Adevarul.ro

Arestarea  unor generali, acuzaţi că puneau la cale răsturnarea guvernului, repune pe tapet relaţia spinoasă politic-armată. Turcia a trăit până acum trei mari lovituri de stat conduse de militari. Numit „Lovitura de ciocan“, complotul urmărea instaurarea haosului în ţară, urmat de intervenţia salutară a armatei, ce ar fi restabilit ordinea.

Câteva moschei din Istanbul aruncate în aer, un avion militar turc doborât deasupra Mării Egee, Turcia adusă în prag de război cu Grecia... Sunt câteva dintre „ingredientele" complotului generalilor, dezvăluit, în ianuarie, de „Taraf" un ziar independent de orientare liberală.

Povestea, ce ar fi trebuit să se încheie cu intervenţia armatei şi debarcarea guvernului Erdogan, produs al Partidului Dreptăţii şi Dezvoltării (AKP, islamist) a provocat o adevărată furtună în mediile politice turceşti. Deşi generalii au dezminţit planul, afirmând că era vorba despre  un «exerciţiu militar de simulare», dezvăluirea din «Taraf» s-a lăsat cu arestări spectaculoase, operate la începutul săptămânii.

Plan gândit de „foşti"

Complotiştii arestaţi, 49 conform canalului CNN-Turk, sunt ofiţeri superiori, generali şi amirali în retragere, unii purtând titlul onorific de „paşă", datând de pe vremea Imperiului Otoman.

Între cei reţinuţi figurează generalul Ergin Saygun, fost adjunct al şefului Statului Major, generalul Ibrahim Firtina, fostul şef al armatei aerului şi amiralii Ozden Ornek şi Ahmet Feyyaz Ogutçu, foşti comandanţi ai Marinei. Alături de ei, au mai fost inculpate în afacere peste 400 de persoane, de la simpli soldaţi, la cadre didactice, jurnalişti şi politicieni. Până de curând, comentează analiştii, un astfel de gest ar fi fost de neimaginat în Turcia, ţară unde armata a fost mereu percepută ca unic garant al stabilităţii şi secularismului societăţii.

Deocamdată, nu a fost pronunţată nicio sentinţă, dar, indiferent care va fi aceasta, afacerea „Lovitura de ciocan" ar putea remodela pe viitor rolul şi locul armatei în societatea turcă.

Reţeaua „Ergenekon"

Nu e un secret că între unii şefii ai armatei Turciei şi guvernul premierului RecepTayyip Erdogan, islamist moderat, mocneşte de mai mulţi ani un conflict latent. Primii îi reproşează lui Erdogan că pune în pericol secularismul şi integritatea Turciei. Premierul ripostează că locul unei armate moderne nu este în politică.

Tabăra Erdogan a punctat în ochii opiniei publice în urmă cu doi ani, când a ieşit la iveală existenţa "Ergenekon", o reţea secretă din care făceau parte  generali, politicieni şi oameni de afaceri, toţi având drept scop înlăturarea pericolului islamist, reprezentat de premier şi partidul AKP.

Jurnaliştii turci şi străini pândesc ieşirea acuzaţilor de la procuratură   Foto: Epa

Frăţia musulmană

În replică, generalii susţin că reţeaua "Ergenekon" este o invenţie menită să discretizeze armata, parte a unei campanii duse de Fethullah Gulen. Fost imam, Gulen este un intelectual de marcă şi lider al celei mai bogate şi mai influente mişcări islamice din Turcia. Mişcarea, ce denunţă violenţa şi apără valorile capitaliste, nu este însă percepută ca o promotoare a fundamentalismului religios.

O altă dezvăluire, ce a şifonat serios imaginea armatei, se referă la atentatul PKK (Partidul Muncitorilor din Kurdistan) din octombrie 2007, la Daglica. Tot "Taraf" a dezvăluit că generalii ar fi avut informaţii despre atac, dar au tăcut pentru a da o lovitură guvernului. În atentat şi-au pierdut viaţa 13 militari turci. Analiştii consideră că atât "Ergenekon" cât şi Daglica au ştirbit prestigiul armatei în ochii populaţiei.

Erdogan, atacat cu pantoful

Premierul turc Recep Erdogan a avut parte de o primire specială la Sevilla, în Spania. Luni seară, oficialul a fost cât pe ce să fie lovit cu un pantof în cap, după celebrul "model Bush". Atacul a avut loc în faţa primăriei din Sevilla, unde Erdogan se afla pentru a primi  un premiu de la autorităţile locale.

Potrivit agenţiei de presă EFE, autorul atacului este un kurd de 27 de ani, având un paşaport sirian. Spania, ţară care asigură în prezent preşedinţia rotativă a UE, dreşte să relanseze discuţiile privind aderarea Turciei la Uniune.

Amiralul în retragere Ozer Karabulut (grizonat) este escortat de poliţie către un tribunal din Istanbul   Foto: Epa

A doua armată a NATO după SUA şi tradiţia puciurilor

Analiştii se întreabă dacă, într-adevăr, Turcia e pregătită să regândească rolul armatei, iar scăderea influenţei generalilor reprezintă un proces ireversibil. Sau este vorba despre încă o bătălie a războiului dintre castele conducătoare: militarii şi vechea gardă politică, obişnuiţi să monopolizeze puterea, şi clasa în ascensiune, islamiştii moderaţi din Anatolia, reprezentaţi de guvernarea AKP.

Răspunsul contează, deoarece Turcia reprezintă un pion strategic aşezat între Europa şi Orientul Mijlociu. Are o populaţie ce atinge 72 de milioane  şi şanse să devină principala ţară de tranzit a petrolului şi gazelor provenite din Est. În plus, este o democraţie seculară, deşi e majoritar musulmană, şi a aplicat pentru aderarea la Uniunea Europeană.

Un „garant" violent

Armata turcă este a doua ca mărime, în NATO, după cea a Statelor Unite şi a fost mult timp privită de populaţie ca un garant al republicii seculare fondate de Kemal Ataturk, în urmă cu 86 de ani. Şi din acest motiv, armata turcă are o tradiţie destul de bogată în materie de lovituri militare.

Prima, cea din 1960,  s-a încheiat cu spânzurarea premierului Adnan Menderes. A doua a avut loc în 1980, generalii consolidându-şi puterea prin impunerea unei noi Constituţii. În 1997, tot generalii au răsturnat primul guvern islamist, democratic ales, sub acuzaţia că ar fi vrut să instaureze  legea shariei. În 2007, au ameninţat că vor interveni din nou. Motivul: soţia lui Abdullah Gul, ministrul de Externe de atunci, purta văl, simbol al fundamentalismului islamic în ochii generalilor.

În 2008, când s-a pus în revenirea la portul vălului islamic în Universităţi, generalii au încercat să determine interzicerea AKP, sub acuzaţia că urmăreşte anularea secularismului.

Preşedintele Abdullah Gul (dreapta), la întâlnirea cu şeful Curţii de Apel, Hasa Gerceker, pe tema arestărilor înalţilor oficiali ai Armatei