Jocul periculos al României cu Serbia
0
Preşedintele Băsescu a cerut ieri OSCE sprijin pentru monitorizarea protocolului pe minorităţi cu Serbia. Bucureștiul a fost la un pas de a bloca acordarea statutului de țară candidată pentru aceasta.
Blocarea candidaturii Serbiei ar fi dat însă un semnal tuturor ţărilor din Balcani, cum că, oricâte eforturi ar face pentru a închide rănile războiului, tot vor fi ţinute la uşa Europei, de interese naţionaliste. Aşa cum Olanda ne ţine pe noi la uşa spaţiului Schengen.
Citeşte şi:
„Şmecheria" lui Boris Tadici
Iată că, la începutul primăverii lui 2012, România s-a ridicat din pozilia „ghiocelului”, spărgând în bucăți tabloul pe care singură și-l crease în cadrul relațiilor europene. La Consiliul din 1-2 martie, Bucureștiul a fost la un pas de a bloca acordarea statutului de țară candidată la aderare pentru Serbia vecină. Doar un acord semnat cu Belgradul în ultimul moment, privind minorităţile, a deblocat situația. În România, mulţi au zâmbit satisfăcuţi. Umiliţi, săraci şi periferici ne-am autodemonstrat că putem conta şi noi în joc. Dar unde contează un asemenea joc?
În primul rând, există un interes general privind pacificarea Balcanilor de Vest, prin oferirea perspectivei europene. Răsfoind zilele trecute colecția FP România, am dat de numărul al doilea al ediției locale, din 2008, când Kosovo tocmai își declarase unilateral independența. Când presa românească se întrecea în abordări care mai de care mai catastrofice, noi titram, calmi: Reîntregirea Iugoslaviei în Uniunea Europeană. Părea o nebunie. Dar lucrurile aveau să meargă chiar în această direcție.
AUDIO INEDIT! Boris Tadici va folosi în campania sa electorală imnul UE în stil ţigănesc
Atracţia Europei - a acestei Europe, frământate de atâtea probleme - i-a făcut pe sârbi să înghită până la urmă, cu noduri, pierderea Kosovo şi predarea criminalilor de război, pe care mulţi dintre vecinii noştri îi consideră eroi naţionali. Sârbii au făcut sacrificii pentru a fi acceptaţi de Europa - iar premierul Zoran Djindjici chiar a plătit cu viaţa. România însăși, prin decizia de a nu recunoaște independența Kosovo, a ajutat diplomația sârbă în a negocia la sânge cu Bruxelles-ul, termenii în care să abordeze relația cu Priștina – deja celebrele asteriscuri care i-au înnebunit pe negociatorii europeni.
Dar iată că, deodată, la spartul târgului, România își aduce aminte că Serbia nu stă tocmai bine cu protecția minorității vlahe din Timoc. Din nou, blocaj. Serbia se vede pe marginea prăpastiei. Suntem la început de martie. În cel mult două luni, în Serbia urmează să aibă loc alegeri. Dacă pro-europenii nu le aduc sârbilor vestea primirii statutului de țară candidată, după aceea a desființării vizelor, sunt pierduți.
Diplomaţie cu spasmofilie. De ce am ridicat abia ACUM problema vlahilor?!
Formaţiunea de opoziţie a fostului prim-ministru sârb Vojislav Koštuniţa, Partidul Democrat din Serbia (DSS), susține că ar fi mai bine pentru Serbia să îşi proclame neutralitatea politică, să oprească integrarea europeană şi să cultive doar relaţii economice cu Uniunea. Cât despre cealaltă formațiune de opoziție, Partidul Radical Sârb - al cărui lider, Vojislav Seseli, se află în proces la Haga pentru crime de război - a strâns nu mai puțin de 200.000 de semnături împotriva cursului european al Serbiei. Același partid susținea, de altfel, alături de Partidul Socialist al lui Miloșevici, direct integrarea Serbiei în Uniunea Rusia-Belarus.
Este clar cine ar fi fost marii câștigători în alegeri ai unei eventuale blocări a parcursului european al Serbiei de către București. Dar are România interesul unei reveniri la putere a naționaliștilor la Belgrad, ca să nu mai vorbim, de o revenire a rușilor în Balcani? Un asemenea scenariu este însă unul pe termen lung, iar la București pare a funcționa mai curând scenariul pe termen scurt. Și în România vor avea loc alegeri, în iunie și noiembrie 2012. Va fi apăsarea pedalei naționalismului una dintre armele electorale?
Sârbii deghizaţi în vlahi: "Nimeni nu are dreptul să le ceară vlahilor să se declare români"
De bună seamă, Serbia nu e uşă de biserică în materie de protecţie a minorităţilor. Nu că ar fi singura din Europa... Doar că, pe parcursul lungilor ani de negocieri la care se înhamă Belgradul, România va avea destul timp să pună această problemă. Și, oricum, va găsi în forțele pro-europene un partener cu mult mai rezonabil decât, eventual, în naționaliștii sârbi.
Iar blocarea candidaturii Serbiei ar fi dat un semnal tuturor ţărilor din Balcani, cum că, oricâte eforturi ar face pentru a închide rănile războiului, tot vor fi ţinute la uşa Europei, de interese naţionaliste. Aşa cum Olanda ne ţine pe noi la uşa spaţiului Schengen.
Articol din ediția nr. 27 a FP România.
Se încarcă comentariile...
