Adevarul.ro

Aşa cum InterAgro, cel mai mare consumator de gaze din România, a putut cumpăra doar resurse de producţie internă şi este acum anchetat de DIICOT, şi alte companii industriale - mari consumatori de energie şi gaze - au primit facilităţi de acest tip de la stat. În spatele fiecărui contract stă câte o poveste cu lobby-uri la Cotroceni şi la Guvern, cu valize de bani sau cu stenograme din care reies câte presiuni s-au făcut pentru preţuri preferenţiale.

„Adevărul" vă prezintă lista completă a acestor „şmecheri industriali" şi cum au ajuns ei să beneficieze de energie şi gaze ieftine.

Pe Aceeaşi Temă

Cursă specială de autocare Mediaş - DIICOT pentru angajaţii Romgaz

Ioan Niculae şi tunul gazelor

Alro Slatina

Toată lumea cunoaşte povestea legăturii dintre Alro Slatina şi Hidroelectrica, cel mai ieftin producător de energie din România.

Contractul dintre cele două companii datează din 2005, când Alro a preluat acest contract de la Energy Holding, o altă firmă faimoasă din sectorul energetic.

Citiţi şi Ioan Niculae şi tunul gazelor.

Alro a făcut apoi demersuri la Cotroceni şi la toate instituţiile cu putere de decizie în sectorul energetic pentru a obţine un preţ al energiei care să depindă de cotaţiile aluminiului.

În 2007, Codruţ Şereş, care era atunci ministru al Economiei, a prezentat un „bileţel" semnat de preşedintele Traian Băsescu. Acesta era de fapt un memoriu trimis de Alro la Cotroceni prin care cerea curent de la Hidroelectrica, pe care preşedintele scrisese „Rog analizaţi şi dispuneţi măsuri în conformitate cu interesele Guvernului şi, dacă este posibil, şi cu interesele economiei naţionale".

Tot din epopeea Alro fac parte şi stenogramele care îl implicau pe Theodor Stolojan şi pe Dorin Cocoş, dar şi povestea valizei cu bani care circula prin Ministerul Economiei.

Mai citiţi: Cursă specială Mediaş-DIICOT pentru angajaţii Romgaz.

În primăvara 2010, Guvernul a aprobat un memorandum prin care industria aluminiului era declarată de interes strategic pentru economia ţării. Astfel, Alro a reuşit într-un final să plătească un preţ care ţine cont de cotaţiile aluminiului la Bursa de Metale de la Londra.

Anul trecut, Alro a plătit un preţ mediu de 112 lei pe MWh pentru energia de la Hidroelectrica, în timp ce, pe bursa de energie, preţurile erau de 170-180 de lei pe MWh.

Alro consumă anual 3 TWh de electricitate, adică 6% din consumul total al ţării.

ArcelorMittal Galaţi

Combinatul siderurgic a beneficiat de energie ieftină de la Hidroelectrica timp de doi ani, în 2010 şi 2011, la un preţ cu 25% sub media pieţei.

De această dată, contractele au fost încheiate pe bursa de energie OPCOM, însă cu următorul artificiu: Mittal a depus o ofertă pentru a cumpăra energie la un preţ atât de mic (130 de lei pe MWh), încât doar Hidroelectrica îi putea livra.

Potrivit informaţiilor deţinute de "Adevărul", şi în acest caz a fost vorba despre un lobby făcut de oficialii ArcelorMittal la Cotroceni şi la Ministerul Economiei.

În decembrie 2010, când s-a încheiat contractul pentru 2011, ministrul Economiei, Ion Ariton, declara pentru „Adevărul" că s-a luat această decizie pentru că ArcelorMittal este al doilea mare consumator de energie din România (după Alro Slatina), unul dintre cei mai mari angajatori (peste 9.500 de salariaţi), dar şi un important pilon al industriei, sectorul care trage pe plus economia ţării.

Citiţi aici mai multe declaraţii ale ministrului Ion Ariton pe această temă.

Electrocentrale Bucureşti (Elcen)

Elcen este producătorul de energie în conegerare, de stat, care livrează agent termic Bucureştiului şi Constanţei, zone unde sunt concentraţi 40% din consumatorii de căldură şi apă caldă în sistem centralizat.

Elcea a beneficiat de aceeaşi facilitate ca şi InterAgro, adică doar gaze de producţie internă, în perioada mai 2009-octombrie 2010.

Aceasta deşi Elcen avea datorii de 531 de milioane de lei către Romgaz, potrivit raportului din 2009 al producătorului de gaze.

Datoriile Elcen către Romgaz au fost, de asemenea, reeşalonate în 2009, la fel ca în cazul InterAgro.

În 2010, datoriile Elcen către Romgaz chiar au crescut, la 548 de milioane de lei, după cum arată raportul pe 2010 al Romgaz.

Mai mult, Elcen beneficiază în continuare de mai multe gaze de producţie internă decât restul industriei, după ce, vara trecută, Guvernul a modificat din nou Legea gazelor, astfel încât populaţia şi producătorii de energie termică primesc această facilitate.

Azomureş

Combinatul de îngrăşăminte chimice din judeţul Mureş a fost şi el pe lista consumatorilor de gaze care au beneficiat de ordonanţa din 2009 care a declanşat scandalul din aceste zile.

Azomureş a cumpărat şi ea doar gaze de producţie internă în perioada mai 2009-octombrie 2010, deşi avea, ca şi InterAgro şi Elcen, datorii către Romgaz.

Potrivit rapoartelor Romgaz, Azomureş avea datorii de 61 de milioane de lei la producătorul de gaze, iar, la finele anului 2010, de 49 de milioane de lei.

Doljchim

Combinatul de îngrăşăminte al Petrom a beneficiat şi el, până anul trecut, de gaze ieftine.

Aceasta deoarece Petrom profita de o lacună a legislaţiei şi considera că Dojchim este un punct de lucru, astfel că îi livra gaze proprii sub formă de „consum propriu tehnologic".

Numai că, din 2009, Doljchim a început să funcţioneze din ce în ce mai puţin, iar anul trecut a fost închis de tot.

Petrom oricum nu mai putea furniza către Doljchim gaze doar din producţie internă, după ce, în ianuarie 2009, un ordin comun al Ministerului Economiei, ANRE şi ANRM a reparat greşeala din Legea gazelor.