FOTO Povestea Lacului fără fund

Lacul de lângă Iulius Mall nu a primit oficial o denumire, deşi are o istorie de circa 600 de ani. Prima dată a fost menţionat într-un act de-al regelui Ludovic de Anjou.

„Adevărul", ediţia de Cluj, vă prezintă un serial cu poveşti noi despre locurile vechi ale oraşului care purtau nume de legendă.

Mai demult, în urmă cu şase sute de ani, i se spunea pitoresc Lacul Fără Fund, apoi - lacul oraşului, iar acum toţi îl cunosc drept lacul de lângă Iulius Mall. Nu are un nume, ci doar o istorie de câteva secole bune. Primul document ce vorbeşte despre el e o diplomă regală din 1370.

Află aici ce parc clujean a fost premiat de Hitler

Amintirile legate de acest lac nu sunt multe, deşi istoria lui se leagă cu cea a Clujului. Istoricii ştiu că e un lac natural de a cărui existenţă ştie de peste 600 de sute de ani, că de-a lungul timpului a avut mai mult denumiri şi a rămas şi azi unul dintre cunoscutele locuri de promenadă ale clujenilor. „Era un lac sălbatic, cu multă trestie şi bărci. Aşa îl ştiu de când eram mic copil şi treceam prin zonă. În urmă cu 40-50 de ani a fost amenjat cum îl ştim toţi azi", afirmă istoricul Gheorghe Bodea.

Lacul fără fund, atestat din 1370

În zonă era şi un teren mlăştinos cunoscut drept Râtul bivolilor. Diploma regală  din 30 martie 1370 se păstrează la Serviciul Judeţean Cluj al Arhivelor Naţionale. „Documentul este un pergament (n.r. din piele de animal) cu un sigiliu roşu timbrat mare, sigiliu ce a căzut în timp", explică dr. Livia Ardelean, consilier superior la arhivele clujene. Prin acest act, regele Ungariei, Ludovic de Anjou, le-a acordat clujenilor dreptul să transforme lacul de pe graniţa Cetăţii Clujului cu satul Someşeni într-o pescărie.

„Noi, Ludovic, din mila lui Dumnezeu, regele Ungariei, prin cuprinsul celor de faţă dăm de ştire şi facem cunoscut tuturor că, pe când ne aflam noi în oraşul nostru Cluj, credincioşii noştri: Gheorghe, judele şi juraţii şi toţi orăşenii din numitul oraş Cluj ne-au arătat maiestăţii noastre că dânşii şi întreaga obşte a orăşenilor şi oaspeţilor din acel oraş vor să rânduiască şi să pună să se rânduiască şi să se aşeze acum dântâi, pentu înlesnirea şi folosul lor, precum şi pentu folosinţa pomenitului oraş, pe pământul trebuitor al acelui oraş, o pescărie cu stăvilarele trebuitoare în lacul numit în vorbirea obişnuită Lacul fără fund (n.r. Feneketlentou)", se arată în traducerea, din latină, a acelei diplome regale din data de 30 martie 1370.

Istoricul Tudor Sălăgean spune că apa lacului era împrospătată de la un izvor ce se vărsa în el.

Imagini cu lacul din cartierul clujean Gheorgheni

Pârâul ce se vărsa în lac apare numit „pârâul lui Stark" în colecţia de documente a Academiei Române, însă alţii susţin că nu exista niciun nume de acest gen în epocă şi că expresia s-ar traduce prin „Pârâul cel Repede" sau „pârâul care curge foarte repede". „În diploma regală apare termenul «stark» care, tradus din germană, înseamnă puternic, foarte repede. Nu exista în acea vreme o familie care să se numească Stark", susţine Livia Ardelean, care are în grijă colecţia de documente medievale ale arhivelor clujene.

Populaţia Clujului a crescut de 5-6 ori

Despre secolul al XIV-lea, când a fost amenajată pescăria medievală în Lacul de la Gheorgheni, istoricul Tudor Sălăgean spune că a fost unul complicat. Numărul locuitorilor Clujului a crescut de la 1.000 la circa 5.000-6.000  în acele vremuri. „În secolul al XIV-lea  a început fenomenul de suprapopulare raportat la societatea economic a timpului. Resursele piscicole erau exploatate anapoda. Acesta este contextul în care judele Clujului a cerut transformarea Lacului fără Fund în pescărie", explică Tudor Sălăgean. Acesta mai spune că orăşenii de atunci se hrăneau cu crapi şi sturioni, crapul fiind peştele cel mai consumat în Evul Mediu.

Citeşte şi povestea izvoarelor de la Băile Someşeni, staţiune pentru englezi

„Tot din documente regale aflăm că Lacul Fără Fund era numit în secolul al XVIII-lea Lacul oraşului. De la sfârşitul secolului următor, Lacul Oraşului devine cel de la Chios. Nu numai denumirile s-au pierdut, ci şi ruinele amenajărilor din Evul Mediu făcute lacului", adaugă Sălăgean.

„Vapor" din Deltă pe lac

Despre amenajările din vremurile noastre la acest lac se ştie că au început în anii 70. Inginerul Marian Lazăr, fost arhitect-şef al primăriei oraşului în perioada 1965-1972, spune că până în 1989 era un debarcader cu vreo 20-30 de bărci. „Le-aş ridica statuie celor ce au muncit la amenajarea lacului. Merită. A fost enorm de lucru. Trebuia excavat mult şi cum nu erau utilaje s-a adus o dragă din deltă, din localitatea Vadu Oii. Draga, încărcată pe un utilaj rutier de mare tonaj, a ajuns la Cluj în două săptămâni pentru că se circula doar noaptea cu 15 kilometri la oră, iar echipa de sudori şi electricieni ce o însoţea trebuia să improvizeze fiindcă, în unele locuri, era mai mare utilajul decât podul pe care trebuia să-l treacă. Deci, trebuiau să găsească soluţii", povesteşte arhitectul. Acesta deplânge cum arată lacul acum. Şi-ar dori să fie mai îngrijit.

Află aici care era locul preferat de îmbăiere al clujenilor

Draga semăna cu un vapor de mici dimensiuni, iar lumea a început să răspândească zvonuri că în Cluj se găseşte un vapor din Deltă. „Acea dragă adusă din sud aducea cu un vaporaş, dar nici vorbă de vapor", afirmă un alt arhitect cunoscut al oraşului, Vasile Mitrea. Acesta a vrut să transforme zona lacului de la Gheorgheni într-o pistă de canotaj, care să poată găzdui competiţii naţionale, dar şi să fie un loc de agrement apreciat de clujeni. „În zonă sunt cinci lucii de apă. Proiectul meu, făcut acum câţiva ani, prevedea unirea a trei dintre acestea şi transformarea lor într-o pistă de canotaj unde ar fi putut avea loc concursuri naţionale de profil. Un alt luciu, care putea fi creat din decolmatarea zonei mlăştinoase, îl gândisem ca ştrand. Proiectul a fost preluat de primărie şi probabil zace într-un sertar, asta dacă nu l-au mâncat, între timp, şoriceii", afirmă Vasile Mitrea.