Documentele de arhivă ale poliţiei politice sovietice, desecretizate recent la Chişinău, demonstrează ce „relaţie frăţească" a existat între securiştii de pe ambele maluri ale Prutului, după 1944. Duşmanul de moarte al românilor până la 1940, NKVD-ul bolşevic devine un aliat al Securităţii româneşti după reocuparea Basarabiei de către Uniunea Sovietică. „Prietenii" din dreapta Prutului, la solicitarea Moscovei, îi arestau şi extrădau pe eroii refugiaţi în România care s-au opus cu vehemenţă comunismului şi deznaţionalizării.

Serviciile secrete din diferite ţări, chiar şi din cele prietene, de regulă, nu cooperează deschis şi întru totul. Actualmente, în era globalizării, asemenea conlucrări au loc doar în situaţii concrete ce prezintă pericol pentru omenire. În asemenea cazuri, colaborarea este pe picior de egalitate, nefiind dictată de niciuna dintre părţi.

Sub acest ultim aspect, corifeii care au stat la baza serviciului de securitate românesc s-ar întoarce în mormânt dacă ar afla că succesorii lor de după 1944 s-au pus la dispoziţia unui serviciu străin şi au executat ordinele acestuia întocmai, demonstrând uneori exces de zel. Ar rămânea nedumeriţi mai ales cei care au activat în perioada 1918-1940 şi au luptat din răsputeri pentru a contracara acţiunile subversive în Basarabia ale duşmanului său de moarte, NKVD-ul sovietic.

Click aici să vezi GALERIA FOTO!

Oricât ar părea de straniu, colaborarea dintre securitatea românească şi cea sovietică de după 1944 a vizat un domeniu care nicidecum nu se înscrie în logica lucrurilor: instituţiile respective, de comun acord, au contribuit la ridicarea unei cortine de fier pe Prut şi au combătut naţionalismul în fosta provincie românească.

Cazul Procopie Leviţchi

La prima etapă, cooperarea s-a manifestat prin vânarea şi arestarea de către securitatea română a basarabenilor stabiliţi în România şi punerea lor la dispoziţia NKVD pentru judecare, iar spre finele anilor 80 ai secolului trecut serviciul românesc denunţa la KGB „elementele naţionaliste" din Basarabia.

Procopie Leviţchi, din satul Valea Mare, judeţul Bălţi, s-a eschivat de la mobilizare în Armata Roşie în toamna anului 1944, trecând în ilegalitate. Fiind capturat de NKVD în luna martie 1945, reuşeşte să evadeze, la 28 mai acelaşi an, şi trece Prutul înot. Se stabileşte la Iaşi, îşi schimbă numele şi rămâne în România, unde timp de opt ani nu are probleme. Însă în februarie 1952 este arestat de securitatea românească şi predat NKVD-ului sovietic. Este trimis cu forţa în URSS, unde, la 18 mai 1952, Tribunalul militar al Districtului militar Odesa îl condamnă „pentru trădare de patrie de către un militar" la 25 ani de lagăr, cu decăderea din drepturile civile pentru cinci ani şi confiscarea averii.

Fraţii Gavriliţă, „trădători de patrie"

Fraţii Serghei, Isac şi Grigore Gavriliţă, împreună cu consătenii lor Nicolae Bunescu, Mihail Moraru şi Leonte Catan, din comuna Mătăsaru, judeţul Cahul, toţi tineri între 18 şi 25 de ani, cunoscând „raiul sovietic" între 1940-1941 şi mânaţi de foamete, după un plan prestabilit, în noaptea de 31 iulie spre 1 august 1946 au trecut în vad Prutul.

Ajunşi pe malul drept, s-au prezentat la Jandarmeria oraşului Huşi, declarând autorităţilor române că nu doresc să rămână în URSS, deoarece acolo este foamete. Au solicitat acte româneşti şi angajare la serviciu. Jandarmii au telefonat imediat superiorilor din Vaslui, care au anunţat autorităţile militare sovietice şi i-au predat pe fugari. Peste cinci zile, toţi şase au fost transferaţi la Chişinău. La interogatoriu Serghei Gavriliţă a declarat: „Roada în acest an este foarte proastă, iar ceea ce am recoltat a luat statul, ţăranii rămânând fără nimic. În ziua în care am trecut hotarul mama nu avea niciun kilogram de grâne în casă".

Tribunalul militar al NKVD din RSS Moldovenească i-a condamnat pentru „trădăre de patrie" la câte 10 ani de GULAG, cu decădere din drepturi civile pentru cinci ani.

