Stiri din Iasi

Singurul venit lunar al ieşeanului Marius Bandol (56 de ani) este indemnizaţia de 33,5 lei, cu care abia poate să-şi cumpere medicamente. A fost controlor de trafic în ţară, apoi a lucrat şi în Canada, iar acum rămâne cu doar 8 lei în mână în fiecare lună după ce îşi cumpără medicamentele compensate.

Ieşeanul Marius Bandol (56 de ani) a ajuns să fie batjocura sistemului după 23 de ani de activitate în aviaţie şi alţi 12 ani de muncă de jos. Bărbatul cu o poveste impresionantă de viaţă trăieşte dintr-o indemnizaţie de handicap de 33,5 lei, cea mai mare parte fiind destinată plăţii medicamentelor.

Marius Bandol a lucrat timp de 23 de ani şi şapte luni în aviaţie, în special în calitate de controlor de trafic aerian la Aeroportul Iaşi. Bărbatul hotărăşte să plece în Canada în iulie 1998 pentru ca băiatul său, diagnosticat cu sindromul Pierre Robin (lipsa cerului gurii), să beneficieze de cel mai bun tratament.

Respins că nu avea experienţă în Canada

Deşi a primit promisiuni că va lucra în acelaşi domeniu, ieşeanul care a dirijat avionele de pe aeroportul din Iaşi a fost nevoit să-şi ia trei slujbe pentru a-şi întreţine familia. „O viaţă întreagă stătusem în birou. Trei ani de zile cât a durat Colegiul de infirmerie al soţiei mele am împărţit ziare, pizza şi am spălat WC-uri. Am avut şi câte trei joburi odată“, îşi aminteşte bărbatul. În cele din urmă, ieşeanul se angajează la o fabrică de bărci pneumatice, însă are un accident de muncă din cauza orelor suplimentare. „Am intrat în concediu medical timp de trei ani pentru că nu puteam ridica nicio treaptă. Făceam cinci zile pe săptămână de fizioterapie, plus piscină“, mai spune ieşeanul.

IAŞI „Ştiam din tinereţe că nu voi avea o viaţă fericită"

11.400 de ieşeni nu au nicio sursă de venit

Dornic să-şi reia activitatea în aviaţie, Marius Bandol intră la o şcoală canadiană de controlori de zbor, unde salariul ajungea şi la 60.000 de dolari pe an. „Am făcut şcoala la Quebec şi mi-am luat diploma, dar atunci când mi-am căutat de lucru m-am lovit de aceeaşi piedică, experienţa canadiană“, a mai spus bărbatul. Apoi, pensionarul se angajează la un centru de reabilitare minori la 30 de kilometri de Montreal şi în şase ani se redresează financiar, ajungând la un salariu de 3.000 de dolari.

„Am ajuns o epavă“

Împreună cu soţia, infirmieră la acelaşi centru, cumpără o casă şi o barcă. Visul de-o viaţă al bărbatului durează însă foarte puţin. Soţia intră în concediu medical din cauza unui accident de muncă, veniturile familiei se reduc drastic şi sunt nevoiţi să vândă toate proprietăţile. Pe lângă grijile materiale, bărbatul a început să aibă probleme de sănătate. „Din cauza muncii şi pentru că am făcut absolut orice să-mi întreţin familia, am ajuns o epavă. Am fost diagnosticat în Canada, dar am fost programat la operaţie peste doi ani. Dacă mai stăteam, mi se amputa piciorul. Am decis să mă întorc în ţară şi m-am operat la picior la Spitalul Parhon“, spune ieşeanul.

Problemelor în sănătate i-au urmat cele financiare. Ieşeanul a aflat că nu se mai poate pensiona anticipat şi că vechimea pe piaţa muncii canadiene nu este recunoscută în ţară. După vizite medicale şi mulţi bani daţi pe analize, Bandol s-a trezit că nu se încadrează la pensia de invaliditate pentru că nu muncise destul în Iaşi.

Pensia, blestem pentru unii, huzur pentru alţii la Iaşi

„Mi s-a spus că se refuză pensia de invaliditate pentru că am o vechime de 23 de ani şi şapte luni, iar stagiul de cotizare era de 25 de ani. Este strigător la cer ca după 23 de ani să nu beneficiez de dreptul meu. Este culmea cinismului. Marea dramă este că eu nu cerşesc nimic. Să mi se dea dreptul meu pentru anii pe care i-am muncit“, spune indignat bărbatul.

Se întoarce în Canada

Din indemnizaţia de 33,5 lei, Marius Bandol plăteşte 25 de lei pe medicamente pentru a-şi trata diabetul, pastile care ar costa fără compensare 360 de lei. Ieşeanul mai rămâne cu 8 lei cu care nu poate ieşi nici măcar din casă. „Am avut banul meu şi m-am trezit în postura de a nu mai avea nimic. Nu am nici posibilitatea să-mi cumpăr un covrig, nu am de unde să-mi iau o apă minerală, lucruri banale, foarte simple. Nu pot să-i cer fiicei mele să-mi dea bani“, mai spune bărbatul cu lacrimi în ochi.

El duce o viaţă simplă. Locuieşte în apartament cu familia fiicei sale, îşi ajută nepoata la teme şi o ia de la şcoală.  „Voi găsi o soluţie să mă întorc în Canada. Am dreptul la o pensie de întreţinere de 685 de dolari, dar ar trebui să mai muncesc doi ani ca să pot beneficia de aceşti bani la 60 de ani“, explică Bandol.

Intră pe iasi.adevarul.ro pentru a afla cele mai noi informaţii din Capitala Moldovei!