Islanda în UE: datorie contra energie

Şeful Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso (dreapta),şi Johanna Sigurdardottir (premierul Islandei)

În 2007, insula era pe primul loc în topul ţărilor în care se trăia cel mai bine. Azi, jumătate din populaţia Islandei a ajuns în pragul sărăciei, iar ţara e grevată de datorii. Cu toate acestea, dacă ar fi după UE, aderarea ar merge strună.

Comisia Europeană a recomandat deschiderea negocierilor de aderare cu Islanda, proces ce s-ar putea încheia în mai puţin de un an. Grăbirea negocierilor convine Bruxelles-ului şi întrece aşteptările guvernului de la Reykjavik, susţinătorul integrării, ce vedea procesul încheiat abia în 2012. Nu la fel de încântaţi sunt şi islandezii de rând, chemaţi să se pronunţe prin referendum asupra aderării, la 6 martie.

Islanda vrea să fie paradis jurnalistic

„Lovitură de ciocan“  peste fesul musulman

De ce grăbeşte Uniunea Europeană integrarea Islandei, ţară care a fost pe punctul de a da faliment şi de ce islandezii, dornici întâi să să se alăture „Clubului celor 27" par să se fi sucit, ultimele sondaje avansând un procent de 60% antiaderare ? Evoluţia Islandei în ultimii ani şi condiţiile impuse de Marea Britanie şi Olanda oferă răspunsurile.

Bruxelles: Dosarul e bun

Executivul european consideră că Islanda a îndeplinit deja o sumă de criterii dintre cele fixate de UE în materie de democraţie şi drepturi ale omului. Deja în Schengen şi membră a Spaţiului economic european, insula ar fi în măsură să încheie aproape imediat 24 din cele 35 de capitole ale negocierii. La capitolul deficit şi strategie bugetară, sensibile la alte aplicante pentru UE, Bruxelles-ul recunoşte că Islanda mai are de lucru.

Capitolele cu adevărat dificile vor fi, însă, pescuitul şi agricultura.

Poartă către Arctica

Comisia Europeană uită, însă, aceste "amănunte" din cauza interesului strategic pe care îl prezintă insula. Prin intermediul Islandei, UE poate "pune un picior" în regiunea arctică, râvnită de toate marile puteri ale lumii pentru rezervele sale minerale încă neatinse. SUA şi Rusia sunt deja prezente, nu şi Europa. De altfel, Stefan Fuele, comisarul pentru Extindere, a declarat, miercuri, că s-a discutat "despre importanţa strategică a Arcticii" ca atu de primă mână al Islandei.

Degringolada „Icesave"

Insula şi-a depus candidatura la UE în 2009, sperând astfel să-şi stabilizeze economia afectată profund de criză în 2008. La sfârşitul acelui an, islandezii nu vedeau altă soluţie decât aderarea la Uniune, iar salvarea era trecerea la euro.

Când s-a dus cu mâna întinsă la Bruxelles, guvernul islandez a acceptat însă o condiţie care îi creează acum probleme: rambursarea deponenţilor britanici şi olandezi, păgubiţi de falimentul răsunător al fondului "Icesave" şi al Băncii Lansbanki. Prăbuşirea "Icesave" (august 2008) s-a tradus prin pierderea a 3,8 miliarde de euro. De atunci, Marea Britanie şi Olanda n-au încetat să ceară Islandei aceşti bani. Londra şi Haga au reuşit chiar să blocheze ajutorul cerut de Reykjavik de la FMI şi înteţesc pe zi ce trece presiunile asupra guvernului islandez.

12.000 de euro datorie pe cap de islandez

Direct proporţional cu această atitudine a crescut şi curentul antieuropean în rândul insularilor, care se tem că, odată primiţi în UE, vor fi siliţi să suporte din propriul buzunar paguba lăsată în urmă de falimentul "Icesave".

Suma de 3,8 miliarde de euro reprezintă echivalentul a 40% din PIB-ul anual al Islandei, fiecăruia dintre cei 317.000 de locuitori revenindu-i să plătească 12.000 de euro. "E ca şi cum cineva ne-ar cere să asistăm la propria noastră înmormântare!", scria zilele trecute Karl Blondäl, redactor-şef adjunct la cotidianul islandez "Morgunbladid", cerând populaţiei să voteze contra aderării, la 6 martie.

Alt obstacol: pescuitul

Un alt subiect sensibil rămâne pescuitul, un domeniu în care islandezii nu vor să cedeze supremaţia. Aşa-zisele "războaie ale codului", duse cu Marea Britanie între 1950 şi 1970, au făcut vâlvă în epocă. Acum, acest sector important al economiei autohtone pare a fi singurul ce a rezistat crizei. Numai anul trecut, pescuitul a adus în vistieria ţării peste 550 de milioane de euro şi reprezintă 36,6% din exporturi.

Cei 5.000 de pescari islandezi nu se vor lăsa prinşi prea uşor în "plasa" Bruxelles-ului, sunt de părere analiştii. Liderii acestora au devenit vârfurile de lance ale curentului antiaderare, propagând sloganuri de genul "UE ne va lua resursele şi nu ne va da nimic în schimb!"

Într-adevăr, dacă insula va deveni membră UE, pescarii islandezi vor fi obligaţi să accepte pescadoarele europene în apele lor, să respecte cota de peşte impusă de Bruxelles şi să facă loc investitorilor străini. În plus, fermierii islandezi (circa 4.000), care primesc subvenţii generoase, vor refuza să importe produse europene mai ieftine.

Iar Reykjavik-ul va insista să primească pentru agricultură bani mai mulţi ca Finlanda sau Suedia, de pildă, ţări ce beneficiază de subvenţii specifice din cauza climei aspre.

„Autostradă electrică" spre Marea Britanie

Cum discuţiile între Londra, Haga şi Reykjavik, privind despăgubirile în "afacerea Icesave", au ajuns într-un punct mort, Gijs Graafland, analist la Fundaţia Planck, a avansat o soluţie de-a dreptul inedită.

El a sugerat stingerea unei părţi a datoriei islandeze de cinci miliarde de euro, prin transfer de curent.

Iniţiativa "Energie pentru datorie" presupune valorificarea resurselor energetice ale insulei, a explicat Graafland, reluat de EurActiv.

Analistul întrevede posibilitatea ca Islanda să devină astfel "principalul furnizor de energie al Europei". Modalitatea de a pune în practică teoria ar fi "legarea" Islandei de Marea Britanie ­printr-un sistem HVDC (High Voltage Direct Current), utilizat pentru transmiterea curentului electric la distanţe mari.

Sistemul, numit şi "autostradă electrică", nu este prea costisitor, iar soluţia ar scuti autorităţile islandeze de o parte din datorie, şi ar mulţumi şi ţările vătămate.

Islandezii nu par însă interesaţi de propunere, mai ales că industria aluminiului, importantă în economia locală, consumă deja mult curent. În Islanda există trei mari astfel de combinate energofage, vor mai fi deschise două într-un viitor apropiat, şi deja se pune problema păstrării sau scumpirii preţului energiei.

Deficit şi datorii

În 2007, ONU clasa Islanda pe primul loc în topul ţărilor în care se trăia cel mai bine. Azi, 80% din populaţia insulei e şomeră şi a sărăcit. În 2009, deficitul bugetar a atins 14,4% din PIB, iar datoria publică islandeză - 130% din PIB, mult peste limitele fixate de UE.