Iaşi: A îndurat tortura comuniştilor din dragoste pentru un partizan

Alexandrina Lupu a făcut închisoare alături de băiatul ei, care s-a născut după gratii

La 60 de ani de când a fost condamnată, ieşeanca locuieşte într-o garsonieră cu fiica şi nepoata ei.

 Povestea de viaţă a Alexandrinei Lupu (79 de ani), pare deprinsă dintr-un film. S-a îndrăgostit de un membru al rezistenţei anticomuniste „Cruce şi Spadă“, a fost acuzată de „uneltire contra ordinii sociale“, a fost torturată şi a născut în închisoare.

Totul s-a petrecut cu aproape 60 de ani în urmă, dar pentru Alexandrina Lupu parcă a fost ieri. Pe când avea 18 ani l-a cunoscut pe Ioan Torcea, membru al Echipei „Cruce şi Spadă“, înfiinţată în 1948 şi care a avut centrul de comandă în comuna Săcuieu, lângă Cluj.

Torturată fără milă

„L-am cunoscut pe Ioan Torcea la Ruginoasa, unde locuiam împreună cu familia mea. El făcea parte din Legiunea de Jandarmi şi a fost detaşat la liniile de cale ferată“, îşi aminteşte Alexandrina Lupu.

L-a ajutat să facă manifeste şi să le împartă, fără să pună prea multe întrebări, iar după ce Torcea a fost dat afară din Jandarmerie l-a urmat la Vatra Dornei. Iubitul ei s-a refugiat în munţi, lângă Huedin, iar după câteva luni i-a spus că trebuie să vină la el cu mai multe persoane din Paşcani, Vatra Dornei şi Botoşani.

„Am plecat fără ştirea părinţilor. M-am întâlnit cu Ioan în gară la Huedin. După câteva minute ne-a oprit Miliţia pentru că o persoană din Botoşani ne-a vândut. Am fost arestată, dar am auzit că Ioan a reuşit să fugă“, îşi aminteşte întâmplările din 1949. 

 A fost dusă la Miliţie la Cluj şi apoi transferată la Suceava. A fost bătută şi torturată cu toate că era însărcinată în luna a cincea. „La Suceava m-au bătut cu bastoanele, cu pumnii şi picioarele şi mi-au băgat mâinile la curent electric. Când le-am zis că sunt însărcinată, m-au lovit şi mai tare şi mi-au zis: «Ce, vrei să mai faci un partizan?». Nu am recunoscut nimic pentru că Ioan m-a învăţat să-l iau pe «nu» în braţe“, povesteşte Alexandrina Lupu. A născut la o maternitate din Suceava, iar apoi a fost trimisă la Iaşi pentru proces.

Între timp, i-a fost arestat şi tatăl. „Stăteam într-o celulă cu 22 de persoane şi fiecare m-a ajutat cum a putut. O profesoară şi-a stricat o bluză şi i-a făcut lui Horia Ioan, aşa cum i-am zis băiatului, o hăinuţă. Alta i-a făcut papucei, altcineva mi-a dat o pelincă. Îmi dădeau şi din porţia lor de mâncare“, povesteşte femeia.

Condamnată la închisoare

La proces mergea cu băiatul în braţe şi stătea în aceeaşi boxă cu alte şase persoane. În cele din urmă, a fost condamnată la un an de închisoare pentru „uneltire contra ordinii sociale“. 

În anul 1950 a fost eliberată, dar după ce a ieşit din închisoare i-a murit băiatul. „A făcut meningită TBC. În închisoare era frig. Dacă i se udau pelincile, celelalte deţinute le luau, le ţineau sub braţ şi le încălzeau, apoi i le puneam la loc, dar tot ude erau. Acum băiatul meu ar fi avut 60 de ani“, spune printre lacrimi Alexandrina Lupu. Câţiva ani a avut interdicţie de a părăsi localitatea. „L-am aşteptat pe Ioan trei ani. Am vrut să-l caut, dar mi-a fost frică pentru că şi aşa familia a avut probleme după eliberarea mea. Ştiam din tinereţe că nu am să am o viaţă fericită“, susţine femeia. Alexandrina a muncit la câmp, s-a căsătorit şi are trei fete, iar din 1974 locuieşte în  Iaşi.

Cheltuielile, mai mari decât pensia
Alexandrina Lupu are o pensie de 400 de lei, iar  cheltuielile lunare ajung la 460 de lei. „Pentru a face rost de mâncare cumpăr lucruri de la second-hand şi apoi mă duc în bazar şi le vând mai scump“, spune ieşeanca. Uneori, o mai ajută câţiva nepoţi sau personalul de la Centrul Medical de Reabilitare a Victimelor Torturii. „Centrul oferă servicii medicale, psiho-sociale, consiliere, asistenţă socială, servicii juridice“, explică Ciprian Păiuş, directorul centrului.