Cutremurele care au lovit România

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Peste câteva zile se împlinesc 34 de ani de la cutremurul din 4 martie 1977. Rubrica „Dosar“ de azi trece în revistă istoria seismelor care ne-au lovit ţara şi arată cauzele acestui fenomen. 1.578 de morţi, 11.300 de răniţi, 35.000 de locuinţe distruse. Acesta este bilanţul celui mai devastator cutremur produs în România, cel din seara zilei de vineri, 4 martie 1977.

Deşi nu a fost seismul cu magnitudinea cea mai mare, numărul-record de victime se explică prin gradul mare de urbanizare la care ajunsese Capitala: 1.424 de victime s-au înregistrat numai în Bucureşti. Altminteri, România este zguduită periodic, de 2-3 ori pe secol, de seisme majore. Cel mai vechi semnalat în istorie este cel produs pe 8 august 1681.

Citiţi şi:

Mărmureanu: "Nu vom avea un cutremur devastator până în 2040!" Şi STS Vrancea are un releu care prevede seismele

Cutremurul care a schimbat faţa Capitalei

Scurtă istorie a celor mai devastatoare cutremure

Toate seismele au drept sursă zona Vrancea, însă efectele asupra Bucureştilor sunt explicate de specialişti prin structura geologică pe care se află Capitala. Zona este străbătută de apele Dâmboviţei, este nisipoasă, argiloasă şi cu o pânză freatică la suprafaţă, ceea ce o face instabilă la mişcările tectonice. Cutremurele vrâncene sunt astfel amplificate de structura elastică şi neomogenă a solului.

În ultimii ani s-au pus la punct sisteme sofisticate de avertizare a cutremurelor mari, însă acestea semnalează astfel de evenimente cu foarte puţin timp înainte de a se petrece: între 25 şi 40 de secunde. E timp doar pentru oprirea imediată a alimentărilor cu gaze şi cu electricitate. De asemenea, sisteme de avertizare seismic, au început să fie oferite spre vânzare şi către persoanele fizice, însă marja de acţiune este la fel de redusă.

Poveşti de supravieţuitori

Şi fiindcă peste câteva zile comemorăm 34 de ani de la ultimul mare cutremur, am căutat câţiva dintre fericiţii care au reuşit să supravieţuiască miraculos în seara de vineri, 4 martie 1977: Xavier Drăgoescu, un nepot de-al lui Nicolae Ceauşescu, actuala pensionară Ioana Ionescu, supravieţuitoare din blocul Scala, şi Sorin Crainic, cel care a rezistat sub dărâmături nu mai puţin de 251 de ore. Un martor important al acelor zile a fost Sergiu Vornicu, fratele cineastului Tudor Vornicu, cel care conducea în acea perioadă toate subunităţile de pompieri din Bucureşti.

"Pentru cei de la partid s-au găsit decoraţii, dar niciun pompier nu a fost decorat."
Sergiu Vornicu
pompier pensionar

Capitala stă pe un „butoi seismic"



Ciobanul Bucur n-a fost inspirat când şi-a aşezat stâna pe actualul amplasament al Bucureştiului, oraş pândit permanent din adâncuri de pericolul cutremurelor.

image

„Cutremure, incendii, molime, foamete: nicio altă capitală din Europa nu a fost atât de încercată", spune istoricul Dan Falcan, şeful secţiei de istorie la Muzeul Bucureşti.

De ce este Bucureştiul oraşul cel mai afectat de cutremure?

De-a lungul anilor, evoluţia tehnicii şi a civilizaţiei a eliminat aproape total riscul unor inundaţii sau incendii catastrofale, cum se înregistrau în secolele trecute, însă Bucureştiul rămâne în continuare expus cutremurelor.

„Zona pe care se află Bucureştiul este străbătută de apele Dâmboviţei, este nisipoasă, argiloasă şi cu o pânză freatică la suprafaţă, ceea ce o face instabilă la mişcările tectonice. Cutremurele vrâncene sunt amplificate de structura elastică şi neomogenă a solului. Acceleraţiile în Bucureşti pot fi mai mari chiar faţă de cele din zone mai apropiate de epicentru. La acest lucru se adaugă numarul mare de clădiri vechi, neconsolidate", explică Victorin Toader, directorul Institutului Român de Seismologie Aplicată.

Stăm pe „pământ mişcător"

Capitala a fost ferită de inundaţii majore după amenajarea Dâmboviţei, iar accidentele chimice sunt excluse prin faptul că, de-a lungul timpului, punctele industriale au fost mutate la marginea oraşului. Nici riscul unor alunecări de teren în Bucureşti nu există, spun specialiştii. Singurul pericol real rămas este legat de cutremure.

Specialiştii Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă (ISU) Bucureşti au explicat, pentru „Adevărul de Seară", că dispunerea geografică a oraşului pe lunca Dâmboviţei creează dificultăţi.

Cartierele cele mai expuse pericolelor

„Capitala nu dispune de munţi sau dealuri care să reducă trepidaţiile, iar pământul pe care a fost construit Bucureştiul este unul cu aluviuni care transmit undele mai departe, diferit decât dacă era ridicat pe un teren solid", a explicat colonel dr. ing. Stelian Duduş, şeful ISU Bucureşti.

Potrivit specialiştilor IRSA, zonele Militari, Pantelimon şi Balta Albă sunt mai instabile în cazul unui cutremur, faţă de zona Unirii şi Magheru. „Indiferent de zonă, este important dacă proiectanţii şi constructorii au respectat normele aflate în vigoare. Acestea cuprind şi acceleraţia locală dată de hărţile de microzonare realizate şi reactualizate continuu. Studiul geologic este obligatoriu la proiectarea clădirii deoarece structura solului în Bucureşti este neomogenă, cu pânze freatice între care se intercalează straturi de nisip, argilă şi pietriş. Astfel, un imobil vechi aflat pe Bulevardul Magheru (zona considerată mai sigură) poate înregistra avarii mai mari faţă de o casă nou-construită în Balta Albă. Aşadar, contează mai mult clădirea în care locuieşti, înveţi sau ai locul de muncă, decât «calitatea» seismică a zonei", a ţinut să precizeze Victorin Toader.

Seismologul Gheorghe Mărmureanu, directorul Institutului Naţional de Fizică a Pământului (INFP), este de părere că totul depinde de cum este realizată construcţia. „Nu există un loc mai bun ca altul în Bucureşti din punct de vedere al siguranţei seismice", a declarat Mărmureanu.

„Când se proiectează o casă, trebuie să se ţină seama de rezistenţă. Constructorul trebuie să caute o perioadă fundamentală de vibraţii a structurii. Aceasta trebuie să fie diferită de cea a terenului, pentru a evita rezonanţa dintre teren şi structură. Poţi construi o casă perfectă pe o stâncă. Dacă frecvenţa de rezonanţă a clădirii e aceeaşi cu a stâncii, se duce totul", explică Mărmureanu.

Salvatorii au un avans de 45 de secunde

Şeful ISU Bucureşti susţine că, printr-un sistem de comunicare, echipele de salvatori vor putea fi totuşi cu un pas înaintea tuturor celor afectaţi de urmările unui seism. „Parte din cadrele noastre sunt «abonate» la un sistem de alertare în cazul unor cutremure. Mesajul vine cu 40-45 de secunde înainte de producerea seismului", a declarat şeful ISU Bucureşti, colonelul Stelian Duduş.

El a explicat că astfel membrii echipelor de intervenţie pot scăpa de pericol încât să poată începe imediat acţiunea de salvare a oamenilor. „Scopul sistemului de alarmare este unul pur tehnic. Dacă s-ar primi un anunţ de cutremur de 6 grade, de exemplu, primul lucru va fi ca personalul operativ să iasă din instituţie", a mai spus şeful ISU Bucureşti.

