„Cartonaş galben“ pentru cancelarul Angela Merkel

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Germania – campioana mondială a inovaţiilor energetice – ar fi putut să-şi economisească energia risipită pe jocurile politice. Cu ce s-a ales, de fapt, Germania, după lunga lună iunie? Analiştii pomeneau „orele astrale ale democraţiei federale”, petrecute în şi în jurul sălii de plen a Reichstagului.

În săptămânile ce au trecut de la demisia lui Horst Köhler din funcţia supremă în stat, politicienii germani au dat, rând pe rând, măsura capacităţilor de care dispun. În primul rând, cu toţii, în grup; şi, apoi, în parte, în grupuri.

Citiţi şi:

Christian Wulff , noul preşedinte al Germaniei
Germania vrea imigranţi mai inteligenţi / Liderii partidului Angelei Merkel propun introducerea testelor de inteligenţă pentru imigranţi

În alte vremuri, astfel de momente politice, plasate în conjunctura globală dată (cu o criză economică şi financiară prelungită şi cu probleme identitare la nivelul Uniunii Europene), partidele germane s-ar fi aşezat la aceeaşi masă şi ar fi găsit o soluţie unanim acceptabilă. În fapt, cancelarul Angela Merkel a guvernat patru ani cu social-democraţii - şi nu s-a plâns de ei nici când a câştigat, electoral, susţinerea liberalilor.

„Nu pot spune că nu am colaborat bine, vreau doar să subliniez că, acum, avem partenerul ideal", spunea şefa creştin-democraţilor, în toamnă, când alegătorii germani au votat pentru un guvern de dreapta. Porţile pentru orice fel de dialog rămăseseră, aşadar, întredeschise.

Motivul pentru care Merkel şi echipa sa nu au acceptat nominalizarea lui Joachim Gauck rămâne un mister. Pastorul care a condus operaţiunea de desecretizare a arhivelor poliţiei politice est-germane s-a abţinut ore bune de la a accepta propunerea de a candida, venită din partea social-democraţilor şi ecologiştilor. „Vorbiţi şi cu doamna Merkel", le-a spus învinsul de ieri liderilor celor două partide. Doamna Merkel nu l-a vrut, însă. Şi, mai mult decât atât: îşi pregătise partidul pentru candidatura actualului ministru al Muncii, Ursula von der Leyen.

Peste noapte, însă, l-a scos din mânecă pe premierul landului Saxonia Inferioară, Christian Wulff. Merkel a confirmat, cu această ocazie, ceea ce scria despre ea Margaret Heckel, autoarea volumului „Cum conduce cancelarul": „Este un outsider în propriul partid. E suspicioasă în ce-i priveşte pe colegi iar aceştia nu au acceptat-o niciodată cu adevărat în rândul lor". Cuvintele acestea se reflectă, în fond, în întregul parcurs al zilei de miercuri.

„Conservatorii şi liberalii nu-şi permiteau să rişte. Doresc să se menţină la putere. Nu îţi arăţi niciodată ţie cartonaşul roşu. Absenţa voturilor, în primul tur, când meciul nu era încă pierdut, s-a dorit, însă, un cartonaş mai mult decât galben acordat atât cancelarului Angela Merkel, cât şi liderului liberalilor, Guido Westerwelle", explică Robert Schwartz, şeful redacţiei române a postului de radio Deutsche Welle din Bonn.

„Vitamina Gauck"

Ce a căutat, însă, Gauck, un neoliberal prin excelenţă, în graţiile a două grupări de stânga? Social-democraţii se adresează mai degrabă funcţionărimii decât proletariatului, electoratul tradiţional din vremea unui Willy Brandt. Ecologiştii sună prea piţigăiat pe o scenă neo-comunistă dominată de liderii Partidului Stânga, baritonul Oskar Lafontaine (fost lider al social-democraţilor) şi primadona Georg Gisy (fost aparatcik redegist). SPD şi Verzii au beneficiat, în fapt, de o injecţie intravenoasă cu vitamina Gauck.

Astfel filtrată  soluţia celor două partide, nu mai rămâne decât să adăugăm argumentul cu care i-a mobilizat pe creştin-democraţi şi liberali, înaintea celei de-a treia runde - decisive - de miercuri, premierul landului Hessa, Roland Koch: dacă lui Gauck îi este indiferent că va ajunge preşedinte cu susţinerea comuniştilor, s-ar putea ivi probleme când viitorul preşedinte Gauck va fi pus în faţa unor chestiuni ce implică recursul la principii.

Dincolo de transcrierea ad-literam a mesajului lui Koch se zăreşte, însă, o altă bătălie pierdută de Angela Merkel - a doua, după tensiunea din ziua votului. Roland Koch este, alături de fostul vicepreşedinte conservator Friedrich Merz şi de fostul preşedinte federal Horst Köhler, unul dintre greii care au părăsit echipa creştin-democrată în ultimele luni. A anunţat că va abandona scena politică la sfârşitul anului. Dar, iată, din umbră, joacă acea carte pe care o caută cu disperare, în această epocă de criză, Merkel: mobilizarea dreptei parlamentare şi unitatea ei.

Preşedinte într-un fotoliu şubred

Christian Wulff nu este singurul preşedinte german ales abia după un al treilea vot al Adunării Elective. Înaintea lui, a păţit-o Roman Herzog. În fond, Wulff a câştigat, într-un fel sau altul, fiecare dintre runde. Deocamdată se poate doar presupune că funcţia prezidenţială va fi, sub Wulff, la fel de bine administrată ca şi cum (se presupune, din nou) ar fi fost într-un eventual mandat Gauck.

Dar, dacă Horst Köhler a avut ca temă principală a mandatului său (neterminat) salvarea Africii, dacă Roman Herzog a militat pentru îmbunătăţirea educaţiei tinerilor germani iar, înaintea acestuia, Richard von ­Weizsäcker a luptat pentru o istorie corect abordată, despre obiectivele preşedintelui federal Christian Wulff nu se ştie, încă, nimic.

Se ştie doar, aşa cum spune jurnalistul şi analistul politic Marc Koch, „că este o personalitate politică şi că funcţia de preşedinte a devenit ţinta calculelor politice, ceea ce, din păcate, a adus prejudicii majore celei mai înalte funcţii de stat în Germania". Cel puţin cum este ea, în prezent, definită şi lipsită - deocamdată - de suportul votului popular.

"Funcţia de preşedinte a devenit ţinta calculelor politice, ceea ce, din păcate, a adus prejudicii majore celei mai înalte funcţii de stat în Germania. "

Marc Koch
analist politic 

Presa străină, în acord cu cea germană

„Primul cui la sicriul alianţei", titra ieri cotidianul „Financial Times" în ediţia sa germană. „Corriere de la Sera" din Milano constată că Angela Merkel, „femeia obişnuită să învingă" pretutindeni şi întotdeauna, „n-a fost niciodată atât de umilită" ca în acest scrutin prezidenţial cu trei tururi.

E posibil ca ziarul italian să fi aşteptat momentul propice să răspundă Germaniei care a cam umilit Italia în comentariile de pe marginea mondialului de fotbal. Pe de altă parte, „scrutinul a clarificat situaţia Partidului Stângii", scrie General-Anzeiger din Bonn: s-a dovedit incapabil sau chiar lipsit de voinţă în a-şi asuma trecutul.

În lume



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite