Adevarul.ro

Construirea sistemului antirachetă în România consolidează parteneriatul cu Statele Unite, oferă o garanţie  politică şi de securitate suplimentară, fără a implica costuri mari din partea ţării noastre, dar îi sporeşte şi greutatea politică în regiune, potrivit unui raport al Centrului Român de Politici Europene (CRPE).

CRPE dă publicităţii un policy brief, intitulat "De unde vine şi de cine ne apără scutul antirachetă - despre cum ne apără scutul de ceea ce ruşii nu au şi nu ne apără de ceea ce au", legat de dezbaterea din jurul scutului ce urmează să fie instalat  în România.

Potrivit raportului, actualul program antirachetă se bazează pe schimbarea de logică de după Războiul Rece. Dacă atunci, SUA şi URSS se bazau pe teama reciprocă de distrugere, lumea post-Război Rece a văzut proliferarea ameninţărilor din partea statelor paria precum Iranul sau Coreea de Nord. Nevrând să accepte o ameninţare nucleară din partea acestor state, Statele Unite încearcă să dezvolte un sistem de apărare care să o anuleze.

Studiul susţine că nu este reală ipoteza vehiculată că scutul din Romania este unul antirusesc. "În primul rând scutul este unul defensiv şi nu ofensiv. Apoi, Rusia deţine aproximativ 608 vectori de transport (rachete) pe diverse platforme care pot purta până la 2683 de focoase nucleare. În raport cu acest arsenal impresionant scutul anti-rachetă ce va fi instalat în România nu are relevanţă".

Scutul din România asigură protecţie împotriva rachetelor cu rază medie de acţiune, în contextul în care Rusia nu mai deţine astfel de rachete (cu încărcătură nucleară) ca urmare a interzicerii lor prin Tratatul privind forţele nucleare intermediare din 1987. "Practic, scutul ne apără de ceva ce ruşii nu au şi nu ne apără de ceea ce au", se mai arată în raport.

Un alt punct al studiului este acela că România a cerut inclusiv în timpul summit-ului NATO de la Bucureşti să fie inclusă într-un sistem antibalistic ca modalitate de protejare a teritoriul naţional. "Este drept în acelaşi timp că preşedintele Băsescu nu a dat dovadă de abilitate în prezentarea anunţului. În ciuda unor speculaţii din presă, a fost de la bun început clar că România nu va plăti pentru acest sistem, punând la dispoziţie doar locaţia şi probabil asigurând securitatea acesteia".

Autorul studiului, Paul Ivan, mai spune că planul Obama vizează în primele sale etape apărarea împotriva rachetelor cu rază medie de acţiune. "Decizia a fost luată pe baza informaţiile conform cărora Teheranul dezvoltă rachete cu rază medie de acţiune, care pot să atingă teritoriul României, mai degrabă decât cele cu rază lungă de acţiune. Temerea este că Iranul ar putea ajunge să deţină focoase nucleare care să fie instalate pe aceste rachete".

Concluzia raportului este că scutul antirachetă ce va fi instalat în România este relevant doar din perspectiva confruntării cu sisteme de rachete ofensive relativ nesofisticate şi puţine la număr. "Dacă scutul antibalistic nu oferă el însuşi decât o protecţie parţială, în schimb oferă indirect o sporire a securităţii României. Chiar dacă importanţa militară a scutului nu este de ignorat, însemnătatea politică a acestuia pare mai importantă. Construirea sistemului antirachetă în ţara noastră consolidează parteneriatul cu Statele Unite care îşi sporeşte responsabilităţile şi implicarea în România şi în regiune. Scutul antirachetă oferă o garanţie politică şi de securitate suplimentară fără a implica costuri mari din partea României. La fel de important, scutul antibalistic sporeşte greutatea politică a României în regiune".