Există, însă, şi firme care vând sisteme individuale de avertizare în caz de cutremur, precum dispozitive la purtător, care costă în jur de 50 de euro, dar şi aparate ce pot fi montate în imobile, al căror preţ este de circa 100 de euro. Clienţii IRSA primesc, de exemplu, pentru un abonament lunar de 60 de lei, SMS-uri înaintea unui seism.

"Zona pe care se află Bucureştiul este extrem de instabilă. Cutremurele vrâncene sunt amplificate de structura elastică şi neomogenă a solului."
Victorin Toader
seismolog

Conductele de gaz, blocate de STS

Mişcările plăcilor tectonice sunt anunţate către Institutul Naţional de Fizică a Pământului prin radioreleul instalat de Serviciul de Telecomunicaţii Speciale (STS) Vrancea, pentru luarea unor minime măsuri de siguranţă. Potrivit directorului Gheorghe Mărmureanu, cercetătorii de la Institutul de Fizică a Pământului ştiu când se produce un cutremur de intensitate mare cu 25 de secunde înainte, interval care permite activarea sistemelor STS din ţară. Avertizarea blochează şi conductele de gaz, trece pe generator de curent electric sălile de operaţii din toate spitalele din România, dar şi din Bulgaria, şi opreşte trenurile de mare viteză.

„Viitorul mare cutremur va veni după 2040"

image

Seismologul Gheorghe Mărmureanu  Foto: Adevărul



„Cutremurul din 1977 a fost unul neaşteptat. Lumea uitase de seisme după cel din 1940. Viitorul mare cutremur va fi foarte adânc şi se va înregistra după anul 2040, iar în Bucureşti se va simţi foarte puţin, însă va afecta nordul ţării, către Moscova", este previziunea lui Gheorghe Mărmureanu, directorul Institutului Naţional de Fizică a Pământului (INFP).

Considerat unul dintre cele mai distrugătoare şocuri seismice care a lovit România, cutremurul din 1977 a fost unul de suprafaţă, ce a avut loc la 95 de kilometri adâncime. „S-a simţit bine până la Chişinău, iar mulţi bulgari au murit la 4 martie", a spus şeful de la Institutul de Fizică a Pământului.

2-3 seisme pe secol

„România este afectată episodic de cutremure a căror sursă majoră este zona epicentrală Vrancea. Aici se produc seisme la adâncimi de la 60 la 180 de kilometri, ce se resimt pe arii întinse. Astfel, o dată la un secol au loc 2-3 asemenea evenimente, cu magnitudinea de 7-7,5 pe scara Richter", scriu cercetătorii Gheorghe Mărmureanu, Alexandru Mărmureanu şi Carmen Ortanza Cioflan în studiul „Cercetări privind hazardul seismic local a zonei metropolitane Bucureşti". Cercetarea a apărut anul trecut şi reprezintă un studiu aprofundat al fenomenelor seismice din zona Capitalei.

„Niciun cutremur nu are loc mai sus de paralela 46, iar durata unui seism poate ajunge la 15 minute", spune Gheorghe Mărmureanu. Specialiştii susţin că scările sunt cele mai nesigure locuri în care trebuie să te refugiezi la cutremur. „Singura scară proiectată antiseismic este cea de la Teatrul Naţional Bucureşti.

Dacă Toma Caragiu n-ar fi ieşit pe scară în seara de 4 martie 1977, nu ar fi murit", declară Mărmureanu. Totodată, una dintre clădirile bine proiectate din Capitală este Hotelul Intercontinental, potrivit şefului de la INFP. „Legenda aceea cum că Intercontinentalul ar fi construit pe roţi este falsă. Dacă era astfel, era de mult la Piaţa Unirii", spune Mărmureanu.

Ce să faci şi ce să nu faci în caz de cutremur

Specialiştii Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Bucureşti recomandă oamenilor ca, în cazul unui cutremur mare, să nu se panicheze şi să nu iasă din clădiri.

O regulă de prevenţie vizează excluderea modificărilor la structura de rezistenţă a clădirilor şi identificarea eventualelor locuri, indiferent unde s-ar afla, pentru a se adăposti în cazul unui seism. O măsură prevăzută de pompieri este şi pregătirea unui rucsac pentru situaţii de urgenţă cu lucruri care să ajute la supravieţuire.

În momentul unui seism, evitaţi ieşirea pe balcon sau pe scări şi vă puteţi adăposti sub un birou sau sub o masă solidă. Trebuie să vă îndepărtaţi de ferstrele care se pot sparge, de oglinzi, mobile înalte, aparate de iluminat şi trebuie să vă protejaţi capul şi faţa. Măsurile sunt valabile şi dacă vă aflaţi într-un magazin. Dacă sunteţi într-un lift, apăsaţi pe toate butoanele, iar când se opreşte, ieşiţi cât mai repede posibil.

Triunghiul vieţii

O măsură de protecţie cunoscută ca „triunghiul vieţii" este cea în care vă puteţi aşeza, la cutremur, într-un colţ al clădirii format din grindă/stâlp de rezistenţă/grindă. Astfel, e recomandat ca în momentul cutremurului să vă aşezaţi lângă masă sau pat, nu sub acestea.

„Dacă te aşezi lângă pat, există un unghi al vieţii care se formează în momentul în care se prăbuşeşte tavanul, însă dacă vă aşezaţi sub pat, această şansă nu mai există", explică Gheorghe Mărmureanu.

image

Dacă vă aflaţi pe stradă, depărtaţi-vă de clădiri, ferestre, poduri, stâlpi şi la cel puţin zece metri de cablurile electrice căzute. În caz de seism, rămâneţi în maşină până se termină şi nu ieşiţi dacă sunt cabluri căzute. Încercaţi să opriţi într-un loc sigur.

Dacă aţi scăpat cu viaţă şi vă aflaţi sub dărâmături, loviţi cu putere, pe cât este posibil cu un obiect tare, în partea cea mai compactă unde vă aflaţi. Nu folosiţi telefonul şi verificaţi starea instalaţiei electrice şi de gaz doar cu emulsie din săpun cu apă.

Marile cutremure din ultimele secole

Blocul Carlton, prăbuşit în 1940 Foto: Adevărul



-8 august 1681 (7 - 8 grade Richter). Are loc în timpul domnitorului Şerban Cantacuzino. „Pământul s-a cutremurat cât n-a mai pomenit altădată nimenea", descria Ilie Corfus.

-31 mai 1738 (7 - 8 grade Richter). S-a produs în timpul domniei lui Constantin Mavrocordat. „Într-un loc în apropierea Bucureştilor, pământul s-a căscat şi s-a făcut o groapă adâncă", scria cronicarul Constantin Dapontes. „Multe bolte şi ziduri ale mănăstirilor şi caselor au crăpat. Încă unile au şi căzut aici în Bucureşti. Iar afară multe biserici şi bolte s-au surpat de tot şi pământul pe alocurea s-au despicat şi au eşit apă cu miros de iarbă de puşcă şi de pucioasă". Academicianul Gr. Ştefănescu scria, într-un studiu publicat la 1901, că în timpul seismului din 1738, clopotele bisericilor au început să sune singure.

-26 octombrie 1802, ora 12.55 (7,9 grade Richter). A durat 2 minute şi jumătate, timp în care „mişcările solului semănau cu acelea ale valurilor", iar o mulţime de clădiri s-au dărâmat cu totul, altele s-au zdruncinat puternic şi au crăpat de sus până jos. Celebră a fost ruperea în două a turnului Colţea: „S-a rupt turnul cel înalt, Colţea, care era podoaba oraşului, iar din casele boiereşti şi din cele de obşte puţine au scăpat zdravene", notau cronicarii. Dionisie Eclesiarhul spunea: „S-a cutremurat pământul foarte tare, de au căzut toate turlele bisericilor oraşului, cu ceasornic, au căzut şi s-au sfărâmat, şi era atunci mare frică".

image

Turnul Colţea, rupt în 1802

-23 ianuarie 1838 (7,5 grade Richter). Raportul întocmit de prefectul poliţiei arată că au fost 8 morţi, 14 răniţi, 36 case dărâmate în întregime şi multe cu stricăciuni serioase.

