20 DE ANI DE INDEPENDENŢĂ Bătrânii mai sunt nostalgici după anii sovietici

La 20 de ani de independenţă mulţi dintre moldovenii trecuţi de 60 de ani tânjesc după vremurile în care au fost cetăţeni ai URSS, când pâinea costa 16 copeici, iar salamul două ruble.

N-au uitat totuşi de ororile regimului sovietic, iar unii şi astăzi se tem să spună tare ce gândesc. Chiar şi aşa, „atunci era mai bine", oftează vârstnicii.
Uniunea Sovietică a lăsat urme adânci în sufletele bătrânilor de astăzi. Se tem să spună ce gândesc şi nu mai au încredere în nimeni. Obosiţi de alegeri şi politică, în loc de bună ziua te întreabă din ce partid eşti.

L-am găsit pe Moş Grigore din Ţânţăreni, Anenii Noi, trebăluind prin ogradă. Mă privi cu suspiciune şi refuză categoric să ne zică numele de familie de teamă „să nu vină la el cineva seara cu toporul şi să-i ceară socoteală". Bătrânul este foarte nemulţumit că e sărăcie-n ţară şi că „cei de sus" nu pot alege preşedintele.

Citește și:

Tinerii din Republica Moldova sunt fericiți că s-au născut în alte vremuri

20 DE ANI DE INDEPENDENȚĂ Libertate cu gust amar după două decenii

August 1991: România se pregătea să găzduiască un guvern moldovean în exil

„Când sovieticii au făcut colhozurile i-au luat lui tata calul, căruţa, pământul. Am lucrat toată viaţa din răsputeri. Întotdeauna am tras nădejde că va fi mai bine, dar din rău s-a făcut şi mai rău. Amu-i vremea de pe urmă", spuse moş Grigore trăgând cu poftă dintr-un muc de ţigară. La întrebarea cum se simte după 20 de ani independenţă, bătrânul zâmbi pe sub mustaţă: „Cum să fie mai bine acum dacă am 75 de ani? N-are de unde. Nu-i vlagă. Uşile şi geamurile s-au stricat, televizorul nu mai arată, gardul se pravală şi eu am o pensie de 600 de lei".

Vise spulberate de sărăcie

Maria Îndoitu, din aceeaşi localitate, are 76 de ani. Trăieşte singură. Bărbatul i-a murit, iar singurul băiat pe care-l are lucrează în Rusia. „Când s-a proclamat Independenţa ne-am bucurat cu toţii. Ne mândream că avem democraţie, deşi nu înţelegeam ce-i asta. Ne imaginam că vom duce o viaţă mai bună. Dar a urmat sărăcia, deznădejdea, copiii noştri au plecat în lume să câştige o bucată de pâine", spuse cu tristeţe bătrâna.

La cei 82 de ani ai săi, Alexandru Nagarniuc din satul Chetrosu, Anenii Noi, crede că ne lipseşte un om ca Grigori Kotovski, care „să ia banii de la hoţi şi să-i dea săracilor".

Pe Zinaida Bârsa, o chişinăuiancă de 62 de ani, am întâlnit-o stând la coadă, de şapte ore, la un cabinet medical unde se face masaj gratuit săracilor. „Ce ne dă independenţa dacă pensiile nu ne ajung nici măcar pentru serviciile comunale? E adevărat că suntem liberi. Avem dreptul la vorbă, umblăm cu pieptul descheiat... Dar la ce ne foloseşte asta", spuse nemulţumită femeia. În vorbă se amestecă bărbatu-său, Vasile Bârsa, de 70 de ani. „Acum sunt hoţi şi bandiţi. Pensionarii trăiesc rău. Îşi bat joc de ei cei de la conducere. Am trecut prin foamete şi secetă, dar tot mai bine trăiam atunci", spuse Vasile Bărsa, mototolind în mână un drapel.