Munca la români

Românii sunt performanţi în medii economice şi sociale normale

Rubrica „Dosar“ din această săptămână îşi propune să analizeze relaţia românilor cu munca. Este faimosul personaj Dorel emblematic pentru raportul dintre români şi muncă? Aparent, da. Însă doar aparent.

Un studiu sociologic care analizează în premieră raporturile dintre români şi instituţia muncii amendează serios clişeul „românul e leneş" şi nuanţează semnificativ tabloul general. Cu precădere criza economică actuală pare să-i fi făcut pe români să-şi reevalueze percepţia asupra propriilor locuri de muncă şi să înţeleagă mai bine termeni precum „randament", „concurenţă" sau „performanţă".

Din dosar:

Sociologii şi psihologii consultaţi de „Adevărul" sunt unanimi în a afirma că, în străfundul său, poporul român este dedicat valorilor pe care munca le creează. Însă deceniile de comunism, în primul rând prin atacul devastator asupra proprietăţii private, a alterat semnificativ aceste calităţi, iar consecinţele se fac simţite până în ziua de azi.

Românii performează în medii normale, pare a fi una dintre concluziile sociologilor, iar dovada încă stă departe de ţară: aşa-numiţii „căpşunari" au performat infinit mai bine în străinătăţurile în care şi-au găsit un loc de muncă decât în propria lor ţară. Acesta e tabloul general. Rezistă el şi în particular?

Retorica dominantă a ultimelor luni, poate şi a celor viitoare, sună în felul următor: bugetarii cer, bugetarii protestează, bugetarii fac miting, bugetarii fac grevă, bugetarii vor demisii. Există însă şi alt fel de bugetari - aparent nişte anomalii faţă de regulă. În pofida crizei care i-a lovit crunt, ei nu protestează, nu ameninţă, nu se bocesc, nu aşteaptă „să li se dea".

Sunt bugetarii care şi-au luat viaţa în propriile mâini şi şi-au căutat şi o a doua slujbă. Ei arată o altă abordare a ideii de muncă şi reprezintă speranţa că, într-o bună zi, cultul muncii va renaşte şi în România. Singura problemă rămâne ca ei să formeze acea masă critică în stare să învingă clişeele.