Geir Lundestad:„Un ex-comunist v-a dus ţara în NATO“

Norvegianul este uimit că România a fost condusă în Alianţă de Ion Iliescu, un politician „provenit din nomenclatura comunistă“. Geir Lundestad a văzut Revoluţia română în direct la televizor şi, la 20 de ani după, a vrut să viziteze şi locurile unde Ceauşescu şi-a trăit ultimele clipe. 

Anders Fogh Rasmussen:„Invit Rusia să intre în lumea reală“

CRPE: Scutul ne apără de ceva ce ruşii nu au, dar nu ne apără de ceea ce au

Secretarul general NATO: "Rachetele iraniene Shahab-3 pot ajunge în România"

NATO: Noua doctrină a Rusiei nu reflectă lumea reală. NATO nu este duşmanul Moscovei

„Adevărul": Ce v-a determinat să acceptaţi invitaţia în România?

Geir Lundestad: E o ţară pe care nu am văzut-o niciodată. M-am dus să văd balconul de la care dictatorul Ceauşescu a rostit ultimul său discurs în faţa poporului. Mă aşteptam să fie la mai mare înălţime, dar Ceauşescu era destul de aproape de mulţime.

De ce aţi ţinut să vedeţi balconul fostului Comitetul Central?

Pentru că l-am văzut, în 1989, la televizor, iar imaginile din ajunul căderii lui Ceauşescu mi-au rămas foarte vii în memorie. Îmi amintesc cum dictatorului i s-a schimbat mimica când a început să fie huiduit. Sunt împotriva pedepsei cu moartea, dar cred că dictatorul român şi-a meritat sfârşitul.

Aţi văzut Casa Poporului, actualul Palat al Parlamentului?

Da, l-am văzut. Este ridicol în toate sensurile. Este imens. Este de neimaginat, cum, în timp ce oamenii sufereau de foame, ca ţara să-şi plătească  datoriile externe, s-a putut construi aşa ceva.

În cartea dumneavoastră „Est, Vest, Nord, Sud" vorbiţi despre România în momentul 1989 ca fiind o excepţie în fostul bloc comunist. Există o explicaţie a istoriei?

Este o excepţie pentru că a avut parte de o revoluţie sângeroasă şi că primele alegeri au fost câştigate de un comunist reformat. Dar fiecare ţară este o excepţie într-un moment dat. M-a mirat la România că tocmai primul ei lider postdecembrist, provenit din nomenclatura comunistă, este cel care a integrat ţara în NATO. Înseamnă că voi, românii, sunteţi în stare să lăsaţi în urmă trecutul. România a urmărit până la urmă tiparul vecinilor - a aderat la UE şi a intrat în NATO, ba chiar aveţi şi baze americane în România.

Avem baze americane şi suntem în proximitatea Rusiei...

Acum, România este interesată să coopereze cu America, SUA sunt şi ele interesate de relaţia cu România pentru că sunteţi aliaţi importanţi pentru ei. Aveţi aproape 2.000 de soldaţi în Afganistan, este o contribuţie imensă. În timp ce în Europa Centrală există mult scepticism şi o dezbatere imensă despre acţiunile Americii, unele ţări se gândesc să-şi retragă trupele din Afganistan, la voi aproape că nu se discută despre acest lucru.

De ce credeţi că nu există o dezbatere serioasă pe tema aceasta în România?

L-am întâlnit pe preşedintele Traian Băsescu când a ţinut un discurs la Institutul Nobel din Norvegia şi l-am întrebat ce zice opinia publică despre bazele americane. Iar el mi-a răspuns că nu există nicio dezbatere despre baze, nici despre Afganistan. Poate este de vină şi faptul că nu aveţi tradiţia dezbaterilor publice pe teme de politică externă. Populaţia s-a obişnuit ca „cei de sus" să decidă pentru ea.

Lipsa tradiţiei să fie singura cauză pentru inexistenţa dezbaterilor publice?

Probabil că se explică şi prin istoria României. Când a căzut comunismul, v-aţi apropiat de SUA, ca să vă distanţaţi de trecut. Şi apoi, în prezent, în România aveţi atâtea dezbateri şi probleme politice şi economice încât nu vă mai rămâne mult timp pentru dezbateri de politică externă. (n.r. - râde)

Aţi vorbit despre operaţiunile militare în Afganistan. Credeţi că acestea aduc pacea?

Problema aceasta s-a pus şi când i-am acordat preşedintelui SUA Premiul Nobel pentru Pace. Obama a făcut mai mult ca oricare altul ca să stabilească un climat bun în relaţiile internaţionale. Susţine dialogul pentru pace în Orientul Mijlociu, luptă pentru neproliferarea armelor nucleare. Preşedintele unei mari puteri ca America va fi mereu implicat într-un conflict , ba chiar în războaie. Cred că toată lumea a înţeles că SUA au trebuit să dea un răspuns atentatelor de la 11 septembrie, în Afganistan. Să nu vă închipuiţi că laureaţii Nobel sunt pacifişti. Ba chiar din contră, sunt puţini pacifişti printre ei. Am premiat de-a lungul anilor chiar şi generali de armată.

Aţi scris în cărţile dumneavoastră că în perioada postdecembristă „maghiarii au fost minoritatea care a dus-o cel mai greu, în România şi Ungaria". Credeţi că situaţia a rămas la fel?

Ştim despre multitudinea de grupuri etnice în estul Europei, ştim şi că frontierele statelor nu pot fi modificate în funcţie de aceste grupuri.
Există extremişti şi în Ungaria, şi în România. Eu nu cred că minoritatea maghiară din Transilvania va deveni o problemă în relaţiile româno-ungare. Cred că Uniunea Europeană are un merit pentru aceasta. Ambele ţări ştiau că nu vor intra în UE având un conflict etnic.

"Poate este de vină şi faptul că nu aveţi tradiţia dezbaterilor publice pe teme de politică externă. Populaţia s-a obişnuit ca «cei de sus» să decidă pentru ea."

Carte de vizită

Geir Lundestad este directorul Institutului Nobel din Norvegia şi profesor de istorie la Universitatea din Oslo. Specialist al politicii externe americane şi al relaţiilor trans-atlantice, a scris numeroase cărţi despre relaţiile internaţionale.

Invitat de Ambasada Regală a Norvegiei la Bucureşti şi de Institutul Diplomatic Român, Lundestad se află în România până la 9 mai.