-10 noiembrie 1940, ora 3.39 (Magnitudine 7,7 grade pe scara Richter).
Faza critică a durat în jur de trei minute. Efectele au fost devastatoare, mai ales în centrul şi sudul Moldovei, dar şi în Muntenia, iar numărul victimelor a fost estimat la 1.000 de morţi şi 4.000 de răniţi, majoritatea în Moldova. „Astă-noapte, la orele 3.39 minute, un înspăimântător cutremur de pământ a zguduit Capitala. Clădirile cele mai tari au pârâit, pereţii s-au crăpat, iar tencuiala s-a desprins pe suprafeţe mari. Oamenii au sărit buimaci din somn şi au încercat să se salveze", scria presa din 1940. În Bucureşti au fost înregistraţi circa 300 de morţi, majoritatea la prăbuşirea blocului Carlton. „O clădire de 12 etaje de pe Bulevardul Brătianu, colţ cu strada Regală, situat în plin centrul Capitalei, s-a dărâmat până la temelii, iar zeci de locatari au fost prinşi sub dărâmături". „Conductele de gaz şi apă au fost rupte şi au provocat inundaţii şi incendii. Nu mai existau comunicaţii telefonice şi nici energie electrică. Pentru câteva ore, pe timpul nopţii, a fost un spectacol al disperării de nedescris", arată documentele Muzeului Naţional al Pompierilor Bucureşti.

-4 martie 1977, ora 21.22 - magnitudine 7,2 pe scara Richter. În urma seismului au murit 1.578 de persoane, iar 35.000 de clădiri au fost distruse. Cele mai multe victime şi pagube s-au înregistrat în Bucureşti. ; Cătălina Slujitoru, Emilia Sava

Marele cutremur: 1.578 de morţi în numai 56 de secunde

image

23 de clădiri au fost distruse complet în Bucureşti în seara de vineri, 4 martie 1977 Foto: Muzeul  Pompierilor



În urmă cu 34 de ani, moartea a lovit năprasnic într-o seară de la începutul lui martie, cu o intensitate de 7,2 grade pe scara Richter.

Punctul fierbinte al cutremurului din 4 martie 1977, catastrofă care a îngropat o ţară întreagă în moloz, a fost Bucureştiul. Aici s-au înregistrat peste 1.400 de victime, iar zeci de clădiri s-au făcut praf. Epicentrul cutremurului a fost localizat în zona Vrancea, la circa 100 de kilometri adâncime, iar unda de şoc s-a simţit în toată zona balcanică. Printre cei care-şi plângeau morţii lângă ruine în martie '77 s-au găsit, însă, şi zeci de supravieţuitori care, deşi au fost prinşi sub dărâmături, s-au agăţat cu putere de ultima speranţă. Unii au fost scoşi la suprafaţă chiar şi după 11 zile!

„Pentru mine, 4 martie este o sărbătoare", îşi începe istorisirea Ioana Ionescu (59 de ani). Locuia la etajul 11 al blocului Scala de pe Magheru, imobil prăbuşit în totalitate în urma seismului. „Tocmai făcusem un duş. Când să ies din baie, am căzut şi am văzut cum se spărgea gresia sub picioarele mele", povesteşte ea.

A urmat, pentru câteva secunde, calvarul din blocul sfărâmat: „Lumina s-a stins şi, în cădere, am fost acoperită cu moloz. Blocul s-a forfecat ca un tort. Nu mă durea nimic, deşi aveam hemoragie internă. «Persoanele rămase fără adăpost să poftească la Sala Palatului!», am auzit o portavoce afară, după câteva ore. Am fost conştientă tot timpul şi îmi aduc aminte că îmi părea rău că mor...", mărturiseşte femeia.

