Adevarul.ro

Vin la putere în Africa de Nord şi Orientul Mijlociu, eventual pe cale democratică, mişcările islamiste mult timp reprimate? Există alte forţe politice locale mai puternice? Mai este posibil ca ţările arabe să accepte guverne pro-occidentale? Sunt revoltele populare din lumea arabă un semn al eşecului politicii europene în vecinătate sudică? Acestea sunt doar câteva dintre întrebările puse de FP România unui număr mare de experţi români în relaţii internaţionale şi domenii conexe.

Sumarul dosarului Noul Orient Mijlociu din FP România nr. 22 (mai/iunie 2011) :

La ce Nou Orient trebuie să se aştepte Israelul Odată cu răsturnarea vechilor regimuri, vor apărea multiple centre de putere şi va începe lupta pentru "adevărata" moştenire a revoluţiei. Noile conduceri din lumea araba, preocupate preponderent de o agendă internă, vor avea o orientare externă similară Turciei de astăzi - mai puţin pro-americană, ocazional anti-occidentală şi anti-israeliană. Israelului îi va fi tot mai dificil să se înţeleagă cu lumea arabă. De Uzi Rabi

Cum va arăta lumea arabă post-revoluţionară Egiptul va fi instabil pentru o perioadă îndelungată de timp. Regiunea Golfului va fi martora unei perioade de destabilizare, poate chiar dezintegrare a unor state precum Yemen, Libia, Arabia Saudită sau Bahrain iar ascensiunea Frăţiei Musulmane în Egipt va fi un catalizator pentru mişcările soră din alte ţări. De Shmuel Bar

Frăţia cu musulmanii  A făcut documentare în Liban, Palestina, Yemen. A intervievat lideri de top ai Hamas, precum Khalid Meshaal şi Osama Hamdan. A fost în mai toate taberele de refugiaţi palestineini din Liban. Articolele sale au fost publicate în Washington Times, Yemen Times, Global Politician, Lebanon Wire.  Manuela Paraipan, expertă româncă în lumea arabă, cunoaşte de pe teren problematicile politice ale acestui spaţiu, cu care empatizează.

Sumarul dezbaterii online:

Pe când o “primăvară” saudită? Multe dintre problemele care au amorsat „Primăvara Arabă” există şi în societatea saudită. Pentru a evita însă repetarea revoltelor arabe şi acasă, monarhia saudită a cheltuit 30% din PIB-ul anului 2010 pentru cumpărarea păcii sociale.

Victorie sau eşec al Europei peste Mediterana? Mişcările recente din Tunisia şi Egipt indică succesul preluării unor valori europene, al adoptării unor atitudini de respect pentru libertate şi de dorinţă de a participa la decizia politică, al manifestării cetăţenilor acestor ţări ca oameni liberi. de Liliana Popescu

"Puţin probabil ca Frăţia Musulmană să învingă frăţia militarilor" Egiptul va rămâne în continuare un regim dominat de militari, în ciuda semnelor de democratizare. Repetarea alegerilor legislative va permite probabil reintrarea pe scena politică a unui număr de oponenţi - în special Mohamed ElBaradei - însă e puţin probabil ca Frăţia Musulmană să poată depăşi forţa politică a armatei egiptene, spune Laura Bretea, specialistă a Europuls în alegeri şi democratizare, într-un interviu pentru FP România. Interviu realizat de Petre Munteanu

Ultimele ore ale lui Mubarak. De ce “revoluţia furată” ar folosi tuturor Obsesia Vestului pentru stabilitate în Orientul Mijlociu, mai degrabă decât pentru drepturi civile, are în mare măsură justificarea ei. Dacă democraţia este puterea poporului, libertatea nu duce neapărat la democraţie. Puterea se traduce în capacitatea de a controla mediul în care exiști – ori, populațiile din regiune nu sunt lipsite de putere doar de către regimurile opresive, ci și de lipsa mijloacelor economice, de educație, de acces la cultură, la informație.  De Oana Popescu

„Ameninţarea vine din Arabia Saudită“ Ameninţarea puternică ar putea veni la o schimbare dură şi bruscă de regim în Arabia Saudită, cu preluarea puterii de către structuri apropiate Al Qaida şi formulelor islamiste radicale şi eliminarea dinastiei saudite. De Iulian Chifu

Viitorul Uniunii euro-arabe În ciuda deschiderii pieţelor arabe în faţa companiilor străine, europene şi altele, aceste ţări nu au întreprins şi alte tipuri de reformă. Deschiderea în faţa investitorilor străini, după modelul chinez, nu înseamnă o deschidere şi faţă de propriii cetăţeni şi a revendicărilor tot mai insistente ale acestora. De altfel, în mod bizar, creşterea acestor economii coexistă cu un nivel de trai din ce în ce mai scăzut, aspect care a contribuit la acumularea fără precedent de tensiune socială. De Laura Sitaru