Christian Wulff , noul preşedinte al Germaniei

Nu mai puţin de trei tururi de scrutin şi numeroase discuţii aprinse au fost necesare pentru a alege un nou şef al statului german. Wulff a obţinut voturile a 625 de parlamentari, în timp ce contracandidatul său, Joachim Gauck, a reuşit să obţină doar 494 de voturi. Fracţiunea comunistă nu a votat niciun candidat.

Stau la palavre, aşteptând rezultatul votului. Doi domni, cât se poate de adversari politici. Alături, doamnele lor. Una dintre ele îşi va însoţi, începând de vineri, partenerul de viaţă la palatul Bellevue, sediul din Berlin al preşedintelui Republicii Federale Germania.

La un moment dat, Joachim Gauck, candidatul opoziţiei social-democrate şi ecologiste, urmăreşte întreaga zarvă din sala de vot de la balconul rezervat invitaţilor împreună cu Bettina Wulff, soţia contracandidatului său, susţinut de conservatori şi liberali, şi de fiica acestuia, Annalena.

Politica nu este întotdeauna o cazemată. Joachim Gauck este alesul inimilor germane. Dar, scria, resemnată, în cursul dimineţii, presa din Republica Federală, lucrurile vor merge bine şi dacă preşedinte devine Christian Wulff. Între timp, în sala mare a Reichstagului, parlamentari federali (membri ai Bundestagului) şi oameni de rând trimişi de Parlamentele de landuri se perindă, în ordine alfabetică, prin dreptul urnei. M de la Merkel. Doamna cancelar ajunge, o priveşte în ochi pe juna blondă, tunsă scurt, care supraveghează, tehnic, votul - şi, gata!

Cu cine a votat? Acum jumătate de an, pe când pastorul Joachim Gauck împlinea 70 de ani, dintre care mai mult de 20 petrecuţi pe baricadele civismului (o parte ca anti-comunist, o parte ca demascator al agenţilor STASI), Angela Merkel îi schiţa un portret de „omul de care Germania are nevoie". Alături de Angela Merkel, însă, în fotoliul albastru din sala de plen a Parlamentului, stă, în după amiaza votului pentru funcţia supremă în stat, altcineva.

Christian Wulff, premierul landului Saxonia Inferioară şi candidatul coaliţiei conservator-liberale a doamnei Merkel. Zâmbeşte. Zâmbeşte şi  cancelara. Ultimul care îi strânge mâna lui Gauck, înainte de anunţarea rezultatelor, este ministrul de Externe, Guido Westerwelle. Gauck aprobă lapidar vorbele liderului liberalilor; se despart chiar când Norbert Lammert, şeful Bundestagului şi preşedinte Adunării Federale (forul care alege şeful statului), întrerupe zarva, solicită delegaţilor să-şi reia locurile şi începe lectura punctajului.

La primul tur, lui Wulff i-au lipsit 23 de voturi (a obţinut 600, în timp ce Gauck are 499), determinând un tur al doilea. Mai grav, însă, e că Angelei Merkel i-au dezertat din coaliţie 44 de „voturi". Liberalii au asigurat că nu ei sunt „trădătorii". Analiştii politici au sărit imediat să califice votul drept unul de neîncredere la adresa Angelei Merkel. Cel puţin două ore suplimentare de aşteptare pentru Germania. Poate trei. O parte dintre ele dedicate şedinţelor de partid, în dosul uşilor închise.

Doamna Merkel încearcă să-şi mobilizeze coaliţia, dar se caută şi trădătorii. Wulff a picat însă şi al doilea test: de această dată iau lipsit opt voturi. Zi fără fotbal. Orele trec greu peste Germania. Procedura, în Reichstag, a fost un film cu trei episoade identice. Apelul electorilor, voturi, numărătoarea acestora.

Germania din afara Reichstagului are - şi ea - o frustrare: au trecut şase decenii de când li se oferise o Constituţie care să nu le mai permită un alt Hitler; după 60 de ani, poporul german merită mai mult decât neîncredere; merită să-şi voteze direct preşedintele. Al treilea tur este decisiv. „Preşedintele Germaniei este ales în persoana lui Christian Wulff", anunţă Norbert Lammert, preşedintele Bundestagului.

Din băncile opoziţiei de stânga, Joachim Gauck aplaudă. Din nou Lammert: „Îl întreb pe Christian Wulff dacă acceptă alegerea şi funcţia de preşedinte?". Wulff se ridică şi anunţă: „Da, accept cu mare plăcere".