Securitatea română aresta basarabenii stabiliţi în România şi îi punea la dispoziţia NKVD pentru judecare.

Mihai Taşcă, Istoric

Preotul Vasile Ţepordei, „criminal de război"

Ţinta sovieticilor au fost însă fruntaşii basarabeni, vechii luptători pentru cauza naţională. Preotului Vasile Ţepordei (născut pe 05.02.1908 la Cârpeşti, judeţul Cahul, mort pe 15. 05. 2002, la Bucureşti) sovieticii nu-i puteau ierta activitatea anticomunistă desfăşurată până la 1940, dar mai ales în perioada războiului. Ziarele „Raza" şi „Basarabia", fondate de el, au publicat numeroase materiale antibolşevice şi antiruseşti. Activitatea publicistică şi oratorică a lui Ţepordei a mobilizat basarabenii la luptă contra comunismului. După 23 august 1944, Vasile Ţepordei se stabileşte la Bucureşti. Este arestat în 1949 de către organele de securitate româneşti şi predat NKVD-ului sovietic. Procesul verbal de extrădare îl califică pe Ţepordei drept criminal de război. Urmează interogările, audierea martorilor, expertize ale materialelor publicate, care sunt anexate la dosar. La 1 august 1949, un tribunal militar îl condamnă pentru „susţinerea burjuaziei reacţionare internaţionale şi spionaj" la 25 de ani de GULAG. Îşi ispăşeşte pedeapsa la Vorkuta, în extremul nord al Rusiei, iar la 9 aprilie 1956 este amnistiat şi se întoarce în România. Dosarul lui Vasile Ţepordei se păstrează în continuare la Arhiva centrală a Serviciul Federal de Securitate al Rusiei.

Proces verbal prin care Vasile Ţepordei a fost predat NKVD

5 februarie 1949
Noi, Lt. de Securitate ISTOC Gh., din Direcţiunea Generală a Securităţii Poporului, deoparte şi VLADIMIROVICI L., ca reprezentant al Comandamentului Militar Sovietic, de altă parte, astăzi, la data menţionată mai sus, primul a predat, iar al doilea a primit numitul Ţepordei Vasile, criminal de războiu, arestat de către organele Securităţii pentru activitate ostilă ce a dus-o în contra Armatei Sovietice.
Am predat: Lt. de Securitate ISTOC Gh.
Am primit: VLADIMIROVICI L.

Pan Halippa, extrădat pentru spionaj

Pan Halippa, care a fost în anii 1917-1918 preşedintele Sfatului Ţării din Basarabia, a fost arestat încă de la 5 mai 1950 şi se afla la închisoarea Sighet din România. La 26 martie 1952, acesta, la vârsta de aproape 70 de ani, se pomeneşte extrădat în RSS Moldovenească, fiind întemniţat în puşcăria internă (specială) a NKVD-ului moldovenesc. „Procesul verbal" de predare, dactilografiat la maşina de scris, cu multe greşeli gramaticale, demonstrează graba în care a fost întocmit.

Click aici să vezi cum arată procesul verbal de extrădare a lui Pan Halippa

La 30 martie 1952, NKVD-ul RSS Moldoveneşti i-a intentat lui Pan Halippa un dosar penal în baza articolelor 54-4, 54-6, 54-11 Cod Penal al RSS Ucraineană pentru „activitate contrarevoluţionară, activitate antisovietică şi spionaj". În mai puţin de două luni, Halippa este interogat de 30 de ori, în unele cazuri de două ori pe zi. La 21 iunie 1952, Tribunalul militar al NKVD îl condamnă pentru spionaj la 25 de ani de închisoare, cu confiscarea averii, fiind trimis în lagăr în regiunea rusească Krasnoiarsk din Siberia.

Proces verbal de extrădare a lui Pan Halippa din România

26 martie 1952

Subsemnaţii, locotenent Bogza Ioan şi locotenent major Dumitrescu Gheorghe din partea grănicerilor români şi din altă parte reprezentanţii grănicerilor sovietici, maior Sidnic şi locotenenet colonel Popov, am încheiat prezentul act pentru predarea individului HALIPA PANTILIMON, născut în anul 1883, luna august ziua 1, în comuna Cubolta-Bălţi U.R.S.S.

Împreună cu individul se predă şi obiectele personale ca: lenjerie, haine diferite şi una servietă maro, precum şi un buletin biroul populaţiei vechi nr. 492.259.
În timpul predării a sus-numitului din partea grănicerilor români nu au avut nici o pretenţie. Drept care am încheiat prezentul proces-verbal spre cele legale.

Actul s-a încheiat în trei exemplare în limba română.