IAŞI „Ştiam din tinereţe că nu voi avea o viaţă fericită“
0
Alexandrina Lupu (81 de ani), o luptătoare împotriva regimului comunist, vinde haine în Bazar. A fost condamnată, închisă şi torturată în perioada comunistă, i-a murit băiatul născut în puşcărie, a lucrat la CAP şi a fost persecutată până în 1989.
Ieşeanca Alexandrina Lupu (81 de ani) a crezut că bătrâneţea îi va fi mai uşoară. Însă, pentru a se putea întreţine, pensionara a ajuns să vândă haine second- hand în Bazar. Cei 200 de lei pe care îi primeşte după ce a muncit la CAP şi pensia de 225 de lei pentru că este fost deţinut politic nu îi ajung nici măcar pentru medicamente.
Astfel, Alexandrina Lupu este nevoită să-şi „sporească veniturile“ pentru a se putea întreţine. Cumpără câteva haine de la second-hand, pe care apoi le revinde cu câţiva lei mai mult duminica în Bazar „Mă duc doar dacă nu e frig, pentru că nu vreau să răcesc. O doamnă îmi păstrează loc“, povesteşte ieşeanca. Într-un colţ al Bazarului, între două tonete, Alexandrina Lupu întinde încet câteva ziare. Dintr-o sacoşă mică scoate, sprijinindu-se în baston, patru căciuli de blană, un fular, doi papuci şi o pereche de şosete.
„Am făcut ciorapi dintr-un pulover“
„Căciulile le-am cumpărat cu 20 de lei, le vând cu 50-60 de lei sau cât vrea omul să-mi dea. Ciorapii sunt 6 lei. I-am împletit eu. De la second-hand am luat un pulover de lână, l-am desfăcut şi apoi am făcut ciorapi“, explică pensionara. De la 8.30, Alexandrina Lupu îşi aşteaptă clienţii. Se sprijină în baston sau stă pe un scăunel şi răspunde politicos la întrebările puse de potenţialii clienţi.
Click pe colaj pentru mai multe poze cu Alexandrina Lupu
Oamenii se opresc rar şi probează căciulile sau îşi mai aruncă privirea către ciorapi. „Nu prea cumpără lumea. Nu prea are bani. Rar vând ceva, dar au fost şi cazuri în care mi-au dat pe un produs mai mult decât am cerut“, spune Alexandrina Lupu.După câteva ore pensionara îşi adună lucruşoarele şi se îndreaptă încet spre garsoniera din cartierul Alexandru, în care locuieşte cu o fiică şi o nepoată. Cei câţiva lei pe care îi face uneori din vânzarea produselor îi ajung pentru a-şi cumpăra câte ceva de mâncare sau îi strânge pentru a-şi plăti cheltuielile. „La iarnă o să fie foarte greu. Întreţinerea o să ajungă peste 200 de lei. Gazul, lumina, gunoiul şi telefonul alţi aproape 200 de lei. Medicamentele mă costă 600 de lei, dar nu le iau pe toate. Haine nu îmi mai trebuie. Din păcate am penalităţi la întreţinere“, îşi face calculele pensionara.
Biscuiţi şi cartofi
Meniul zilnic este săracăcios şi predomină de obicei cartofii, biscuiţii şi ceaiul. O dată pe lună se îndură să-şi ia câteva grame de brânză sau smântână. „Dimineaţa mănânc pâine cu cafea sau cinci biscuiţi. La amiază mănânc de obicei cartofi. O dată pe săptămână dau 9 lei pe un rasol şi îmi mai fac o supă cu găluştele. Seara beau un ceai. Eu mănânc puţin. Pâinea o fac în casă. Am avut noroc că mi-au mai dat alimente de la Uniunea Europeană“, spune Alexandrina Lupu. De sărbători nepoţii îi trimit câte 50 de euro sau alimente.
Persecutată şi torturată după gratii
Alexandrina Lupu a fost închisă un an în perioada comunistă pentru „uneltire contra ordinii sociale“. La 18 ani l-a cunoscut, la Ruginoasa, pe Ioan Torcea, membru al rezistenţei anticomuniste „Cruce şi Spadă“, înfiinţată în 1948 şi care a avut centrul de comandă în comuna Săcuieu, lângă Cluj. L-a ajutat să facă manifeste şi să le împartă, fără să pună prea multe întrebări, iar după ce Torcea a fost dat afară din Jandarmerie l-a urmat la Vatra Dornei.
Iubitul ei s-a refugiat în munţi, lângă Huedin, iar în 1949 a chemat-o la el cu mai multe persoane. „M-am întâlnit cu Ioan în gară la Huedin. După câteva minute ne-a oprit Miliţia pentru că o persoană din Botoşani ne-a vândut. Am fost arestată, dar am auzit că Ioan a reuşit să fugă“, îşi aminteşte întâmplările din 1949. A fost dusă la Cluj, iar apoi la Suceava.
Citiţi şi:
Iaşi: A îndurat tortura comuniştilor din dragoste pentru un partizan
Iaşi: A primit daune pentru porumbul confiscat de comunişti
A fost bătută şi torturată cu toate că era însărcinată în luna a cincea. A născut un băieţel pe care l-a botezat Horia Ioan şi apoi a fost transferată la Iaşi. În anul 1950 a fost eliberată, dar după ce a ieşit din închisoare i-a murit băiatul. Câţiva ani a avut interdicţie de a părăsi localitatea. „L-am aşteptat pe Ioan trei ani. Am vrut să-l caut, dar mi-a fost frică pentru că şi aşa familia a avut probleme după eliberarea mea. Ştiam din tinereţe că nu am să am o viaţă fericită“, susţine femeia. Alexandrina Lupu a muncit la câmp, s-a căsătorit şi are trei fete, iar din 1974 locuieşte în Iaşi. Femeia a aflat în urmă cu doi ani că Ioan Torcea a fost ucis în noaptea în care au fost prinşi în Gară la Huedin.
Se încarcă comentariile...
