Stiri din Galati

La 21 de ani de la Revoluţie, generalul în rezervă Neculai Staicu Buciumeni nu poate uita drama trăită de familia sa în timpul regimului ceauşist. Agoniseala părinţilor săi a fost confiscată, iar el a fost înlăturat din Armată şi apoi urmărit de Securitate vreme de 42 de ani.

Fost coleg de liceu cu Regele Mihai, generalul în rezervă Neculai Staicu Buciumeni (90 ani) a cunoscut din plin ororile războiului şi mai apoi ale regimului comunist.

CITEŞTE ŞI:  Dezvăluiri/ Povestea revoluţionarului căruia i s-a refuzat revoluţia din cauza lui Ion Iliescu

Mărturii din temniţele iadului: "M-au pus în faţa plutonului de execuţie pentru că nu am vrut să devin colaborator al Securităţii"

Un tată al cărui băiat a fost împuşcat la Revoluţie:"Iliescu, Brucan şi Militaru au fost cei trei spioni ruşi care au ordonat să se tragă.Ei sunt criminalii!

A visat să ajungă inginer constructor dar destinul  l-a dus pe front. Pe 7 august 1943, a fost trimis să lupte în Crimeea.

„Au fost zile groaznice, în care nu dormeam decât două ore pe noapte. Nu i-aş dori nimănui să treacă prin asemenea momente. Când am ajuns în ţară am sărutat pământul considerând că m-am născut a doua oară”, povesteşte generalul, acum în vârstă de 80 de ani.

„Lucrat” de Valter Roman

În 1946, Valter Roman,  tatăl lui Petre Roman, l-a scos din Armată pe generalul Staicu, fiind trecut pe lista „inadaptabililor”.

„El era conducătorul politic în armată. Erau 14 urgenţe. Dacă nu te puteau încadra în celălalte 13 urgenţe şi voiai să te scoată din armată, te treceau la inadaptabili. Au scos atunci 7.000 de ofiţeri din armată”, povesteşte Staicu Buciumeni.

„Au fost vremuri grele. Păcat că nici după 21 de ani România nu s-a  vindecat şi nu s-a îndreptat spre Occident”, spune generalul.

Florin Marinescu, fosta gardă de corp a dictatorului comunist: „Ceauşescu era dominat de Elena”

În decembrie 1947, a absolvit  Facultatea de Drept. În aprilie 1949, a prezentat proiectul tezei de doctorat şi i s-a propus să fie numit asistent la Facultatea de Drept din Bucureşti. Cu o condiţie însă: să schimbe concluzia lucrării.

„Eu stabilisem în proiectul tezei, după analiza relaţiilor româno –otomane dintre 1369 şi 1877, că ţările române nu au fost vasale Porţii, ci au fost în stare de alianţă inegală. Concluzia era aceea că războiulul din 1867 nu a fost unul de cucerire, ci a fost război de apărare a independenţei. Această concluzie nu convenea guvernanţilor, întrucât stabilea că raptul  din 1913 al Basarabiei nu avea temei în dreptul ginţilor. Mi s-a cerut să o schimb. N-am acceptat şi drept consecinţă nu m-au mai numit profesor. Au urmat cinci ani, trei luni şi 11 zile de şomaj”, povesteşte generalul Staicu-Buciumeni. 

Eroii Galaţiului/Vezi aici pe cei care şi-au dat viaţa pentru libertatea noastră

Ce ascunde Ion Iliescu

A fost urmărit de Securitate vreme de 42 de ani, din 1958 şi până în 2000, când un securist l-a căutat acasă.

„Eu nu eram acasă, era soţia mea. Un cetăţean bine îmbrăcat s-a legitimat şi a întrebat-o pe soţie: «De ce îi scrie domnului preşedinte adresându-se cu  tovarăşe Ion Ilici Iliescu?»

"El nu adminte Ilici, dar în acte este trecut Ion Ilici Iliescu. A fost şi a rămas un comunist. Cine îşi închipuie că s-a schimbat, acela nu trăieşte cu picioarele pe pământ. Şi apoi, Ion Iliescu are de acoperit desfiinţarea fenomenului Piaţa Universităţii, trucarea incidentelor din 13-15 iunie 1990, chemarea minerilor etc”, spune genealul Staicu Buciumeni.

„Poporul român trăieşte prost astăzi din cauză că primul guvern după Revoluţie a fost de stânga. Uitaţi-vă în Polonia, în Cehoslovacia sau Ungaria. Primul Guvern a fost de dreapta şi la ei se trăieşte mult mai bine. La noi a fost barată reforma. Primul guvern ar fi implementat reforma, pe care noi o implementăm de-abia acum”, spune generalul în rezervă.

Cărţile, un destin tragic

A scris 63 de cărţi. Primele, în perioada 1942-1943.  Acestea sunt: „Fata generalului”, „Cavalcada” şi „Cuibul Şoimilor”. Din nefericire, doar ultima lucrare a văzut lumina tiparului. Şi romanele „Nu trebuie să mă însor” şi „Cu-i trebuie să aparţină Basarabia ?” au avut un destin tragic.

”Le-am ascuns într-o lădiţă nouă sub un nuc, pentru că Securitatea făcea arestări. Când le-am scos nu mai erau bune de nimic”, spune generalul.

Pe timpul comunismului nu i-a fost publicată nicio carte. Abia în 1997, pictorul român Năsturel Dumitrescu, stabilit la New York, l-a sponsorizat şi ajutat să publice prima carte „Colonelul Ilie Dumitrescu”.