Cum s-a agăţat de viaţă nepotul lui Ceauşescu

Xavier Drăgoescu nu avea nici 5 ani la cutremur, dar nu poate uita cele şase ore cât a rămas îngropat sub moloz, în blocul din spatele Muzeului Naţional de Istorie, făcut praf în '77. Şi-a pierdut atunci mama, Niculina (fiica Mariei Agachi, sora lui Nicolae Ceauşescu), dar şi aproape toţi vecinii, printre care actorul Toma Caragiu şi cântăreaţa Doina Badea.

„Mă jucam, şi deodată îl aud pe tata strigând că e cutremur. El s-a repezit spre ieşire şi mama spre o altă uşă. De mine uitaseră. Tata a vrut să sară pe acoperişul muzeului şi în momentul ăla m-am agăţat de pantalonii lui de pijama", a povestit Xavier pentru „Adevărul de Seară".

Au urmat două secunde de cădere, podeaua s-a surpat şi cei doi au căzut de la 30 de metri înălţime. „Am căzut pe tata. Era linişte totală. Am început să plâng şi să-l strig. Nu mi-a răspuns, dar mai târziu am auzit cum scuipa molozul înghiţit. Abia după şase ore am văzut o lumină puternică, erau pompierii care săpaseră un tunel prin ruine. Apoi a venit şi Ceauşescu la faţa locului să vadă dacă mama, nepoata lui, mai trăieşte", mărturiseşte Xavier.

Sorin, cel din urmă salvat

Cea mai spectaculoasă poveste o are Sorin Crainic, care a fost salvat după 11 zile. Povestea lui a devenit celebră după ce mama tânărului muncitor de 19 ani a implorat-o pe Elena Ceauşescu să-i caute fiul sub ruinele blocului Continental.

„M-am născut a doua oară în zilele acelea, dar nu vreau să-mi mai amintesc de ele. Cui îi foloseşte?! Au fost zile de groază pentru mine", a declarat el pentru „Adevărul de Seară".

"Tata a vrut să sară pe acoperişul muzeului şi în momentul ăla m-am agăţat de pantalonii lui de pijama."

Xavier Drăgoescu
producător TV

"Când să ies din baie, am căzut şi am văzut cum se spărgea gresia sub picioarele mele. Blocul s-a forfecat ca un tort!"
Ioana Ionescu
pensionară

"M-am născut a doua oară în zilele acelea, dar nu vreau să-mi mai amintesc de ele. Cui îi foloseşte?!Au fost de groază."
Sorin Crainic
muncitor

Puştiul pentru care a plâns Elena Ceauşescu

image
image
image
image



Propaganda comunistă s-a folosit la maximum de incredibila poveste a lui Sorin Crainic, tânărul scos din ruine după 251 de ore. „Mulţumesc din adâncul inimii tovarăşei Elena Ceauşescu. Pe dosul palmei mele drepte, atunci când o imploram să mă ajute să-mi găsesc băiatul, am simţit picurând o lacrimă...", declara în ziarul „Scânteia", la finalul lunii martie, Ana, mama lui Sorin. Ulterior, în spital, soţii Ceauşescu l-au vizitat de nenumărate ori pe „cel din urmă salvat", aşa cum l-a numit presa vremii.

Mâhnirea şefului pompierilor: „Niciunul n-a fost decorat"

Sergiu Vornicu (82 de ani, foto), fratele teleastului Tudor Vornicu, a coordonat activitatea tuturor subunităţilor de pompieri din Bucureşti, după cutremur. A fost şeful Inspecţiei de Prevenire şi Stingerea Incendiilor timp de 15 ani şi locuia aproape de comandament. „Punctul de comandă 981 a dat alarma în toate subunităţile de pompieri. A fost întrerupt curentul, iar primele două intervenţii au fost la Termocentrala Sud şi Grozăveşti", a spus Sergiu Vornicu.

Panică la nivel înalt

Momente de panică a trăit Vornicu când centrala la care se primeau apelurile de urgenţă s-a blocat. „Toate becurile roşii, de alarmă, s-au stins, pentru că centrala era realizată empiric. Au fost 37 de incendii în Bucureşti!", mărturiseşte Vornicu. 

