Problemă agricolă sau politică agricolă?

Optică Agricultura nu trebuie să fie neapărat o „problemă“ pentru România. Ea poate fi o soluţie pentru dezvoltare socio-economică. Comisarul european pentru Agricultură, românul Dacian Cioloş, a propus deja o reformă a Politicii Agricole Comune pe plan european. Politica agricolă din ţară nu îi dă încă şansa să pledeze mai mult pentru agricultorii români.

Într-una din zilele săptămânii trecute am discutat cu fermieri şi administratori ai politicii agricole dintr-un judeţ ardelean cu potenţial agricol deosebit. Invitat să dezbatem despre finanţarea europeană a agriculturii, dezvoltării rurale, pescuitului, am constatat că în mintea partenerilor de dialog era înstăpânită opinia că, în România, „agricultura este o problemă". Or, agricultura nu este o problemă, ci poate fi o soluţie a dezvoltării economico-sociale a României. Problema cred că este lipsa unei politici agricole serioase şi netranspunerea în practica economică şi de piaţă a potenţialului agriculturii şi zonelor rurale.

Citiţi şi:

EXCLUSIV Cioloş: „Vom schimba modelul de distribuire a subvenţiilor între statele membre“

Pe ce se duc banii UE: posturi de lux pentru diplomaţi şi vaci fictive

Am comunicat interlocutorilor că la Bruxelles este în curs de dezbatere o propunere nouă de Politică Agricolă Comună care prospectează şi finanţarea pentru viitorul buget european (2014-2020). Concluzia fermierilor din zonă a fost: „Noi nu ştim ce să facem acum şi nimeni nu ne spune ce va fi mâine". Am fost atent la mesajele în mass-media ale diriguitorilor agriculturii din România, în ultimele zile: interesul pentru agricultura bazată pe organisme modificate genetic şi reţeta implicării în evaziunea fiscală, în domeniul vinului.

Când a fost propus Dacian Cioloş pentru postul de comisar european (agricultură), politicienii şi arendaşii autohtoni au fost încântaţi, crezând că au găsit rezolvarea la situaţia agriculturii locale. Am spus, atunci, că ar fi mai bine să-l sprijinim pe Dacian Cioloş prin aplicarea în ţară a unei politici agricole sănătoase. Recent, Comisia Europeană a comunicat o viziune despre reforma Politicii Agricole Comune (PAC), iar comisarul Cioloş ar trebui să fie principalul vehicul al promovării ei şi găsirii sprijinului necesar pentru o schimbare care să înceapă peste doar trei ani. Desigur, dl. Ciolos nu reprezintă România în Colegiul comisarilor, dar, dacă ar avea şi o susţinere convingătoare din ţara lui, în fapte, nu în vorbe, ar avea un plus de valoare argumentativă.

Noua viziune a Comisiei Europene în domeniul Politicii Agricole Comune a fost comunicată după ce Franţa şi Germania s-au pus de acord (septembrie 2010) asupra principalelor obiective ale reformării politicii europene a agriculturii, iar agenţia specializată a ONU - FAO (Organizaţia pentru Alimente şi Agricultură) şi-a prezentat rapoartele şi opţiunile în materie de agricultură şi alimentaţie. FAO estimează că, până în 2050, producţia agricolă va trebui să crească cu 70%, iar soluţiile pentru realizarea acestui deziderat sunt sporirea randamentelor, investiţiile de proximitate şi sprijinirea micilor ferme.

În ceea ce priveşte relaţiile comerciale cu produse agroalimentare, la Organizaţia Mondială a Comerţului persistă discuţia între cei care pledează pentru avantajele deschiderii cât mai largi a pieţei şi adepţii „suveranităţii alimentare". Acutizarea problemei securităţii alimentare va fi un argument pentru cei care optează pentru reglementarea pieţelor.

Bani în funcţie de performanţe

Propunerile cu care a venit Comisia Europeană au în vedere creşterea subvenţiei pentru micii fermieri, legătura directă între plăţile directe şi performanţe (incluzând şi aspectele de mediu) şi ţin cont şi de obiectivele securităţii alimentare. Menţin atenţia îndreptată spre dezvoltarea rurală şi includ accente suplimentare în ceea ce priveşte ecologia. Nu este însă precizată dimensiunea bugetului, fapt pentru care unii critici consideră că nici Comisia Europeană nu crede în şansele acestor propuneri.

În realitate, Comisia va lansa spre dezbatere proiectul bugetului (2014-2020) în iunie, anul viitor, neavând precizată, la aceasta oră, o formulă distinctă pentru PAC. Mai departe, vor fi elaborate scenarii diverse, de la minimal la maximal, cu formule intermediare flexibile. Important va fi ca schimbările PAC să înceapă cât mai repede şi realist, căci altfel competitivitatea globală va găsi Europa ca pe un muzeu al agriculturii secolului al XX-lea.

Statele UE îşi au deja formulate opţiunile, deoarece despre reforma PAC se discută de aproape un deceniu, dar le vor face cunoscute mai limpede doar în corelare cu proiecţia bugetară pentru 2014-2020. Grupurile politice din Parlamentul European şi-au propus să dezbată intens această propunere a Comisiei, deoarece, cum se exprimau „Verzii", „diavolul stă în detalii". În schimb, lobby-ul tradiţional al fermierilor din UE şi al industriilor agroalimentare şi-au intensificat activitatea nu doar în Bruxelles, ci şi în statele membre.

Ca o particularitate, se anunţă o posibilă dispută între statele membre „vechi" şi cele „noi", deoarece „vechii" nu sunt încă dispuşi să accepte acelaşi tratament bugetar aplicat fermierilor din noile state membre, propunând continuarea actualei abordări gradualiste, pe motiv că un euro pentru fermierul din „Est" nu înseamnă acelaşi lucru ca un euro pentru fermierii din Spania, Franţa, Italia, Germania.

După cum se vede, schimbările în PAC sunt pe cale a stârni o furtună de interese în UE. Iar interesul României ar fi ca agricultura noastră să nu fie o problemă socio-economică, ci o soluţie pentru circumscrierea ei şi a noastră atât într-o modernizare reală şi de succes a agriculturii europene, cât şi în bugetul european 2014-2020.

Bine ar fi să fie complet şi corect informate toate categoriile de fermieri şi agricultori din România şi să se comunice permanent atât cu structurile de piaţă de la noi (nu doar la nivel de nomenclatură) şi cu cele din statele membre. Iar partidele politice, care, în timpul campaniilor electorale, plâng de grija mediului rural şi a agricultorilor, ar trebui să-şi formuleze obiective şi programe convingătoare despre viitoarea politică agricolă în Uniunea Europeană şi la noi. 

Fost negociator-şef al României cu UE

Vasile Puşcaş, profesor de relaţii internaţionale, autor a peste 20 de volume, a fost negociator-şef al României cu UE (2000-2004); în timpul mandatului său au fost încheiate toate capitolele de negociere şi s-a finalizat negocierea Tratatului de aderare. Din decembrie 2008 până în octombrie 2009 a fost ministru pentru Afaceri Europene.