucovinei „este populată în temei de ucraineni", considerând ca fiind motivată anexarea ei la Ucraina; 2) consideră că „nu este necesar a dovedi oportunitatea alipirii la RSS Ucraineană a judeţului Hotin, unde locuiesc în temei ucraineni"; 3) referitor la judeţul Akkerman, declară fără echivoc că „trebuie alipit şi el integral la RSS Ucraineană"; 4) după distorsionări de date statistice, în pofida faptului că în judeţul Ismail majoritatea o constituiau moldovenii (32,5%), Greciuha conchide că judeţul Ismail trebuie inclus în întregime în componenţa Ucrainei, deoarece „nu pot fi delimitaţi aici ruşii de ucraineni"; 5) în fine, susţine că trebuie incluse în componenţa RSSM 10 raioane din cele 16 din fosta RASS Moldovenească.

La finele Notei informative, este inserată o descriere a graniţei dintre RSS Moldovenească şi RSS Ucraineană, luată ca bază la delimitarea frontierei dintre „republicile-surori" semnată la 22 august 1940.
Examinând ambele propuneri, în motivaţia adresată lui Gheorghi Malenkov, Alexandr Gorkin scrie că proiectul comuniştilor moldoveni este „mai acceptabil".

Potrivit art. 2 din Legea URSS din 2 august 1940 Cu privire la formarea RSS Moldoveneşti unionale, „în componenţa RSSM unionale sunt incluse oraşele Tiraspol şi Grigoriopol, raioanele Grigoriopol, Dubăsari, Camenca, Râbniţa, Slobozia şi Tiraspol ale RASS Moldoveneşti, oraşul Chişinău şi judeţele Bălţi, Bender, Chişinău, Cahul, Orhei şi Soroca ale Basarabiei". După consultări şi delimitări de teritorii la faţa locului, hotarul dintre RSS Moldovenească şi RSS Ucraineană a fost stabilit printr-un decret al Prezidiului Sovietului Suprem al URSS, din 4 noiembrie 1940.

Hotarele, bătute în cuie în 1976

Problema teritoriilor Basarabiei acaparate de Ucraina s-a pus în discuţie din nou de Nicolai Salagor, secretarul CC al PC (b) din Moldova, şi Nicolai Koval, preşedintele Consiliului de Miniştri al RSS Moldoveneşti, care, la 12 iunie 1946, îi adresează o scrisoare lui Stalin, propunând-ui revenirea la acest subiect. Adresarea a rămas fără răspuns.

Documentul final al Conferinţei de la Helsinki din anul 1975 a consemnat starea de fapt a hotarelor Europei după cel de-al Doilea Război Mondial şi a statuat că eventualele dispute teritoriale nu pot avea loc pe cale armată.