Cele mai multe veşti erau cele de genul: cade coşul unei fabrici, se prăbuşesc acoperişurile, gazele trebuie întrerupte. „La ora 5.00 am aflat că ardea la Măgurele. Securiştii au întrerupt toate legăturile şi soldatul nu a putut anunţa ce se întâmplă. Atunci, Elena Ceauşescu s-a supărat pe noi că nu am acţionat la timp pentru stingerea incendiului", îşi aminteşte coordonatorul.

„Cel mai dificil moment a fost când s-au fisurat conductele de gaz. La blocul de pe Tudor Arghezi a ars în subsol trei săptămâni pentru că nu
s-au respectat regulile stabilite, adică să se ventileze întâi conductele după care să se intervină", explică specialistul.

Sute de oameni răniţi

În zilele imediat următoare, când panica a pus stăpânire pe oraş, soldaţii împrăştiau pe străzi sticle cu apă minerală. „Toată lumea se grăbea să iasă din oraş. În învălmăşeală, sute de oameni au fost răniţi", povesteşte colonelul. De la Comandament, 247 de maşini au ajutat la stingerea celor 37 de incendii, 665 de oameni fiind încadraţi în 33 de subunităţi. A rămas însă cu un gust amar: „Pentru alţii, de la partid, s-au găsit decoraţii, dar niciun pompier nu a fost decorat după acţiunile de salvare din oraş...".

Proporţiile catastrofei din vinerea neagră

Acele ceasuri stradale s-au oprit în dreptul orei 21.22 în data de 4 martie 1977. A doua zi, sâmbătă, a fost instaurată starea de necesitate, prin decret prezidenţial.

Cutremurul cu o intensitate de 7,2 grade pe scara Richter a îngropat în moloz 1.578 de morţi, din care mai mult de 1.400 numai în Bucureşti. La nivelul întregii ţări au fost circa 11.300 de răniţi, iar 35.000 de locuinţe s-au prăbuşit.

23 de clădiri, distruse în Bucureşti

În seara fatidică, Nicolae Ceauşescu era la un dineu oferit de preşedintele Nigeriei, dar banchetul s-a oprit la câteva minute după aflarea situaţiei din ţară. Întorşi în ţară de urgenţă, soţii Ceauşescu au luat Bucureştiul la pas pentru a evalua pagubele şi pentru a calma populaţia îngrozită. În centrul Capitalei în 1977 s-au prăbuşit 23 de clădiri având peste 7 etaje cu scheletul în cadre din beton armat şi cu zidărie de umplutură, toate construite înainte de cel de-al Doilea Război Mondial.

Printre acestea, distruse în întregime au fost blocul Scala, blocul Continental, blocul Grădiniţa, blocul Arghezi şi blocul Lizeanu. În cartierul Militari, blocul OD16 de pe Bulevardul Armata Poporului (acum Iuliu Maniu) a căzut la seism.

Din totalul de 1.578 de victime, 1.424 şi-au pierdut viaţa în Bucureşti, iar din totalul pagubelor materiale evaluate la 2,048 miliarde de dolari, în 1977, Bucureştiul a suferit pagube în valoare de 1,4 miliarde de dolari. Cutremurul a afectat şi monumente de arhitectură. Astfel, Biserica Ienei, aflată în stânga blocului „Dunărea", în dreptul Institutului de Arhitectură „Ion Mincu" şi vizavi de Hotelul Intercontinental şi Teatrul Naţional, a fost pur şi simplu demolată pentru că prezenţa ei „deranja".

În cadrul lucrărilor de demolare ale blocului „Dunărea", turla bisericii a fost lovită cu utilajul de demolare. De asemenea, fostul sediu al Uniunii Artiştilor Plastici (Casa arhitect Grigore Cerchez), aflat pe strada Sevastopol, a căzut victimă aceleiaşi acţiuni. 

1.424 de bucureşteni şi-au pierdut viaţa, iar pagubele s-au ridicat la 1,4 miliarde de dolari

image
image
Societate



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite