Nevăzătorii chiar aud mai bine!
0
Nu este un mit: oamenii care şi-au pierdut vederea percep sunetele mai bine decât restul. Creierul lor are capacitatea de a compensa pierderea acestui simţ prin dezvoltarea celorlalte patru, au descoperit oamenii de ştiinţă.
Lipsa unuia dintre cele cinci simţuri se transformă uneori într-un avantaj. Acest lucru este valabil cel puţin în cazul celor care şi-au pierdut vederea, iar Ray Charles, Andrea Bocelli şi Stevie Wonder confirmă teoria.
Citeşte şi:
FOTO Viaţa fără vedere: Un joc între intuiţie şi auz. Iată um a devenit un nevăzător campion la şah
Datorită urechii lor muzicale, au devenit legende ale muzicii, iar oamenii de ştiinţă vin acum şi cu o explicaţie pentru talentul lor excepţional. Se bănuia până acum legătura dintre auzul fin şi lipsa vederii, însă metodele de investigaţie de care dispun astăzi cercetătorii au evidenţiat mecanismul prin care creierul compensează lipsa acestui simţ.
Vârsta pierderii vederii este importantă
Robert Zatorre, cercetător în neuroştiinţe şi specialist în psihologie experimentală la Institutul de Neurologie al Universităţii „McGill" din Canada a probat teoria printr-un studiu relativ simplu: a testat auzul unui grup de văzători şi de nevăzători. Concluzia era cea aşteptată: persoanele fără vedere au perceput sunetele mai bine. Cercetătorul canadian a făcut însă o descoperire surprinzătoare: participanţii la studiu care erau orbi din naştere aveau auzul mai fin decât cei care şi-au pierdut vederea mai târziu în viaţă. Rezultatele testelor au fost direct corelate cu vârsta de la care persoanele respective şi-au pierdut auzul. După nevăzătorii din naştere, cel mai dezvoltat simţ al auzului îl au oamenii care şi-au pierdut vederea în jurul vârstei de patru-cinci ani. Începând de la vârsta de zece ani, diferenţele de auz nu sunt prea mari între orbi şi cei care pot vedea, după cum reiese din studiul canadian.
Creierul se reorganizează pentru a compensa lipsurile
Constatarea făcută de specialistul canadian are legătură cu etapele de dezvoltare a creierului. Cu cât pierderea vederii se produce mai aproape de venirea pe lume, cu atât creierul este mai capabil să-şi reorganizeze funcţiile şi să compenseze lipsurile. „Creierul are ceea ce se numeşte plasticitate. Aceasta înseamnă că, la vârste mici, modul de funcţionare a neuronilor poate fi schimbat şi creierul poate fi reorganizat pentru a ne creşte şansele de supravieţuire", a explicat Zattore în studiul său. Însă pe măsură ce înaintăm în vârstă, mai spune specialistul, percepţiile senzoriale devin mai greu modificabile.
Centrul vizual se «reprofilează»
Continuând să investigheze motivul pentru care orbii aud mai bine, Robert Zatorre avea să constate un lucru uimitor. Cu ajutorul PET/CT-ului, care este o tomografie cu emisie de pozitroni, cea mai performantă la ora actuală, cercetătorul a urmărit activitatea cerebrală a participanţilor la studiu. Tehnologia de ultimă generaţie permite acest lucru în timp ce o persoană desfăşoară o activitate. Atunci când persoanele implicate în studiu ascultau diverse sunete, imaginile captate de PET/CT au înregistrat, aşa cum era de aşteptat, activitate cerebrală în cortexul auditiv. Însă în cazul nevăzătorilor, tomografia performantă a arătat activitate cerebrală şi în cortexul vizual. Acest lucru demonstrează că zona din creier responsabilă de percepţia imaginilor nu se atrofiază, ci îşi modifică menirea: ea devine capabilă să proceseze sunete.
Unde sunt procesate informaţiile auditive şi vizuale
Prin ce mecanism se adaptează centrii nervoşi
La naştere, centrul auzului, cel al văzului şi toate centrele nervoase din creier care controlează simţurile sunt conectate între ele. Pe măsură ce creierul îşi continuă dezvoltarea, aceste centre se separă. Numai că în cazul persoanelor născute fără vedere, ele continuă să comunice, astfel încât centrul vizual să-l poată „ajuta" pe cel auditiv. „Este ca atunci când tunzi un pom: păstrezi doar ramurile care au acces la lumină. Dar când lumea ta este învăluită în întuneric, încă puţin ajutor din partea creierului este binevenit", explică Pascal Belin, coautor al studiului.
Specialistul nostru
Dr. Radu Braga
cercetător în neuroştiinţe Centrul de Excelenţă în Neuroştiinţe, Universitatea de Medicină „Carol Davila", Bucureşti
Procesarea informaţiilor care vin de la simţuri se învaţă şi se rafinează pe parcursul vieţii în funcţie de motivaţie şi de afinităţi. Cel mai mare câştig din punctul de vedere al rafinării acestor aptitudini este în copilărie, când creierul este caracterizat de o plasticitate ridicată. Evident, pierderea vederii obligă/motivează individul în cauză să-şi dezvolte nu numai auzul, ci şi alte simţuri, dintr-o necesitate de adaptare. Sunt cunoscute cazuri de maseuri orbi excepţionali. Însă aceasta nu înseamnă că persoanele care au simţul vizual intact nu îşi pot dezvolta celelalte simţuri către perfecţiune pe parcursul vieţii. De altfel, majoritatea compozitorilor celebri vedeau foarte bine, iar Beethoven, deşi îşi pierduse auzul către finalul vieţii, şi-a păstrat discernământul muzical şi abilitatea de a compune.
Compensare
Nevăzătorii au şi o memorie mai bună, potrivit altor studii.
Se încarcă comentariile...
